Scrierea cu DIACRITICE, indicator al gradului de cultură şi de profesionalism, condiţie esenţială pentru elaborarea, interpretarea şi aplicarea corectă a oricărui text

 „Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor”. (Platon), sau „Cuvintele dau forma felului în care gândim şi ne determină la ce să ne gândim”. (Benjamin Lee Whorf).

„Niciodată să nu scrii incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele”. (Socrate).

Cuprins:

1. Semnele diacritice.
2. De ce este importantă scrierea cu diacritice.
3. Măsuri ce se impun a fi luate pentru a asigura scrierea cu diacritice.
4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.

Anexa nr. 4/1. Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

Anexa nr. 4/2. Exemplele de modul în care o singură literă schimbă radical sensul şi conţinutul unui cuvântul şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.

Rezumat.• În limba română, scrierea cu diacritice nu trebuie să fie o opțiune, ci o obligație, așa cum este în numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc. Diacriticele nu doar nuanțează, ci și precizează și personalizează limba, cultura și viața. Ea face parte din structura de bază a actului comunicării, al creației prin cuvânt și, de aceea, poporul nostru trebuie să o slujească și să o respecte (prin vorbire și prin scriere) cu sfințenie. •Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă şi din exemplele din acest material, sensul şi conţinutul unor cuvinte, propoziţii, fraze, al unor articole de lege și versete religioase este schimbat radical, în rău, faţă de cel corect, din cauză că scrierea, fie şi numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a făcut corect, cu diacritice. Scrierea fără diacritice poate duce la exprimări ambigue, interpretabile diferit, vulgare, pornografice, obscene şi / sau cu un sens şi cu un conţinut total diferit de cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecinţe morale, materiale şi/sau juridice, exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens. Atâta timp cât textele primite și/sau emise în instituţiile publice, în instanţele judecătoreşti, în cultele religioase, în toate formele de învăţământ, continuă să fie scrise fără diacritice, schimbând radical, în rău, sensul lor corect, acest articol trebuie promovat cu tărie în mass-media, peste tot unde se scrie în limba română.

Cuvinte-cheie: limbă; litere; diacritice; semne diacritice; corectitudine; precizie, respect.

1. Semnele diacritice

„Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii”. (Confucius)

„Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele”.  (Nichita Stănescu)

Un semn diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferenţă în pronunţie sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte care, în lipsa diacriticei, ar fi scrise identic.

În limba română, semnele diacritice se plasează, de obicei, deasupra sau dedesubtul unei litere.

Limba română foloseşte următoarele cinci semne diacritice Ă, Â, Î, Ș, Ț, cu perechile lor minuscule ă, â, î, ș, ț.

Aspectul şi denumirea semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea limbii române sunt (vezi DEX şi DOMO):

Ă ă – căciula (breve): când semnul este pus deasupra lui A și a.

 â Î î – circumflexul:semnul este pus deasupra lui A, a, I și i.

Ș ș Ț ț – virguliţă sau virgulă, plasată sub literele S, s, T și t.

2. De ce este importantă scrierea cu diacritice

„Cuvintele sunt cărările faptelor”. (Definiţie clasică de Sfântul Ioan Gură de Aur).

„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf)

Scrierea fără diacritice poate conduce la cuvinte care nu există în limba română, precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorectă, fără diacritice, a cuvintelor „pământ”, „ştiinţă”, „sămânţă”.

Unele cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în funcţie de diacriticele care li se ataşează, precum:

1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai puţin de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tată”; „ţaţa”; „ţaţă”; „ţâţa”; „ţâţă”;

2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi” / „latură” (parte laterală, margine a unui obiect; parte, sens, direcţie etc.); „lături” (apă murdară în care s-au spălat vasele, rufele sau în care s-a spălat cineva; zoaie, spălaturi etc.); „laţuri” / ”laţ” (instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.);

Cuvintele străine (nume de persoane şi de locuri, titluri de cărţi, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor de origine.

