Septembrie este o lună calmă, senină, luminoasă şi foarte favorabilă oamenilor; vara nu s-a sfârşit, iar toamna, deşi în apropiere, nu s-a instalat încă.
Este una dintre lunile cele mai frumoase, mai generoase şi parcă şi mai umane, mai pozitive luni ale anului în Canada, România, ca şi în toată zona temperată a emisferei de nord. Lumea este mai deschisă, mai optimistă şi mai comunicativă, iar viața ne apare şi mai frumoasă. După [încheierea vacanțelor şi concediilor de tot felul, dispoziția generală, cu toate necazurile lunilor trecute (catastrofe naturale, şi alte evenimente nefericite) sau, poate, tocmai de aceea, este mai favorabilă unor noi începuturi, parcă şi mai angajantă ca altă dată.
In acest număr al Observatorului ne-am propus să vorbim despre toamna românească si canadiană, despre tradiții, istorie, locuri frumoase de vizitat, despre personalități născute in această perioada a anului, despre evenimente, expoziții de pictură, poezii, cărți prezentate la întâlnirile cenaclului Nicăpetre de pe lângă Observatorul.
Evenimentul major al lunii septembrie este începerea noului an şcolar, în toată lumea civilizată. Lumea şcolilor este una dintre cele mai valoroase şi mai productive sectoare ale societății, căreia, parcă, nu i-am mulțumit niciodată destul pentru cât a făcut pentru noi. Noi așteptări, noi idei, noi inițiative şi mai vechi sau mai noi strădanii individuale şi colective sunt la ordinea zilei. Dar, există şi aici un dar, pe care nu trebuie să ne ferim să-l menționăm.Când suntem copii, privim părinții ca pe o autoritate şi le preluăm părerile de-a gata, din mers. E cumva o lege a firii. Dacă avem şansa să avem părinți deschişi la inimă şi minte şi profesori asemenea, atunci parcursul nostru în viață este lin şi ne formăm o personalitate tolerantă şi deschisă către ceilalți. Dar dacă se întâmplă să creştem într-un mediu mai puțin tolerant şi/sau plin de idei preconcepute despre semenii noştri, atunci e mai puțin probabil să devenim toleranți şi plini de compasiune la maturitate. Iar dacă dorim să ne autoeducăm în acest sens, simțim o puternică rezistență a tiparelor mentale şi comportamentale.
Generația de astăzi creşte într-o cultură cotidiană – una nereglată de nor-me puternice, cum a fost cazul gene-rațiilor noastre de părinți.
Generația actuală este agitată, dar frumoasă. Sunt dependenți de telefon, dar sunt la curent cu tot ce există. Aşa se informează, îşi cultivă informațiile şi învață. Sunt pasionați de muzică, sport, informatică şi de călătorie.Tinerii sunt viitorul, într-adevăr, însă pentru ca ei să performeze, e nevoie de o educație corespunzătoare,de sprijinul şi înțelegerea noastră.
Părinții noștri au avut grijă de noi, cu dragoste, cu dăruire, poate dintr-o pornire instinctivă de a construi o lume perfectă prin intermediul nostru, al viitorului pe care îl reprezentam. Pentru ei n-au cerut prea multe, căci le a ajuns mândria că au reușit să le construiască copiilor o viață mai bună. Dacă ar putea, s-ar jertfi la nesfârșit, pe același altar al dăruirii, al răbdării şi al perseverenței, iar brațele lor, ori-cât de mult ar îmbătrâni, n-ar obosi să țină între ele același cuib cald în care ne-am refugiat de fiecare dată când am simțit frigul înstrăinării de noi înşine şi de lume. Toate sentimentele sunt la fel peste tot în lume, o vedem şi aici la orice comunitate, dar ele se repetă pentru fiecare cu o intensitate extraordinară.
Legătura dintre părinți şi copii, chiar şi cu acea prăpastie dintre generații, este una imuabilă, inexprimabilă adeseori în fapte şi cuvinte, dar absolut minunată. Avem o şansă [n plus atunci când devenim bunici. Avem mai mult timp pentru a aprecia, pentru a fi folositori, pentru a dărui, pentru a-i ajuta pe copii noştri. Dacă vremurile când am fost părinți au fost uneori întunecate de convulsii sociale, istorice, când grija şi dragostea noastră nu am dăruit-o atât cât ne-am fi do rit, avem şansa, ca bunici, să ne îndreptăm dragostea noastră către nepoții noştri. Și prin ei ne mai achităm de o sarcină pe care o avem față de copiii noştri.
O toamna frumoasă în sănătate și belșug în toate cele dorim românilor de pretutindeni .
Dumitru Puiu Popescu / Canada
