Mihaela Nijloveanu, Ramona Lupu, Masterat, Jurnalism, Hyperion
Arta stradală graffiti, în primul rând, transmite mesaje. Fie că sunt evenimente din viața comunității sau personală, reprezentarea murală are o tehnică profesionistă, culori vii și o expresie naturalistă sau suprarealistă, deseori. Desenele apar peste tot, exprimă acut, au format, de la apariție, un curent, un stil, al exuberanței în exprimare, cumva spus, lăsați imaginația să trăiască în aer liber.
Era o formă de defulare. Creatorii ei în present sunt, de obicei, artiști plastici, adepți ai curentului postmodernist, dar cum arta populară nu ține cont de reguli, autorii pot fi și “mici infractori” talentați, care sfidează regulile, aprobările, limitările, își aleg ziduri, clădiri, fațade și …se exprimă. Desenul și coloritul viu, aprins, sfidează cenușiul zidurilor gri, sau monotonia urbană.
Graffiti intră la categoria „artă urbană”.
Graffiti-ul modern
îşi are începuturile în anii 1960, când metroul din New York a fost acoperit cu desene şi inscripţii, realizate de artiştii găştilor de cartier. În timp, legătura dintre cultura hip-hop, născută în Bronx, şi graffiti, s-a păstrat nealterată.
Jean-Michel Basquiat este primul pictor american, între acești „artiști ai străzii”, ale cărui opere au apărut sub forma unor graffiti pe străzile, metrourile și pe garniturile de vagoane din transportul în comun al New York-ului. Lucrările lui au ajuns, în prima parte a anilor 1980, chiar în galeriile de artă ale orașului New York.
În România, graffiti, în sensul modern, occidental, a apărut după 1990, în timpul tranziției țării spre democrație. În primii ani, graffer-ii români au încercat să își imite omologii occidentali, odată cu pătrunderea “subculturii” hip-hop în rândul tinerilor. Inițial restrâns, în marile orașe, ca București, Cluj sau Timișoara, fenomenul s-a răspândit în toate centrele urbane…
Primul Festival de artă stradală din Romania a avut loc în anul 2011, în București, în prezent, astfel de manifestări artistice au loc în mai multe orașe, ca Timişoara, Cluj, Sibiu, Tulcea, Vaslui etc. În ultimii ani, fenomenul graffiti din România a depășit stadiul de imitație și a dobândit trăsături distincte.
Prima bibliotecă de street art & graffiti din România se numește Urban Collectors și este o platformă interactivă de graffiti & street art care vizează facilitarea unui spațiu de dialog deschis între street art și comunitate. Prin această bibliotecă cu acces gratuit destinată publicului larg se pun la dispoziţie peste 100 de publicații din sferele: street art & graffiti, grafică, ilustrație, artă comunitară, artă urbană, artă participativă, volume ale artistelor internaționale, volume ale artistelor implicate social, volume de teoria artei sociale, feminism etc.
Arta contemporană, şi mai ales arta urbană, sunt excesive prin definiție, incluzând o diversitate de judecăţi de valoare. Acest “exces de gust” este valabil şi în spaţiul artistic contemporan românesc, unde întâlnim atât lucrări nonconformiste estetic, sau pe teme ce sfidează politicul, religia, etica. Pentru a fi un spectator al artei urbane singurul lucru pe care trebuie să-l faci pentru început este să îţi ridici privirea şi să te uiţi în jurul tău, astfel devii conştient că pereţii pot fi suport pentru lucrările de artă urbană. Exact ca într-un muzeu în aer liber.
Fie că vorbim despre o pictură murală de tip graffiti pe care ai admirat-o în drum spre serviciu, de o melodie rap care te-a motivat în timpul antrenamentului la sală sau de mișcările unui dansator din videoclipul unei piesei aparținând aceluiași gen musical, care te-au fascinat, este o certitudine faptul că, cel puțin o dată în viață ai intrat în contact și ai apreciat o formă de artă aparținând culturii hip-hop. Hip-hop-ul, apărut în anii `70, în cartierul Bronx al orașului New York, dezvoltându-se pe parcursul timpului într-o adevărată cultură afro-americană, s-a globalizat. Acesta a contribuit la conturarea curentului postmodernist, susținând lupta împotriva unui sistem deficitar, care încurajează opresiunea și rasismul…
Graffiti-ul este cel care a captat cel mai mult atenția publică încă de la început, mișcarea graffiti fiind inițiată de un adolescent de origine greacă ce își realiza semnătura sau tag-ul – Taki 183 – pe zidurile stațiilor de metrou din New York, dar și pe cutiile poștale sau clădirile din oraș. Mișcarea graffiti a luat amploare rapid iar tag-urile au început să fie însoțite de adevărate opere de artă realizate cu spray colorat pe orice suport disponibil care îl inspira pe autor. Graffiti-ul a obținut la scurt timp statutul de artă, prima expoziție dedicată acestei forme de manifestare artistică având loc în anul 1972 la Razor Gallery din New York, unde au fost prezentate lucrările aparținând grupării United Graffiti Artists.
Rap-ul, deejaying-ul și breakdancing-ul s-au dezvoltat simultan, datorită interconexiunii existente între aceste trei elemente. Primul mare deejay hip-hop a fost DJ Kool Herc, este considerat fondatorul acestui gen muzical. Spunea că “Hip-hop-ul este vocea acestei generații. Chiar dacă nu ai crescut în Bronx, în anii `70, hip-hop-ul este acolo pentru tine. A devenit o forță puternică. Hip-hop-ul creează legături între oameni de diferite naționalități, din toată lumea”. În anul 1979, formația Sugarhill Gang a lansat melodia “Rapper’s Delight” , o piesă încă populară. În prezent, rap-ul este nelipsit în peisajul artistic, majoritatea posturilor radio difuzând zilnic cel puțin o melodie aparținând genului.
Cultura hip-hop a modelat generații și continuă să aibă impact în societatea actuală, influențând mai multe industrii, a modei sau a publicității. Modalitățile inovatoare de a exprima, prin intermediul picturilor murale, dansului sau muzicii, ideologia postmodernistă, susțin diversitatea și interculturalitatea…
