Noua dramă japoneză „The Journalist” este despre un guvern corupt care se înfruptă din banii publici.
Terenul din jurul unei școli a fost vândut ieftin într-o înțelegere care a implicat premierul și pe soția sa, în timp ce un alt politician este investigat pentru implicarea sa într-o startup care a primit subvenții guvernamentale excesive. Primul dintre aceste scandaluri este preluat de eroina titulară, Anna Matsuda (Ryôko Yonekura), un reporter neconformist care este renumit pentru că i-a înfruntat pe purtătorii de cuvânt ai guvernului în cadrul conferințelor de presă televizate.
Într-o lume obosită sătot lupte cu atâta infracționalitate instituționalizată, cu legea în mână, cum se spune pe la noi, Matsuda cel puțin încearcă să-i doboare pe cei răi. „Este uimitoare!”, spune un tânăr fan expert în media, savurând cel mai recent clip cu jurnalista prin intermediul smartphone-ului, într-o cafenea.
Serialul are meritul de a nu prezenta păreri copilărești despre journalism – o profesie nobilă, separată de știrile false postate online și de conduita greșită a oficialilor. În loc să fie entități corporative egoiste ale căror interese coincid cu oamenii față de care se presupune că ar trebui să răspundă, organizațiile media luptă întotdeauna, în principiu cel puțin, cu interferența din partea „înalților” invizibili din guvern. În mod similar, poliția renunță systematic la anchetele privind abaterile oficiale – „un alt motiv pentru care nu trebuie să fii familiarizat cu politica japoneză pentru a fi famliarizat cu această abordare”, scrie „The Guardian”.
Al doilea episod aduce tragedie și devine clar că „The Journalist” nu încearcă să fie o dramă complexă despre dinamica puterii, ci este o înșiruire de povești simple, sincere, despre oameni obișnuiți, buni, a căror sănătate și fericire ar trebui să conteze, dar în schimb sunt zdrobiți de nedreptate. Odată ce scandalul de corupție evoluează spre o viață pierdută, în loc de doar bani delapidați, lumina reflectoarelor se îndreaptă către bărbații în costume ale căror aspirații de carieră i-au obișnuit, de-a lungul timpului, cu „consecințele” morale ale conduitei lor.
Încet, „The Journalist” își împarte personajele în cei care pot face față suprimării propriei umanități și cei care nu pot.
„Cum pot dormi noaptea oamenii care au făcut asta? Ne-ar plăcea să-i vedem incapabili să facă acest lucru, iar «The Journalist» îndeplinește această dorință. Dar o face în mod eficient, creând povești simple despre consecințele emoționale ale cruzimii instituționale, pentru a ne aminti de ceea ce este în joc. În episoadele ulterioare devine explicit faptul că Japonia este o țară care s-a scufundat într-o mlaștină de necinste, deoarece apatia cetățenilor săi a permis acest lucru. Dacă vrei mai bine, spune mesajul filmului, tu, ca individ, trebuie să te pronunți”, notează publicația britanică. (R.I.)
