Am asistat în seara zilei de 21 noiembrie a.c. la un emoționant act de restituire, prin lansarea cărții VALORI ETNOGRAFICE ARĂDENE.
Cartea profesoarei Otilia Roșu vine să salveze ce se mai poate salva din folclorul românesc autentic din spațiul arădean, o zonă mult prea ciudată și mult prea convulsivă pentru a nu fi cunoscută și studiată pe-ndelete. Dar cine să o facă, în această defulare interferentă de tradiții versus omniprezența kitsch-ului atotnimicitor? Tineretul n-are timp și nici aplecare spre așa ceva. Bătrânii s-au dus aproape toți și n-au apucat să le transmită urmașilor comoara păstrată în spuză de sat revărsat pe dealuri și lunci. Așa că folclorul sucombă încet, dar sigur.
Sau poate nu… Poate că nu toți bătrânii au plecat ducând cu ei praful de stele ascuns în crăpăturile brâncilor preamuncite. Poate că unii, care au schimbat „sapa-n condei și brazda-n călimară” mai pot să sufle colbul de pe ștergarele și blidele din cui sau să miște ruginitele încuietori ale lăzile de zestre.
Acest lucru l-au reușit doi intelectuali ai satului, ajunși „astăzi domni cu multă carte”: profesoara Otilia Roșu și arhidiaconul Gheorghe Hodrea.
Ghivănind ei la o cafă despre lumea satului de altădată, amintindu-și de toate cântecele, colindele, straiele, uneltele și alte alea din universul țărănesc, numa’ ce-i vine distinsei doamne să aducă pe masă o cărțoaie neagră, păstrată cu multă grijă aproape patru decenii: lucrarea de licență de la terminarea facultății (1982) și intitulată VALORI ETNOGRAFICE ARĂDENE. O lucrare amplă, de exegeză în etnografie și folclor, plină de desene și de explicații amănunțite cu privire la portul popular, țesăturile, uneltele de muncă, ceramica, pictura și sculptura populară, obiectele de cult, tradițiile și obiceiurile din zonele și subzonele județului Arad.
Nimic mai potrivit pentru a stârni în pasionatul slujitor al altarului (și al condeiului, deopotrivă) dorința de a cuprinde în paginile unei cărți munca migăloasă a prietenei sale, care s-a arătat numaidecât încântată de idee. Au apelat la măiestrie apreciatului editor Adrian Ioanăș, la a cărui tipografie – Tiparnița – din Arad a fost tehnoredactată și a văzut lumina tiparului această carte-document al unor vremuri apuse, care nu vor mai reveni vreodată, însă pierderea zestrei lor culturale ne-ar face mai săraci și mai goi sufletește.
Prin bunăvoința Centrului Cultural Județean și a Școlii Populare de Arte Arad, lansarea cărții de care facem vorbire s-a petrecut într-un frumos cadru literar-artistic, în prezența a numeroși invitați din lumea culturală arădeană: poeți, scriitori, jurnaliști, fețe bisericești, alți oameni pentru care cuvântul scris reprezintă un mod de a fi și un balsam în această lume mult prea devotată celor pieritoare.
Moderatorul evenimentului a fost părintele Gheorghe Hodrea, care a
prezentat lucrarea și a înmânat apoi microfonul celor care au dorit să-și exprime părerea vis-á -vis de inedita apariție editorială. Și n-au fost chiar puțini. Prof.univ.dr. Anton Ilica a rememorat geneza lucrării de licență care a stat la baza cărții, eminenta etnografă Rodica Elena Colta a vorbit despre nevoia de a salva cât se mai poate din moștenirea culturală a satului românesc și de a nu lăsa să se piardă valorile inestimabile de cultură și civilizație populară, statiscianul Eugeniu Criste a adus o rază de speranță în ce privește folclorul authentic prin munca unor pasionați care adună în jurul lor discipoli din generațiile tinere, scriitoarea Floare Cândea a adus un omagiu binemeritat celor care au avut curajul de a valorifica munca migăloasă a autoarei, concentrată într-un astfel de produs cultural, editorul Adrian Ioanăș a întredeschis pentru public ușa unei tipografii, ing. Cristian Vuin apreciază munca autoarei în valorificarea universului țărănesc, iar preotul Ioan Roșu, soțul autoarei, a binecuvântat auditoriul participant la evenimentul cultural, rugând pe Bunul Dumnezeu să pogoare harul Său peste toți.
Autoarea cărții n-a dorit să vorbească despre carte, lăsând cititorului bucuria de a descoperi lucruri noi, neștiute, în paginile cărții (unii poate își vor descoperi propria copilărie), mulțumind totodată celor care au ajutat-o să lase posterității un valoros indiciu despre lumea satului arădean.
Plăcute și mișcătoare au fost momentele artistice susținute de elevi ai Școlii Populare de Arte Arad, îndrumați de profesorii Mărioara Miclea și Vasile Rus.
„Viețuind frumos între oameni, cu decența de a nu se așeza niciodată în prim-plan, dăruită cu talent, sensibilitate și modestie, doamna preoteasă și profesoară Otilia Roșu, prin lucrarea de față, oprește timpul doar cât să apreciem cu atenție și respect valorile etnografice arădene, pe care ni le oferă cu drag nouă și celor ce vor veni după noi” cităm din prefața semnată de pr. Gheorghe Hodrea.
Dorin Ocneriu / Filiala U.Z.P.R. Arad
