Revista de cultură universală „Constelaţii Diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, este iarăşi prezentă în spaţiul cultural românesc, fondatorul şi redactorul şef al acesteia fiind neobosita scriitoare Doina Drăguţ. De această dată revista îşi face apariţia în luna mai a anului curent, cu numărul nr. 5 (105), anul X, evident având în palmares 10 ani de activitate editorială în promovarea creaţiei literare, creaţiei culturale româneşti.
Publicaţia lunară „Constelaţii Diamantine”, mereu într-o inovaţie evolutivă, îşi însumează cuprinsul cu eseuri de analiză literară, studii din domeniul creaţiei artistice, cicluri de poezii, articole şi recenzii despre diverse genuri literare etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români de notorietate din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Doina Drăguţ, Nicolae Georgescu, Florian Copcea, Dragoş Niculescu, Florentin Smarandache, Nicolae Busuioc, Vavila Popovici, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor, Ionel Popa, Daniel Marian, Nicolae Rotaru, Vasilica Grigoraş, Ştefania Oproescu, George Baciu, George Petrovai, Galina Martea, Gavril Glodeanu, Varga Istvan Attila, Constantin Miu şi alţii.
Din primele pagini ale revistei facem cunoştinţă cu o recenzie literară a scriitorului Florian Copcea asupra volumului de eseuri „Ficţiunea jurnalului intim. Există o poetică a jurnalului?”, autor Eugen Simion (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2018). Urmând acţiunea aprecierilor critice, Florian Copcea face referinţă la întregul conţinut al lucrării, în esenţă relatând: „De fapt, Eugen Simion acceptă dreptul artei de a devia de la «motivaţiile subiective şi obiective care explică apariţia scriiturii intime» (p. 29) şi face recurs la arhetipuri estetice consacrate. Autorul realizează o întoarcere în timp la valorile culturale standard, nicidecum pentru «a ajuta memoria celui care scrie să nu le uită, şi, evident, să nu se uite, în această nesfârşită trecere şi petrecere care este viaţa lui» (p. 31), ci pentru a potenţa influenţa lor în spaţiul eului profund, cum îi spune Proust, sau al eului pur, cum îl numeşte Valéry”.
În pagina 7 a revistei ne întâlnim cu creaţia literară a scriitoarei Doina Drăguţ, descrierile fiind realizate asupra volumului de versuri „Melancolia”, scris de distinsul poet Mihai Duţescu (Editura Eminescu, Bucureşti, 1997). Prin analiza respectivă criticul literar Doina Drăguţ valorifică cu multă atenţie şi simpatie conţinutul acestei lucrări, astfel afirmând: „Lirică prin excelenţă, poezia scrisă de Mihai Duţescu are un profund caracter reflexiv ceea ce o integrează în arta modernă contemporană”.
În pagina 8 scriitorul şi academicianul Al. Florin Ţene este prezent cu eseul literar „Viaţa satului românesc şi a ţării în literatura epistolară”. Aici Domnia sa ne expune lucruri interesante despre corespondenţa marilor scriitori români precum Titu Maiorescu, Mihai Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri şi mulţi alţii, în concluzie făcând referinţă la conceptul „scrisorii”, cu următoarea declaraţie: „În secolul nostru, dacă ţinem seama de mijloacele moderne de transmitere (internet, telefonie mobilă etc.), scrisoarea pare a fi condamnată la pieire. Tocmai de aceea apariţiile unor cărţi conţinând corespondenţe sunt savurate de cititori”.
În pagina 15 criticul literar Livia Ciupercă scrie cu multă pasiune şi înţelepciune despre „Focul suferinţei – focul credinţei”, aceasta fiind o înregistrare despre valorile culturale şi creştineşti ale omenirii. Un exemplu viu este înscris despre Catedrala NOTRE DAME din Paris, capodoperă arhitecturală, care recent a fost supusă suferinţei, în centrul atenţiei fiind pusă Legea şi morala creştinească.
La pagina 20, scriitorul Dragoş Niculescu prezintă un studiu despre „Impasurile fenomenologice şi condiţia transcendentală (completare)”, unde sunt abordate aspecte despre Analiza semnificaţiei în cadrul cercetărilor logice husserliene, despre conştiinţa fenomenologică a timpului, despre Obiectivismul ştiinţific şi tensiunea internă a sensului de la Descartes şi Hume la Husserl, despre Nefiinţa voinţei, despre Eroarea husserliană în aprecierea sensului conştiinţei, despre Fenomenologia husserliană în calitate de filozofie lipsită de ontologie, despre Divinul – între cogito-ul decartian şi alter ego-ul husserlian, despre Diferenţa dintre Kant şi Husserl la nivelul interpretării intenţiei şi intuiţiei, despre Fericirea şi necesitatea iluziei, despre sentiment.
La pagina 25, profesorul şi scriitorul Florentin Smarandache, din SUA, împreună cu Andruşca R. Vătuiu, în eseul „Căutări în negura timpurilor”, ne vorbesc despre fiinţa umană şi rolul acesteia în Univers, despre originea speciei umane şi despre fenomenul evoluţiei acesteia în viitor.
În pagina 45 marele eminescolog, scriitor şi critic literar Nicolae Georgescu realizează o recenzie literară, „Omul nou” şi interculturalitatea”, asupra volumului de eseuri şi publicistică „Universul umanităţii – evoluţie şi involuţie”, autor Galina Martea (Ed.Anamarol, Bucureşti, 2017), în concluzie menţionând: „Prin conţinutul valorii autoarea sincronizează omul, societatea, sistemul de învăţământ, întreaga complexitate a sistemelor/subsistemelor din societate, viaţa şi existenţa umană. Ea conturează cuvântul şi ideea conceptului de creare a frumosului prin bunuri şi valori spirituale, intelectuale şi culturale pentru fiinţa umană şi societatea acesteia”.
Iar în paginile 24, 33, 35, 37, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor ne poartă prin lumea versului liric, astfel fiind puse la dispoziţia cititorului poeme de dragoste, de ţară, de tradiţii, universul uman etc.
Un interesant eseu găsim și în paginile 39-44, întitulat „Fiscalitatea, naşterea, viaţa şi răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos”, eseu în care Nicolae Grigorie-Lăcriţa, pornind de la întrebările fundamentale ale existenţei (Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?) şi de la truismul lui Albert Einstein („religia fără ştiinţă este schiloadă şi neconvingătoare, iar ştiinţa fără religie este oarbă”), ne vorbeşte despre legătura dintre reglementările fiscale din istoria omenirii şi preceptele religioase.
În mod aparte, de remarcat grafica deosebită a revistei, încadrarea articolelor în pagină, culorile calde şi liniştitoare ce constituie fondul scriiturilor şi mai ales ilustraţia revistei ce aparţine lui Jean-Baptiste Camille Corot, cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX-lea, pictorul care poate fi considerat precursorul impresionismului.
Galina MARTEA