Trebuie avut în vedere faptul că, după o perioadă minimă de acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza de scriere este aceeaşi şi cu diacritice şi fără.

În frecvente cazuri, textele scrise fără diacritice obligă numeroşi utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru migălos, care consumă mult timp şi nervi şi care generează nemulţumire şi dispreţ faţă de instituţiile statului (de la care emană respectivele texte) şi faţă de funcţionarii publici (care le-au scris).

 „Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu ştie să înţeleagă”. (Alvin Toffler).

Sunt frecvente cazurile în care cei care scriu fără diacritice ajung în situaţii dintre cele mai penibile, chiar când nici nu se aşteptă la aşa ceva, precum în următorul exemplu.

În tren, un demnitar şi un elev din şcoala primară, fiecare cu câte o tabletă PC[1].

Micuţul şcolar (însoţit de bunicul său) avea de făcut o compunere, la care scria cu diacritice.

Înaltul demnitar redacta o normă juridică, la care scria fără  diacritice.

Văzând pe mogâldeaţa de şcolar cum scrie cu diacritice, înaltul demnitar s-a gândit că ar fi bine să scrie şi el cu diacritice, fapt pentru care l-a întrebat:

„Cum se numeşte aplicaţia care te ajută să scrii cu diacritice?”

„Şcoală primară !” a fost răspunsul primit.

Este uşor de înţeles situaţia jenantă în care a fost pus înaltul demnitar, care a continuat să scrie tot fără diacritice, şi aceasta din cauză că … „nu avea această aplicaţie”.

„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul”.(Albert Einstein).

Grav este şi faptul că numeroase şi deosebit de importante acte normative, inclusiv cele emise de justiţie, conţin cuvinte scrise fără diacritice, generând serioase greutăţi în cunoaşterea, în interpretarea şi în aplicarea corectă a acestora.Limbajul fiscal deficitar este sursa multor neînţelegeri şi a numeroase fapte de evaziune fiscală legală.

Sensul multor citate,pline de înţelepciune, este schimbat din cauză că acestea nu sunt scrise cu diacritice (a se vedea, de pildă, https://foxi.ro/articol/citate-celebre).

Exemplu:  „Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor.”. (Victor Hugo)

La unii oameni chiar aşa este: rasul le schimbă chipul, îi face de nerecunoscut, pe unii în bine (îi face frumoşi), pe alţii în rău (le arată urâţenia feţii). Numai că Victor Hugo nu se referea la „ras” (la bărbierit), ci la „râs”.

3. Măsuri ce se impun a fi luate

pentru a asigura scrierea cu diacritice

„Veghează-ţi gândurile. Ele devin cuvinte.

Veghează-ţi cuvintele. Ele devin acţiune.

Veghează-ţi acţiunile. Ele devin obiceiuri.

Veghează-ţi obiceiurile. Ele devin caracter.

Veghează-ţi caracterul. El devine destinul tău”

(LaoTzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea şi Puterea/Virtutea sa”).

Aşa după cum se poate constata cu uşurinţă, există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituţii publice fundamentale ale statului, cu mari pretenţii, care publică textele fără diacritice.

Punerea în circuitul public, de către instituţiile statului, de texte scris incorect în limba română, în special din cauza nefolosirii diacriticelor, compromite respectivele instituţii ale statului.

În numeroase limbi, precum franceză, germană, maghiară etc., se prevede,prin lege, clar şi la modul imperativ, obligativitatea:

1) scrierii cu diacritice, textele scrise fără diacritice nefiind acceptate, și

2) scrierii textelor cu fonturile „standard”, care sunt fonturile stabilite prin lege pentru limba respectivă.

O asemenea obligaţie legală ar trebui să existe şi în ţara noastră.

Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, este necesar să se dispună clar, precis şi la modul imperativ obligativitateascrierii cu semnale diacritice a tuturor textelor întocmite (1) în instituţiile statului, şi cu atât mai mult a celor de utilitate publică, şi (2) în întregul sistem de învăţământ şi de educaţie, de stat şi particular.

