Nu aș dori să fac o biografie cu date seci și anoste a celui care a fost un mare ziarist, un suflet generos și un om dedicat jurnalismului românesc. Și nici nu aș vrea să iau de pe internet sau din scrierile altor confrați fragmente din viața și realizările președintelui en titre al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cel care a propulsat această organizație la cea mai mare din țară și pentru care a obținut statutul de uniune de creație de utilitate publică. De asemenea nu mă încumet nici să emit judecăți de valoare referitoare la trecutul său prezentul său jurnalistic pe simplu considerent că, despre un om valoros niciodată nu se va putea spune totul, că întotdeauna vor exista lumini și umbre de nepătruns, neelucidate finalmente.
Așadar, voi prezenta modul și circumstanțele în care l-am cunoscut și perceput pe președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan… A fost în primăvara anului 2018, când la propunerea domnului Nicolae Dinescu – președintele Filialei Vâlcea a UZPR am depus dosarul pentru înscrierea ca membru în cadrul acestei forme de organizare a ziariștilor, având în vedere activitatea mea susținută ca redactor, fondator ziare și reviste, director de editură etc. M-am prezentat la sediul UZPR București din Piața Romană și am avut privilegiul să-l văd și să fiu invitată, împreună cu Pandele Jianu, soțul meu, în biroul acestuia, pentru a-mi susține cauza. Modest, ospitalier, mereu cu zâmbetul pe buze (un zâmbet subțire, delicat, cuceritor), galant – fără a depăși limitele bunului simț – cordial (o finețe și o noblețe nativă care ar fi încântat pe oricine) amabil și… bun ascultător. Cu această amabilitate m-a îndrumat pas cu pas spre ceea ce aveam de făcut până la obținerea statului de membru cu drepturi depline în cadrul UZPR.
În perioada cât a fost președintele UZPR m-a impresionat activitatea sa de mobilizare a celor care fac parte din presa scrisă la diferite acțiuni culturale, istorice și jurnalistice, înființarea filialelor UZPR județene, editarea publicațiilor proprii UZPR – „UZP”, „Cronica Timpului”, „Certitudini” și punerea bazelor apariției altor ziare și reviste în toată țara sub egida UZPR, inițierea și organizarea unor festivaluri (Festivalul Internațional al Filmului Ecologist de la Craiova, Festivalul Internațional al Filmului de dragoste de la Tg. Neamț) în parteneriate consolidate cu asociațiile Inițiativa Ecologistă Europeană, Profamilia și altele. De asemenea, am constatat cu drag implicarea și participarea domniei sale la ședințele de lucru ale fiecărei filiale județene din țară și din Republica Moldova (l-am întâlnit la Chișinău, în cadrul ședinței de constituire a filialei basarabene), înființarea Galei Premiilor UZPR, sărbătorirea a 100 ani de la înființarea acestei organizații profesioniste a ziariștilor români (2019), activitatea culturală din cadrul Balului UZPR din februarie 2020, dar mai ales organizarea și susținerea celor care au avut inițiativa unor acțiuni cu caracter identitar: Miron Manega, Laurian Stănchescu în cadrul unor dezbateri publice având ca tematică trecutul istoric al poporului român: Marșul Național Avram Iancu, Sărbătoarea Națională Brâncuși, Bicentenarul Tudor Vladimirescu, Prima Celebrare oficială a Primei Mari Uniri de sub Mihai Viteazu etc.
Îl întâlneam periodic, intempestiv în diverse locuri din țară sau în biroul său, mereu în dialog verbal telefonic sau direct cu diverse persoane/personalității ale culturii și istoriei noastre pentru a mai iniția, organiza și realiză diferite activități cu caracter cultural istoric, jurnalistic, național și internațional. Mereu viu, mereu în căutare de noutăți, de punere în evidență a valorilor neamului nostru!
De aceea nu vom înceta să-i aducem un pios omagiu, oriunde ne-am afla!
Mereu ne vom aminti de cel care a reactivat și pus în drepturile lor firești ziariștii din România, de dl. DORU DINU GLĂVAN!
Dumnezeu să-l țină aproape de sufletele noastre și de-a dreapta Sa!
Liliana Ghiță Boian Jianu, ziarist
