Pentru cei care cred că bullyingul practicat în școli rămâne undeva în copilărie, specialiștii atrag atenția că unul din șase cazuri de depresie la locul de muncă este o urmare a hărțuirii psihologice numite mobbing, un soi de bullying în faza adultă.
Mobbing-ul reprezintă hărțuirea psihologică repetată la locul de muncă pe o perioadă semnificativă (cel puţin șase luni), din partea unuia sau mai multor angajaţi asupra unui alt angajat, prin diverse modalităţi, precum: atacul la persoană sau împiedicarea victimei de a se exprima (persoana este întreruptă, se încearcă intimidarea sa, este ameninţată, este tratată mă degrabă ca obiect decât ca subiect al unei discuţii, agresorul i se adresează într-o manieră negativă, asupritoare); desconsiderarea în faţa colegilor şi atacul reputaţiei acesteia (se fac glume proaste, sunt împrăştiate zvonuri, se încearcă umilirea sa); izolarea sistematică faţă de ceilalţi angajaţi (excluderea persoanei de la şedinţele de echipă, de la întâlnirile formale sau informale ale echipei, mutarea nejustificată a biroului, a locului în care îşi desfăşoară activitatea); discreditarea profesională în public sau în privat (nu îi sunt recunoscute rezultatele, îi este atacată demnitatea, integritatea, credibilitatea şi competenţa, este prezentată de către agresor ca şi cum ar merita genul acesta de comportament). Atitudinea ostilă și atacurile apar cu o frecvenţă săptămânală sau de cel puţin două ori pe lună, însă pot fi chiar şi zilnice în situaţiile mai grave.
În mobbing întotdeauna există intenţia de persecuţie. Presiunea psihologică este realizată pentru a-l determina pe angajat să părăsească postul său, să fie eliminat din organizaţie, în condiţiile în care concedierea nu e posibilă, persoana fiind un angajat competent şi cu rezultate foarte bune anterior debutului mobbing-ului.
Fiind o formă de abuz psihologic, mobbingul apare insiduos, hărțuirea este de cele mai multe ori una subtilă, victima rareori putând fi conştientă de la început de ceea ce i se întâmplă. Lucrurile pornesc de obicei de la un conflict şi evoluează, treptat, procesual, către persecuţie sau psihoteroare la locul de muncă, atacurile fiind repetate, continue, sistematice. Mobber-ii (hărţuitorii) acţionează în mod direct sau indirect, subtil sau evident. Poate apărea confuzia şi, de cele mai multe ori, lucrurile nu sunt corect înţelese de către cei din jur, astfel ca agresorii pot ajunge să fie ignoraţi, toleraţi, încurajaţi sau chiar susţinuţi şi instigaţi de organizaţie.
Mobbing-ul este caracterizat şi de o inegalitate între victimă şi agresor. Forţa agresorului este dată pe de o parte de poziţia în ierarhie (când este un superior ierarhic) sau, pe de altă parte, de faptul că agresorul este unul colectiv (sunt mai mulţi angajaţi care se coalizează împotriva unuia singur). Mobber-ii instingă şi pe alţii, care acţionează ca un grup sau gloată.
Persoana identificată ca fiind ţinta mobbing-ului, oricât de puternică şi de competentă ar fi, va resimţi din plin efectele în toate planurile vieţii. Astfel aceasta se poate simţi confuză, anxioasă, extrem de tensionată, bolnavă fizic, devinde deprimată, irascibilă, nu ştie în cine să mai aibă încredere. Nu numai echilibrul personal poate fi clătinat, ci şi cel de cuplu şi familie, social şi profesional.