Surprinde și nedumereşte faptul că, pe numeroase Site-uri, sunt afirmații mincinoase precum:

1) scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română; asemenea afirmaţii iresponsabile se fac din cauză că autorii lor nu sunt responsabilii pentru ele;

2) prin lege se prevede că scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română; atâta timp cât nu se precizează care este legea respectivă, asemenea afirmaţii fac mult rău din cauză că „Proștii mor, dar prostia rămâne”. (I. L. Caragiale);

3) prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice” şi prin „Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative” se prevede că scrierea cu diacritice este obligatorie în limba română. Nici în Legea nr. 500/2004, nici în Lega nr. 24/2000 și nici în altă lege nu se prevede clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice.

Autorii unor asemenea afirmaţii mincinoase ar trebui să ştie că ai dreptul să gândeşti prost fără să te pronunţi, dar nu şi pe acela de a scrie prost fără să gândeşti, fără să fii documentat.

În concluzie, atât prin în Legea nr. 500/2004, cât şiprinLega nr. 24/2000 trebuie să se prevadă clar, precis şi la modul imperativ obligativitatea scrierii cu semnale diacritice

4. Într-un cuvânt, o singură literă scrisă fără diacritice, conduce la un alt cuvânt,

cu un sens şi cu un conţinut diferit de cel iniţial,

fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice.

„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.” (Mahatma Gandhi).

„A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru.”. (Proverb japonez).

Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt, o singură literă în plus, în minus, scrisă cu sau fără diacritice poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens şi cu un conţinut cu totul diferit faţă de cel iniţial, fie cu consecinţe negative imprevizibile, fie cu conotaţii pornografice, dintre care unele nu pot fi prezentate în acestarticol, chiar dacă sunt reale, se prezintă  exemplele din Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2.

Efectul neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, precum în enunțurile:

„Ileana s-a măritat cu Vasilică”, unde numele de băiat, Vasilică, fără căciulă, devine nume de fată, ajungându-se, de la o căsătorie decentă, lahomosexualitate feminină, la o căsătorie între lesbiene: „Ileana s-a măritat cu Vasilica”

 „Ionescu este o persoană cu două feţe”(şi cu nici un obraz)., unde, din Ionescu, persoana duplicitară, cu doua feţe şi cu niciun obraz, se ajunge la „Ionescu este o persoană cu două fete”, adică cu două fiice (și,posibil, om onorabil, cu obraz).

În cazurile în care se scrie fără semnele diacritice:

1) are loc înlocuirea unei litere, care prezintă un semn diacritic, cu o literă fără respectivul semn diacritic,

2) are loc la schimbarea sensului cuvântului respectiv, şi

3) se ajunge ca o persoană, o faptă, o situaţie etc., să fie prezentată cu totul diferit, uneori chiar cu grave conotaţii negative, sexuale, imorale etc.

Anexa nr. 1

Exemplele de modul în care scrierea fără diacritice schimbă radical

sensul şi conţinutul unui cuvânt şi pe cel al întregii propoziţii,

fraze, articol de lege care conţine cuvântul respectiv.

Exemplele din Anexa nr. 1 sunt edificatoare asupra serioaselor consecinţe negative pe care le generează scrierea fără diacritice în orice text, în special în actele emise de instituţiile publice și cu atât mai grav în cele date de instanţele judecătoreşti.

Din cauză că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti schimbă sensul și conţinutul unor cuvine, propoziţii, fraze, a identităţii unor persoane (nume, prenume, adresă etc.) și chiar a respectivelor hotărâri în ansamblul lor, atât prin Codul deontologic al magistraților, cât și prin Legea magistraţilor ar trebui să se prevadă 1) că scrierea fără diacritice a hotărârilor judecătoreşti constituie atât „neglijenţă în serviciu”, cât şi „eroare judiciară” și 2) că toate aceste hotărâri (care afectează serios şi prestigiul justiției) să fie supuse revizuirii în baza principiului securităţii juridice.

