Dezbaterea fenomenului presei online este mai mult decât binevenită, chiar dacă pare, din anumite puncte de vedere, destul de tardivă…
Căci, fără îndoială, viteza de evoluție a acestuia și amploarea lui pe plan mondial sunt copleșitoare, surprinzând pe cei obișnuiți cu ritmul clasic al presei scrise tradiționale, mai ales a celei din epoca tiparului.
În fapt, în momentul de față asistăm – pe diverse planuri – la o amplă bătălie pentru întâietate dusă la nivel de secunde sau minute, pe areale de nivel global, cu mijloace moderne, în care informația / mesajul ajunge aproape instantaneu în orice colt al lumii.
Nu voi evidenția aici atuurile presei online, ci voi încerca să relev complexitatea problematicii cu care organizația profesională a ziariștilor se confruntă (și se va confrunta) în încercarea de a menține acest gen media în coordonatele normale ale profesionalismului, pe care le incumbă practicarea acestei nobile și importante meserii.
Fără îndoială, avem în față o provocare impresionantă, căci – odată cu presa online și cu evoluția fulminantă a rețelelor sociale și, în genere, a Internetului – asistăm la o explozie cantitativă a diverselor forme de manifestare a dreptului universal la expresie, susținute începând de la nivel individual și până la nivelul unor entități economico-sociale cu mare acoperire.
În aceste condiții, nu se mai poate pune, în niciun fel, problema limitării lor, chiar dacă anumite rețele de socializare încearcă – pe considerente politice (mai bine zis, “politically correct”) – o restrângere a opiniilor contrare.
La fel, nici din punct de vedere economic, nu pot fi limitate sau nu pot exista constrângeri asupra entităților (publice au private) care gestionează existența sau funcționarea acestor furnizori de presă online, atâta timp cât ele respectă legislația specifică în vigoare.
De asemenea, într-o epocă a globalizării, restrângerea arealului de difuzare este o utopie, în condițiile în care, nici măcar la nivelul unei țări, nu există organisme care să poată impune, eficient și operativ, reguli unanim acceptate și respectate.
În plus, deja a apărut, generând o justificată îngrijorare, fenomenul “fake news” care crește în amploare, determinând inclusiv organismele europene să-și edifice și să aplice adevărate strategii de contracarare a multiplelor lui efecte negative.
Practic, ofensiva presei online – favorizată și de dezvoltarea fără precedent a ITC – pare să copleșească celelalte categorii de mass-media, a căror evoluție în declin (sesizabilă chiar și la nivelul marilor corporații internaționale de profil) poate deveni ireversibilă.
Căci presa online este o presă a momentului, a actualității, accesibilă de la nivel individual, până la nivel global, care distruge orice concurență, existența celorlalte instrumente putând deveni secundară și, în cel mai fericit caz, complementară.
Altfel spus, este presa care vine, vine, vine, calcă totul în picioare !…
Ce reacții putem avea în fața acestui tăvălug ce se prăvale în casa noastră prin toate mijloacele, cu o forță nimicitoare…
Desigur, prima reacție, cea individuală, este și cea mai la îndemână – deconectarea !
Apoi, evident, este acceptarea existenței fenomenului în sine și, pe cale de consecință, exprimarea – individual sau colectiv, sub forma unor entități ale societății civile – unor puncte de vedere utilizând aceleași canale, pentru a asigura feedback-ul firesc și necesar în orice comunicare, către emitenții mesajelor / informațiilor.
Apoi, putem genera, prin mijloacele specifice democrației reprezentative, o legiferare adecvată, la nivel local, național sau internațional a modului de funcționare a presei online, fără a afecta libertatea presei, în limitele unor convenții unanim acceptate de toate părțile implicate în proces.
Ori, din această perspectivă, UZP poate (și trebuie) să fie un promotor al eforturilor de reglementare (Cod deontologic, Statut, reguli și proceduri etc.) a funcționării presei online (și, în general, a presei de orice fel), atât în interiorul breslei, cât și la nivelul întregii comunități, colaborând în acest sens, la toate nivelele, cu orice actor care poate să aducă plusvaloare unui fenomen extrem de complex.
E un demers, chiar o misiune imposibilă, pornind chiar și de la faptul că ideea de profesionalism poate fi destul de controversată într-o breaslă în care acesta nu poate fi cuantificat în expresii numerice, în indicatori posibili de măsurat și în termeni clari, sesizabili, care să poată fi ușor de acceptat.
Căci este vorba de o meserie influențată de foarte mulți factori: de talent, de vocație, de știința exprimării, de inteligență, de cultură și de înzestrarea personală a celor care o practică, dar și de înțelegerea și viziunea fiecărui receptor asupra tematicii în discuție (chiar și, din păcate, de opțiunea politică) – dependențe care îndepărtează preocupările de profesionalizare de rezultatele așteptate.
În plus, mai intervine – adesea decisiv – modul în care societatea percepe rolul și importanța mass-media, influențat semnificativ de încrederea populației, beneficiarul suprem, în ceea ce face și cum se face presă în România.
În fața acestei situații dificile, putem face, totuși, primii pași – dezbaterea responsabilă a întregii problematici (inclusiv apelând, chiar la mijloacele online), propunerea unor documente de referință (statut, cod, chiar lege a presei – alt subiect delicat – etc.), gândirea unui organism specific (în genul CNA) de control și de sancționare a derapajelor, colaborarea cu marile rețele social-media, dar și cu organizațiile profesionale internaționale, promovarea și stimularea profesioniștilor, apelarea la formatorii instituționali dar și susținerea unor cursuri perfecționare, întărirea organizatorică a UZP și creșterea prestigiului ei în comunitățile în care activează etc.
Și nu în ultimul rând, manifestarea, sub diverse forme, a exemplului personal al fiecărui membru UZPR, bazat pe asumarea Codului deontologic (un adevărat Cod profesional) și a valorilor pe care le promovează – Adevăr, Calitate, Loialitate, Obiectivitate, Imparțialitate, Realism, Legalitate, Libertate, Responsabilitate, Integralitate, Integritate și Responsabilitate personală și socială.
Și, nu în cele din urmă, respectarea îndemnului mereu actual: Cinste și Gramatică!
Gheorghe CRIȘAN
Revista UZP nr. 21/2021
