Ianuarie, 2025. În urmă cu ceva timp, la Timișoara, la Universitatea de Vest, Doinei Lemny i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. 2023, este anul ce rămâne în memoria colectivă pentru manifestările ocazionate de evenimentul „Timișoara, capitală culturală europeană”. De departe, expoziția Brâncuși a acaparat atenția publicului autohton, în special, și, desigur, celui internațional. Curatorul acesteia, Doina Lemny, un nume în brâncușiologie (chiar dacă neagă existența unei științe despre Brâncuși), a reușit să reunească opere de referință din creația sculptorului. Pentru patru luni!
De curând, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” a intrat în patrimoniul UNESCO.
Am făcut, pe scurt, o trecere în revistă a evenimentelor legate de Brâncuși… și, cu voia Doinei Frumușelu, după o îndelungă perioadă, încerc să deslușesc multe necunoscute ori denaturări apărute în vremea din urmă, despre viața și opera brâncușiană.
Numele Doinei Frumușelu este unul recunoscut și respectat în lumea bună a brâncușiologiei. Cărțile sale, de ordinul zecilor, se află în bibliotecile naționale, universitare și ale marilor muzee ale lumii. Doctor inginer chimist, gorjeanca Doina Frumușelu și-a urmat pasiunea de o viață pentru sculptorul care a făcut posibilă ființarea unei științe – brâncușiologia! Teza sa, tradusă în limbile franceză și engleză, se află în biblioteci din lumea întreagă, inclusiv la Centrul Pompidou.
– Este ceva timp de când nu am mai „tăinuit” despre Brâncuși… În lumea comentatorilor despre viața și opera sculptorului sunt unii ce contestă că ar exista această știință – brâncușiologia. Doina Lemny nu se consideră brâncușiolog și respinge categoric cuvântul, catalogându-l ridicol. Te rog comentează!
– Faptul că unii dintre noi nu sunt de acord cu termenul de brâncușiologie este dreptul lor, dar aceasta nu înseamnă că au și dreptate, mai ales când nu aduc argumente în susținerea afirmației lor. Brâncușiologia este o disciplină a artelor vizuale care se ocupă cu scrierea și vorbirea despre viața și creația sculptorului Constantin Brâncuși.
– Cum te-ai hotărât să te înscrii la Doctorat în Arte Vizuale? Știu că nu a fost ușor, însă îndemnul Directorului de la MoMA a fost momentul determinant în această decizie. Cum s-au petrecut lucrurile?
– Cu mulți ani în urmă am dorit să fac un doctorat în arte vizuale în Franța, sub coordonarea profesorului Roland Recht, viitorul președinte al Academiei Franceze. Un an de zile am așteptat obținerea unei burse de la Centrul Cultural Francez din București. Pană la urmă mi s-a spus prietenește că pentru a primi un răspuns favorabil este necesară intervenția unui ministru. Profesorul Recht nu a înțeles de ce am renunțat așa ușor la acest doctorat, domnia sa așteptându-mă să lucrăm împreună la investigarea Catedralei din Strasbourg. Mai târziu, cu aproape 10 ani în urmă, la îndemnul directorului de la MoMA din New York de a-mi continua studiile în arte vizuale, în 2014 m-am decis să reiau acțiunea.
– Summa cum laude spune mult despre teza ta de Doctorat. De altfel, lucrarea se află în Biblioteca de la Centre Pompidou. Cum resimți această încărcătură emoțională? Ea există! Ca pe o responsabilitate?
– Teza mea în biblioteca Centrului Pompidou înseamnă că este aproape de Brâncuși, aflat în atelierul sau din apropiere. La susținerea tezei de doctorat, Profesorul Jeno Mihaly Bartoș m-a întrebat cum aș vrea să fiu cunoscută în istorie și răspunsul meu a fost: „Inginera care l-a restaurat pe Brâncuși”.
– Printre cei care îți respectă opiniile asupra operei lui Brâncuși, care te consideră un expert în materie, se află și colecționarul francez Marc Baradel. Ce se mai aude despre procesul intentat pentru prejudiciul adus operei lui Brâncuși spartă la New York? In câteva cuvinte, ce poți să ne spui despre acest caz?