„A greşi e omenesc, dar a persevera (în greşeli) este diabolic.”. (Seneca).

Justiţia socială nu se poate înfăptuiperseverândîn emiterea de hotărâri judecătoreşti susceptibile de interpretări diferite, unele chiar contradictorii, și aceasta din cauză că sunt scrise incorect prin gravă neglijență a magistraţilor.

Scrierea incorectă, în general, şi cea fără diacritice, în special, este cauzată de faptul că „Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata”. (FeodorMihiloviciDostievski).

Exemplele din Anexa nr. 1 sunt cea mai bună dovadă a modului în care scrierea fără diacritice, fie şi numai a unei singure litere, schimbă radical sensul şi conţinutul nu numai al cuvântului respectiv, dar şi pe cel al întregii propoziţii, fraze, articol de lege, verset religios care conţine cuvântul respectiv.

În lumea fiscaliştilor practicieni (în special a organelor de control fiscal), dar şi a agenţilor economici, a rămas „de neuitat” cazul unei societăţi comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de „pături”.

La controlul fiscal efectuat s-au constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de control a dispus, pe lângă alte sancţiuni, şi confiscarea a 200 de pături, dar, nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator) s-a înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.

Cazul a ajuns în justiţie şi, aşa cum era de aşteptat, câştig de cauză a avut societatea comercială respectivă care a demonstrat că: (1) în obiectul de activitate nu avea „realizarea produsului paturi”; (2) efectiv şi în mod real nu a realizat niciodată produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele necesare (precum tehnologie, utilaje, forţă de muncă, materiale etc.) pentru realizarea produsului „paturi”.

5. Bibliile scrise fără diacritice redau eronat

„Cuvântul lui Dumnezeu”, fiind o blasfemie.

Valoarea omului implicat în transmiterea „Cuvântului lui Dumnezeu”^[7]:

„Dacă omul redă corect «Cuvântul lui Dumnezeu» = 1.

Dacă omul mai studiază şi înţelege corect Biblia = 10.

Dacă omul mai trăieşte şi duhovniceşte = 100.

Dacă omul mai este şi propovăduitoral lui Dumnezeu = 1000.

Însă dacă omul redă greşit«Cuvântul lui Dumnezeu», adică dacă dispare 1, rămân doar zerourile, rămâne cu 000, ceea ce înseamnă că «omul care redă greşit mesajul Divin este o nulitate», un ipocrit, un blasfemator, un individ care defăimează atât cele sfinte, cât şi sentimentele religioase. În timp ce matematica a demonstrat că «0 la orice putere este 0», viaţa a demonstrat că «orice blasfemator ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot o nulitate rămâne !»”^[8].(N. Grigorie Lăcriţa).

Pe Internet există zeci de site-uri care prezintă Biblia cu numeroase şi inadmisibile greşeli, în special fără scrierea cu diacritice, care conduc la o gravă abatere de la redarea corectă a „Cuvântului lui Dumnezeu”.

Iudeii[9] aveau şi au o tradiţie, cu putere de „Lege eternă”, care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literădin „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.

Conform Bibliei, Luca 16:17 şi Matei 5:18, este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corndeliteră, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.

Unor indivizi le-a încolţit în minte gândul de a pirata unele biblii, bine traduse, şi de a le prezentate pe Internet, în format electronic, cu numeroase şi grave erori de scriere, în special fără scrierea cu diacritice, ceea ce face ca respectivele biblii să inducă în eroare, să redea deformat, eronat „Cuvântului lui Dumnezeu”, acestea fiind o blasfemie, o defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinităţii, a dogmelor, a obiectelor de cult şi a sentimentele religioase ale milioanelor de credincioşi.

Într-o ţară, în care marea majoritate a populaţiei este creştină, asemenea impostorii – propovăduitori, care redaugreşit „Cuvântul lui Dumnezeu” spre uzul public, sunt nişte blasfematori, sunt nişte nulităţi, nişte ipocriţi, care, ridicaţi la putere, sau la orice rang posibil, tot nişte nulităţi rămâne!

