„Sinceritatea prea multă poate să fie și obrăznicie” (George Coșbuc)
Sinceritatea este una dintre cele mai apreciate trăsături umane. Oricine își dorește alături o persoană sinceră. Din păcate, unii oameni sunt certați rău cu sinceritatea.
Se naște întrebarea dacă sinceritatea este o trăsătură înnăscută sau dobândită?
Înainte de toate ar trebui să definim sinceritatea.
Conform DEX, sinceritatea este „lipsă de prefăcătorie sau de viclenie”, și, în completare, sunt date o serie de sinonime: franchețe, loialitate, cinste, onestitate, corectitudine, integritate, credință, fidelitate, devotament, naturalețe, simplitate, nevinovăție, puritate, inocență, naivitate, credulitate și lista ar putea continua După cum vedeți, avem multiple variante atunci când vrem să definim conceptul de sinceritate.
Etimologia expresiei este una foarte interesantă. În Roma antică, etalonul calității pentru olărie era o inscripție în lemn: sine cera! ceea ce înseamnă fără ceară. Pentru a păstra apa în ele, vasele din lut trebuiau să fie dintr-o singură bucată, și, bineînțeles, fără fisuri. Atunci când se întâmpla ca un vas să se fisureze din varii motive, se folosea ceara pentru ascunderea fisurilor. În contact cu apa, aceasta se înmuia, iar fisurile scăpau apă, vasul fiind de nefolosit. Sine cera era, așadar, garanția unui obiect veritabil. Metaforic vorbind, a fi sincer înseamnă a fi simplu, fără mască. Adică, fără ascunderea unor interese, gânduri, emoții, acțiuni, trăsături. Pe lângă necesitatea prezentării unei situații în conformitate cu realitatea, sinceritatea implică adaptarea gesturilor, a vorbelor și a acțiunilor la sentimentele, gândurile sau credințele noastre. Este un act de comunicare, de transmitere a unui mesaj care presupune toate calitățile enumerate mai sus.
Din păcate, sinceritatea este confundată, de foarte multe ori, cu grosolănia, bădărănia, și, în definitiv, cu lipsa de bun-simț și de empatie. Sinceritatea nu-ți dă dreptul să spui ce-ți trece prin cap, fără nicio considerație față de sentimentele celor din jurul tău.
Autenticitatea este cuvântul cheie în această ecuație. Până la urmă, este vorba de a fi în conformitate cu tine însuți.
Acum, întrebarea este alta. Dacă pare atât de simplu și de natural, de ce oare găsim atât de puțini oameni sinceri? Sau, și mai simplu: de ce unii oameni sunt sinceri, și de ce alții nu? Oare suntem programați genetic să fim sinceri, respectiv să fim prefăcuți? Eu cred că nu, ci, mai degrabă, decidem în dreptul nostru cum vrem să fim.
Pe de altă parte, adoptarea unei poziții corecte față de ceea ce gândim depinde și de temperamentul fiecăruia. Un individ cu temperament coleric, sangvin va adopta o poziție diferită de cel cu un temperament flegmatic, melancolic.În orice caz, educația este cea care primează în adoptarea deciziei de a fi un om sincer, onest.
Sinceritatea capătă valențe diferite pe măsură ce acumulăm mai multă experiență, pe măsură ce evoluăm, acesta fiind un proces absolut natural.
Oamenii apreciază sinceritatea, până când le spui adevărul (al tău sau așa cum îl percepi tu pe al altuia). Nu știu de ce, atunci se simt răniţi, și, culmea, sancționează gestul tău. În acel moment sinceritatea devine mitocănie sau insensibilitate.
Dar, la fel de adevărat este că asta depinde de modul în care dai exprimare unui adevăr. Ideal ar fi ca acest lucru să se întâmple cu delicatețe, nu brutal.
Însă, sincer fiind în declaraţia ta, inevitabil, vei lovi în nevoia de acceptare a celuilalt.
Adevărul, dragilor, doare. Este un lucru știut. Celălalt poate riposta, dacă are propria valoarea a sincerităţii diferită de a ta.
Tu comunici altuia ceea ce crezi despre ceva anume. Cum îi pică lui asta, e altă poveste. Dar, spuneam mai sus, în sinceritatea manifestărilor tale, poţi introduce o notă de delicateţe, de blândeţe. Nu înseamnă să schimbi adevărul, ci modul în care transmiţi acel adevăr. Oricum, există riscul ca mesajul tău sincer să fie perceput ca fiind brutal. Dar tu poţi diminua acest risc când creezi un mesaj ce ţine cont de felul în care crezi că va fi perceput de un altul. Conceptul se numește empatie sau teoria minţii.
Poţi fi sadic în sinceritatea ta. Dar şi delicat. Cuvintele tale pot fi încărcate de bunătate sau atenţie, fără a renunţa la valoarile sincerităţii.
Valoarea sincerităţii manifestată, așa cum spuneam, poate produce o rană emoţională, care, este destul de dureroasă.
Dar, cel care preţuieşte sinceritatea îşi va asuma asemenea reacţii din partea celuilalt. Ele sunt urmate, fie de o ripostă, fie de o retragere.
Sinceritatea este un ghid, care te călăuzește pe calea adevărului.
Sinceritatea este o calitate pe care o recunoaștem la alții, până în momentul în care aceștia spun ceva deranjant despre noi. Pentru că nu suntem obișnuiți să auzim adevărul, adesea ne ferim să îl spunem, iar astfel se creează un cerc vicios al nesincerității care ne dăunează mai mult decât ne face bine. Tocmai de aceea, trebuie să apreciem mai mult persoanele care sunt capabile să fie sincere, în ciuda posibilelor reacții nu tocmai prietenoase ale celor din jur. (Revista UZP, nr. 36/2024)
Foto: pixabay.com
