Sunt cinci ani de când ziaristul și omul de cultură Radu Macovei, membru fondator al UZPR, a plecat la ceruri (24 septembrie 2020). O peregrinare din lumea cu dor în cea fără dor, deși nicio clipă suferința din ultimele zile nu i-a alungat dorul de viață.
Oameni ca maestrul Radu Macovei se nasc rar. Curajul și eroismul său, într-o vreme în care românii priveau de sub pătură Revoluția însângerată (și nu „de catifea”) de la Timișoara și București sunt și rămân pildă pentru mulți dintre urmași.
Născut pe 1 martie 1943, la Roman, județul Neamț, Radu Macovei a fost darul de Crăciun adus de Providență Galațiului, în iarna anului 1965, ca ziarist, după absolvirea Facultății de Filologie, astăzi Facultatea de Litere din Iași.
A slujit cuvântul scris și comunitatea gălățeană, cu timp și fără timp, mai bine de jumătate de veac, în vremuri bune, dar mai ales în vremuri de prigoană.
La începuturi, ca șef al secției Cultură a cotidianului gălățean a susținut actul cultural de la Mila 80 a Dunării, a luminat, a încurajat și îndrumat, inclusiv studenții din tânăra redacție „Orientări” din cadrul Universității „Dunărea de Jos” – Galați.
Cu ocazia unor mari evenimente culturale ale tineretului, ziaristul Radu Macovei a avut misiunea de a coordona realizarea unor publicații studențești, în special, în cadrul Festivalului de Artă și Cultură Studențească, organizat de Centrul Universitar – Galați. Teatrele gălățene, artiștii plastici, dascălii, toți cei care i-au cunoscut dăruirea, jertfa și încurajările, îi păstrază vie amintirea.
A fost înlăturat din redacție în anul 1976, pe motiv că „avea origini nesănătoase”, tatăl său era fost ofițer scos din armată de comuniști, fost combatant în al Doilea Război Mondial, fost prizonier în Siberia; după mamă, mai era și nepotul marelui dirijor Sergiu Celibidache, plecat de zeci de ani din țară și peste acestea, soția ziaristului este fiică de preot. După mentalitatea protipendadei ateiste, erau suficiente motive de a fi înlăturat de la ziar.
Tânărul Radu Macovei a fost reangajat după aproximativ doi ani, după ce o țară întreagă l-a admirat la un concurs de cultură generală, echipa condusă de Radu Macovei ieșind prima pe țară… A fost reangajat ca ziarist la cuvântul bun pus de politicianul Constantin Dăscălescu, care îl văzuse la concursul televizat și care i-a înțeles suferința…
Un alt moment de răscruce, care a marcat existența gălățenilor, dar și a românilor, a fost ziua de 22 decembrie 1989, când ziaristul Radu Macovei, în amiaza acelei zile confuze, a lansat invitația colegului Grigore Lazarovici și altor câțiva colegi din fosta redacție: „Să facem un ziar anti-Ceaușescu!”. Așa s-a și întâmplat, domnia sa fiind Omul care – în zorii Revoluției din Decembrie 1989 – avea să dea României primul cotidian regional, să tipărească primele gânduri de „Viață liberă” din România postdecembristă. Imaginile Televiziunii Române, în care este prezentat ziarul „Viața liberă”, pe 23 decembrie 1989, de către actorul gălățean Vlad Vasiliu, dau mărturie despre acele timpuri tulburi, riscante, delicate, dar sfințite de Dumnezeu.
În perioada confuză de după 1990, ziaristul și omul de cultură Radu Macovei a făcut apostolat, cu profesionalism, cu demnitate, cu verticalitate, la Dunărea de Jos, cum aprecia Înaltpreasfințitul Părinte Casian, acum cinci ani, când îl petrecem pe ultimul drum.
A fost câteva mandate deputat eparhial, ca director al „Vieții libere” a sprijinit și tipărit o vreme revista eparhială „Călăuză ortodoxă”, a primit „Crucea Patriarhală” din mâna Părintelui Patriarh Teoctist. Mai ales, a ctitorit un cotidian, „Viața liberă” – Galați, care răzbate în peisajul mass-media și astăzi, de peste 35 de ani, neîntrerupți.
Oameni ca Radu Macovei, vrednicul mentor al ziariștilor din Galați, și nu numai, se nasc rar și anevoie. Profesionalismul, jertfa, curajul și verticalitatea domniei sale rămân pilde de urmat, fiindcă acestea fac pământeanul nemuritor.
Odihnă veșnică, maestre Radu Macovei! Foto: pixabay.com
