Sala Muzeului Brăilei „Carol I”, a găzduit la Brăila, sub bagheta moderatului, scriitor, critic literar, prof. de științe socio-umane Valentin Popa, o pleiadă de scriitori, iubitori de literatură, cititori de profesie, din Brăila și Galați, spre a fi părtași la lansarea de carte „Nostalgia izbăvirii”, a eruditului scriitor și jurnalist cu ștate vechi, Nicolae Grigore Mărășanu.
Scriitorul Nicolae Grigore Mărășanu, membru de seamă al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est, dar și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, autorul antologiei de eseuri, a fost susținut de către alti trei critici literari, care au făcut dovada erudiției: Adriana Bănică Petre, Viorel Coman, Daniel Kițu.
Volumul de eseuri nu începe cu o prefață, ci cu un text intitulat sugestiv „Calea către apa vie”, care sugerează trecerea timpului (care ne duce cu gândul la Heidegger, la timp ca măsurătoare obiectivă), purificarea, constituind calea pentru descifrarea, interpretarea, navigarea printre tematicile profunde și complexe ale eseurilor. Se pare că, ceea ce contează nu e durata timpului, ci intensitatea trăirilor autorului.
Aprecierile Adrianei Bănică Petre, coordonatoarea clubului de carte „Serendipity Book Club” din Brăila („înființat dintr-o profundă pasiune pentru lectură”, așa cum a mărturisit chiar aceasta), au impresionat auditoriul în mod cu totul special. Fiind și prima susținătoare a volumului de eseuri lansat, a cuprins în alocuțiunea ei, cam tot ceea ce s-ar fi putut spune despre conținutul acestuia și a convins invitații de valoarea volumului lansat, venind cu argumente solide, oferind un punct de vedere relevant asupra cărtii.
Așa cum se știe, numele lui Nicolae Grigore Mărășanu este strâns legat de cultura brăileană/gălățeană și de istoria literaturii regiunilor, iar volumul lansat cuprinde o selecție impresionantă de reflecții. Fiecare dintre eseuri traversează granițele literaturii, poeziei, filozofiei, ecologiei și gândirii spirituale și reprezintă o modalitate de cunoaștere mai profundă a universului nostru cultural și intelectual.
Cartea de eseuri, împărțită în cinci capitole, abordează o tematică diversă, care se orientează în direcția căutării sensului, al întoarcerii la rădăcini, oferind o perspectivă profundă asupra realității culturale și sociale, ceea ce reflectă un complex parcurs emoțional și intelectual al autorului.
Prin intermediul capitolului I (Introspecții asupra unor capodopere), scriitorul își pune talentul în slujba descifrării marilor opere literare și invitându-ne la un exercițiu de adâncire a înțelesurilor, simbolurilor, ce străbat cărțile care au marcat istoria literaturii și a filmului, a muzicii, etc, oprindu-se asupra unor personalități marcante, de renume mondial, precum: Ezra Pround, Andrea Bocelli, Antony Quinn.
În cel de-al doilea capitol (Pleiade), autorul prezintă personalități brăilene și din țară care și-au pus amprenta asupra scrisului și gândirii, evidențiind interconectarea lor la marile teme ale culturii universale, viziunea sa „unind efemerul cu eternitate și ființa cu timpul său, în acest tas strălucit al creației, fiind sugerat astfel, prin puterea transformatoare, dat totodată conservatoare, a artei” (Adriana Bănică Petre).
Capitolul III, intitulat „Peceți”, este un grupaj de eseuri, care reflectă aspecte mai puțin vizibile ale existenței (cum ar fi ecologia, viața cotidiană, transformările culturale și sociale), reflecții asupra prezentului, a efectelor pe care le generează activitățile umane asupra mediului, a modului în care memoria colectivă păstrează și transmite informații trecutului.
„Evocări”, cel de-al IV-lea capitol este o selecție emoțională de eseuri, dedicate amintirilor, figurilor emblematice ale Brăilei (precum Fănuș Neagu, „înseninatul”, Grigore Hagiu, pe care l-a iubit „cu un fior în plus”), care au influențat destinul autorului și al ținuturilor acestora, punând accent pe legătura personală, spirituală, pe efemeritatea timpului, pe impactul pe care îl au oamenii asupra noastră.
O reflecție asupra istoriilor recente, evenimentelor care au marcat sfârșitul regimurilor opresive în Europa, precum și asupra influenței acestor schimbări asupra României, asupra tinerelor gnerații, martore la sacrificile și idealurile din decembrie 1989, o regăsim în eseurile din capitolul V „Zidul și ciocănitorile”.
În concluzie, temele esențiale ale eseurilor sunt strâns legate de concepte fundamentale ale gândirii umane, cum ar fi: timpul (ca leitmotiv, ca forță ce influențează evoluția individuală și de grup, dar și ca dimensiune metafiză), memoria (ca act de reîntoarcere la rădăcini, la origini și reconstituire a identității), arta (ca formă de transcendență, de creare a realității) și spiritualitatea (ca exercițiu spiritual bazat pe cunoaștere, pe lectură, pe prietenie, pe sentimente de gratitudine față de natură, față de oameni și de viață).
Astfel, izbăvirea, a cărei nostalgie ne-o împărtășește scriitorul, vine tocmai din starea de veghe spirituală, din înțelegerea faptului că secunda care trece devine parte a eternității.
Îl felicităm de scriitor și urăm sete de lectură cititorilor, pentru a descoperi în ce constă de fapt, izbăvirea și de ce ea generează nostalgie!