Spre exemplu, Biblia postată pe Internet pe Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro/, conţine numeroase și grave erori care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, greşeli care sunt cauzate de:

1. Scrierea fără diacriticele proprii limbii române.
2. Folosirea mai multor fonturi, chiar și în acelaşi cuvânt.
3. Folosirea, în unele versete, a numeroase cuvinte şi formulări (a) fie care nu sunt înţelese, (b) fie care necesită folosirea DEX-ului, (c) fie care nu se găsesc nici în DEX,

Existenţa unor asemenea erori conduce la situaţia în care „Cuvântul care vine de la Dumnezeu” să nu mai poată fi înţeles, să nu mai poată fi însuşit din citirea versetelor respective.

Pentru edificare prezint aici un singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi aparţin):

„19. ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.

Textul corect este următorul:

„19. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.

Nu „ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta”, ci „În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta”.

În orice text românesc, lipsa diacriticelor denotă o gravă lipsă de profesionalism şi de cultură generală, elementară.

În Biblia menţionată mai sus numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte (şi formulări) fie care nu sunt înţelese, fie care necesită folosirea DEX-ului, unele cuvinte negăsindu-se nici în acest dicţionar.

Edificator în acest sens este exemplul din versetul 32, al capitolului 27, din „Leviticul”, redat mai jos, în care sublinierile îmi aparţin:

„32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului”.

Cuvântul „afierosit1) nu este cunoscut de marea majoritate a populaţiei; 2) conform DEX, acesta are sensurile de „1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte puţini dintre cei care citesc acest verset vor înţelege că este vorba despre o zeciuială închinată Domnului.

De reţinut că (1) Site-ul http://www.bibliaortodoxa.roNU prezintă forma oficială a Bibliei Patriarhiei României, nu are girul Bisericii Ortodoxe Române, și (2) că Patriarhia României nu are un Site oficial (!?) cu prezentarea Bibliei ortodoxe în format electronic.

Prezentarea, spre folosire, de marea majoritate a populaţiei, unei Biblii (indiferent în ce format, electronic sau pe hârtie) cu numeroase și grave erori, cele mai multe fiind cauzate de scrierea fără diacritice, care schimbă sensul și conţinutul „mesajului divin”, a „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”, este o blasfemie, este o lucrare prin care se insultă, se defăimează, se profanează divinitatea, religia, cele sfinte, sentimentele religioase ale unui întreg popor creştin.

Această problemă este amplu prezentată de subsemnatul în articolele 1) „Despre bibliile satanice, care induc în eroare şi redau blasfemic «Cuvântul lui Dumnezeu»” și 2) „Atenţie la Site-ul http://www.bibliaortodoxa.ro, care induce în eroare ca prezentând Biblia ortodoxă, oficială, a Patriarhiei României”, prezentate și pe Internet (a se vedea, spre exemplu, Site-ul https://issuu.com/doina_dragut/docs/n._grigorie_lacrita_-_despre_biblii_9789712cfc1496.

În condiţiile în care „litera” legii sociale și / sau divine nu mai redă corect „cuvântul” legii, aceasta nu mai poate exprima „spiritul”legii, ceea ce face ca „litera” legii să devină sursa unor stări con­flictuale în interpretarea şi în aplicarea legii (din cauza neclarităţilor existente în inter­pretarea şi în aplicarea „literei” legii).

În asemenea cazuri, legea socială și / sau divină ajunge să fie interpretată şi aplicată de la caz la caz, în funcţie de pregătirea, de voinţa, de convingerea intimă (de credinţa), de puterea sau de interesul fiecăruia (a celui care este judecat sau a celui care judecă).

De aceea este nevoie ca legea socială și / sau divină să fie foarte clară în litera şi în spiritul ei, pen­tru ca aceasta să nu devină sursa unor stări conflictuale în interpretarea şi în aplicarea sa, pentru a nu se ajunge la interpretarea şi aplicarea legii „de la caz la caz”, în special în funcţie de interesele nelegitime personale ale celui care judecă, ale celui care este judecat, sau ale ambilor, interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin valorificarea neajunsurilor în reglementare.

