PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE
1.„Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii. Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează odată în sânul mamei. Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile. Cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată. ÎN VISTIERIILE ÎNȚELEPCIUNII SUNT PILDELE ȘTIINȚEI; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu. POFTEȘTI ÎNȚELEPCIUNE? ȚINE PORUNCILE ȘI DOMNUL ÎȚI VA DA-O ȚIE” (Înțelepciunea lui Isus Sirah cap. 1).
2. „FIILOR, ascultați-mă pe mine, tatăl, și vă purtați așa ca să vă mântuiți, că Domnul a înălțat pe tată peste fii și a întărit judecata mamei peste copii. CEL CARE CINSTEȘTE PE TATĂ SE VA CURĂȚI DE PĂ- CAT ȘI CA ACEL CARE STRÂNGE COMORI, AȘA ESTE CEL CARE CINSTEȘTE PE MAMA SA. Cel care cinstește pe tată se va veseli de fii și în ziua rugăciunii sale va fi auzit. Cel care mărește pe tată va avea viață lungă, și cel care se teme de Domnul cinstește pe mama sa. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său și ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut. CU FAPTA ȘI CU CUVÂNTUL CINSTEȘTE PE TATĂL TĂU ȘI PE MAMA TA, CA SĂ-ȚI VINĂ BINECUVÂNTAREA EI” (Înțelepciunea lui Isus Sirah cap. 3).
3. „FIULE! Nu face rele și nu te va prinde răul. Depărtează-te de la nedreptate și nedreptatea se va depărta de la tine. Nu semăna pe brazdele nedreptății, ca să nu seceri de pe ele cu șapte părți mai mult. Nu cere de la Domnul stăpânire nici de la împărat scaun de mărire. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poți ridica nedreptățile; Nu făuri minciuni fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci așa. Nu trece cu vederea vorbele înțelepților, ci la pildele lor oprește-te, căci de la ei vei lua învățătura și îndemânarea de a da răspuns celor mai mari. NU DISPREȚUI VORBA CELOR BĂTRÂNI, CĂ ȘI EI AU ÎNVĂȚAT DE LA PĂRINȚII LOR. CĂ DE LA EI VEI ÎNVĂȚA ÎNȚELEPCIUNEA ȘI ÎNDEMÂNAREA DE A DA RĂSPUNS BUN LA NEVOIE” ( Cap. 7- 8).
ISUS SIRAH,
Acest Isus era fiul lui Sirah, nepotul lui Iisus, cu același nume ca al lui. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea și întoarcerea din Babilon și imediat după profeții. Bunicul lui, Isus, după cum mărturisește și el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios și foarte chibzuit. Acela a adunat nu numai cugetările celorlalți oameni inteligenți care au fost înainte de el, ci a creat și el cugetări proprii pline de inteligență și înțelepciune. Așadar, cel dintâi Isus, lăsând destinată această carte în urma sa, a plecat dintre oameni; iar acest Sirah, primind-o și el, a lăsat-o din nou după el familiei fiului său Isus. El, primind-o, a adunat toate într-un tratat armonios, adică înțelepciunea lui și cea a tatălui, dar este numită și cu numele bunicului, urmărind ca, în numele înțelepciunii care este lăsată de la el, ascultătorul să aibă cu drag mai multă preocupare de această carte. S-a ocupat de cuvintele priceperii, de enigme și parabole, de unele părți vechi de istorii iubite de Dumnezeu, despre oamenii plăcuți lui Dumnezeu, de rugăciuni și de imnurile sale. Și încă de lucrările cu care Dumnezeu l-a învrednicit pe poporul său și de relele cu care i-a umplut pe dușmanii lor. Acest Isus a fost urmașul lui Solomon socotit cu nimic mai prejos decât acela referitor la înțelepciune și educație, fiind și numindu-se cu adevărat înțelept.
Autor de aforisme:
*** – „Toată înțelepciunea este de la Domnul și cu El este în veci”.
*** – „Nisipul mărilor, picăturile ploii și zilele veșniciei, cine le va număra?”
***- „ÎNĂLȚIMEA CERULUI ȘI LĂRGIMEA PĂMÂNTULUI, ABISUL ȘI ÎNȚELEPCIUNEA, CINE LE VA CERCETA?”
*** – „Teama de Domnul este glorie, și mândrie, și bucurie, și coroană de veselie”
*** – „Să cădem în mâinile Domnului și nu în mâinile oamenilor, căci precum este măreția Lui, tot așa este și îndurarea Lui”.
- S. BLAISE PASCAL (1623-1662), matematician, filosof, fizician. În urma unor revelații religioase în anul 1654 abandonează matematica și științele exacte și se dedică filosofiei și teologiei: „Cunoaşterea lui Dumnezeu fără a nu vedea nimicnicia noastră, dă naştere la trufie. Cunoaşterea nimicniciei, fără aceea a lui Dumnezeu, dă naştere la nădejde. Cunoaşterea lui Iisus Hristos este cea mai bună căci în ea găsim pe Dumnezeu şi nimicnicia noastră”.
Părintele Ilie