– În anul 2019, ziarele, agențiile de presă și site-urile din întreaga lume au relatat despre spargerea sculpturii lui Brâncuși Peștele (marmură neagră, 1920-1922) în casa comerciantului de artă Asher Edelman. Lucrarea asigurată la Lloyd’s, evaluată la 22,5 milioane de dolari, face obiectul unui proces Baradel vs. Edelman la Curtea Supremă a statului New York. Peste puțin timp urmează să răspund la întrebările avocaților de la Lloyd’s referitoare la opera lui Brâncuși spartă și restaurată la Metropolitan Museum of Art.
– În vara lui 2023 s-au făcut din nou demersuri pentru includerea Ansamblului Monumental în Patrimoniul UNESCO. La un an, Ansamblul a fost inclus în Patrimoniul Mondial. Este surprinzător că după atâtea eșecuri, obiectivul a fost atins. Cum crezi că s-au desfășurat lucrurile pentru atingerea acestui obiectiv?
– Cunosc desfășurarea lucrurilor din mass-media, însă trebuie să restabilim adevărul: depunerea dosarului pentru includerea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în Patrimoniul Mondial UNESCO a demarat în anii ’90, cu mult înainte de restaurarea prin demontare a Coloanei fără Sfârșit și înainte de spălarea cu detartrant a componentelor din piatră ale Ansamblului.
– Din câte știu, ai avut o amplă corespondență cu Sidney Geist. De altfel, ai publicat aceste scrisori adresate ție, lui Barbu Brezianu, Irinei Fortunescu… Intr-una dintre scrisori, Geist te considera un continuator… Mi se pare o supremă recunoaștere a meritelor tale în ale brâncușiologiei…
– Pentru mine, Sidney Geist a fost un mare prieten, un sprijin constant în perioada când am fost consilieră tehnică a Primăriei Târgu-Jiu pe probleme de restaurare a Coloanei fără sfârșit, i-am povestit despre aceasta și fiului său, Daniel. La New York, într-o prestigioasă editură, urmează să-mi apară o carte despre Brâncuși, carte pe care am dedicat-o memoriei lui Sidney Geist.
– Într-un interviu al Doinei Lemny am găsit câteva comentarii referitoare la faptul că „a considera Coloana ca venind din creația populară e prea simplu și prea banal…Brâncuși s-a detașat…nu trebuie să alături Coloana lui cu stâlpii de la casele țărănești”. Vin sau nu din creația populară? Este vorba de o așa-zisă „arhitectură specifică a vremii”?
– Țăranul oltean a trăit și a creat simplu, integrat prin natură, în univers și în această comuniune a constat măreția lui! În cazul în care nu înțelegem simplitatea, pentru că tot ceea ce este simplu este greu de înțeles, nu avem dreptul să judecăm simplist! Stâlpii caselor țărănești reprezintă arhetipuri pe care Brâncuși le-a folosit la Coloana fără sfârșit. Coloana leagă energetic pământul de cer și pe om de divinitate, fiind totodată scara pe care el urcă la Creator. Forma Coloanei constituită dintr-o succesiune de romboedre identice, suprapuse, sugerează înălțarea la cer prin mișcare pulsatorie. Tăranul oltean era un filozof stoic, iar Brâncuși prin rădăcinile sale oltenești, a fost un demn urmaș al acestuia.
– Sigur, sunt atât de multe reinterpretări, rescrieri, nu am regăsit nume de brâncușiologi consacrați – Barbu Brezianu, de exemplu, nu am regăsit trimiteri la prieteni, precum Petre Pandrea, V. G. Paleolog … Așadar, să ne așteptăm la o reinterpretare a vieții și operei sculptorului? Intrăm într-o altă epocă?
– Să ai un nume nu este suficient ca să faci istorie, trebuie să ai identitate, iar renegându–ți trecutul riști să te ia vântul, pentru că nu mai ai rădăcini.
(Revista UZP, nr. 37/2025)