În paragraful anterior am prezentat tradiţia, cu putere de „Lege eternă”, a iudeilor care spune că dacă toţi oamenii din lume ar încerca să desfiinţeze cea mai mică literă din „Legea lui la Dumnezeu”, n-ar fi cu putinţă ca să izbutească. A face aşa ceva ar însemna să intre într-o vinovăţie atât de mare, spun ei, încât lumea ar urma să fie distrusă.

Biblia este la fel de categorică în acest sens, arătând (în Luca 16:17 şi Matei 5:18,) că este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din „Lege” să cadă o frântură de slovă, un corndeliteră, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.

Deci, în cazul în care (într-un cuvânt scris) fie o literă (precum o diacritică) este scrisă greşit, fie dintr-o literă lipseşte o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă, un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă, în oricare dintre aceste cazuri se schimbă sensul și conţinutul cuvântului respectiv și, pe cale de consecinţă, și al propoziţiei şi al frazei care îl conţine, cu grave consecinţe negative în interpretarea și în aplicarea corectă a textelor respective, în special în cazul unorprevederi legale.

În concluzie:

 „Iar dacă tu ai prevenit un păcătos să se abată de la calea lui şi el nu s-a abătut, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai mântuit viaţa.”  (Biblia, Ezechiel 33. 9).

„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia, Luca 8, 3).

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa

Bibliografie legislativă

Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice.

Lega nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

[1]Din cauză că DEX-ul nu defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta PC”, se impune precizarea că aceasta este un computer portabil,este un intermediar între un telefon mobil şi un laptop, cu diagonala cuprinsă, în general, între 17,8 cm. (7 inchi) şi 25,4 cm. (10 inchi), unde 1 inch = cu 2, 54 centimetri. Utilizarea dispozitivului se bazează pe atingerea ecranului tactil şi pe folosirea unei tastaturi virtuale pentru redactarea textelor. DEX-ul nu defineşte până în prezent noţiunea de „Tableta PC”, așa cum nu definește nici alte numeroase noțiuni care sunt în uzul curent al limbii române. A se vedea în acest sens articolul subsemnatului intitulat „DEX-ul și neajunsurile sale”.

[2]Lesbianismul, numit și homosexualitate feminină, desemnează atracția erotică a unei femei pentru alte femei. Sunt deja şi căsătorii între femei lesbiene.

[3]galatenii: locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici.

[4]şuturi, de la şut: lovitură foarte puternică dată cu piciorul; suturi, de la sutură: cusătură folosită în chirurgie (pentru a reuni marginile unei plăgi etc.).

[5]rata / rată:  regionalism: autobuz care leagă un oraş cu comunele învecinate; (peiorativ) autobuz rural; denumirea provine de la abrevierea RATA (Regia Autonomă de Transport Auto), întreprindere de stat înfiinţată în 1948, care avea ca obiect de activitate acest tip de transporturi rutiere de călători.

[6]Ţest: obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă.

[7]„Cuvântul lui Dumnezeu” se referă la „un mesaj Divin”, la „un mesaj transmis de Dumnezeu”, sau la mai multe de astfel de mesaje, precum cele transmise Profeţilor, autorilor Bibliei etc. Profeţii au declarat de multe ori că mesajele pe care le transmiteau erau de inspiraţie divină şi de expresie umană, că exprimă cuvântul lui Dumnezeu în limbaj omenesc, că sunt „cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 11:28). Vezi şi „Biblia”.

[8] Citat adaptat după „Ce valoare are omul în matematică”, de Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi, un savant, astronom/astrolog, matematician şi scriitor persan, cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero şi considerat de unii a fi Părintele algebrei. A se vedea zecile de Site-uri care redau acest citat.

[9]Iudei: nume dat vechilor Evrei, locuitori din Iudea. Iudea: numele antic al întregii Palestina; partea de S.-V. unde se află Ierusalimul