Zilele acestea, am descoperit în sfârșit Grecia continentală și am catalogat-o ca fiind una dintre cele mai fascinante regiuni ale Greciei, graţie în primul rând vestigiilor istoriei sale multi-milenare pe care le-a conservat de-a lungul timpului. Aici, în leagănul civilizaţiei, se află cea mai cunoscută acropolă din lume, Acropola din Atena.
Pe vârful dealului, încastrat în piatră se prevede încă de când te apropii complexul unic care avea să prevestească apariţia gândirii şi artei clasice greceşti. Partenonul, o adevărată emblemă a civilizației elenistice este una dintre cele mai celebre edificii din lume. Templul a fost construit în secolul al V-lea î.Hr., pentru a fi un Peripteros, un templu înconjurat de coloane și decorat cu statui și basoreliefuri. Prima încăpere adăpostea statuia creată de Pheidias, înaltă de aprope 12 metri ce o înfățișa pe zeița Atena Parthenos, protectoarea orașului Atena. Statuia era făcută din fildeș, aur și lemn și zeița era înfățișată în picioare cu casca pe cap. Mâna stângă i se odihnea pe un scut iar în mâna dreaptă ținea o statuie a lui Nike înaripată. Cealaltă încăpere era folosită de preoți și conținea și o trezorerie.
Coloanele care au fost construite să adăpostească această statuie par fără de sfârșit. Sculpturile și toate celelalte detalii se susțin reciproc sub cerul albastru, încoronând dramatic o stâncă de calcar care tronează undeva deasupra Atenei moderne, ca un simbol al gloriei de odinioară a orașului. Parte dintre sculpturile care se aflau pe fronton, au supraviețuit și sunt expuse la British Museum din Londra în timp ce altele se găsesc la Muzeul Acropole din apropiere.
Poarta de intrare în Acropole era Propylaea. Pe acest deal s-au născut Democraţia, Filosofia, Teatrul, Libertatea de Expresie şi Cuvântul – fundamentul intelectual şi spiritual al lumii contemporane şi al valorilor sale. Strălucirea marmurei construite pe plăcile lustruite de gresie, contrastează cu un cer albastru fără pată și cu verdele măslinilor, simbol al supraviețuirii ateniene, un memento al culturii care a înflorit în urmă cu două milenii şi jumătate. Printre aceste ruine arheologice emblematice aș rătăci zile în șir căutând urmele lui Socrate, Pericle şi Sofocle, pentru a descoperi esenţa civilizaţiei elenistice în punctul cel mai sacru al Antichității, ba chiar aș îndrăzni să-mi imaginez o tragedie greacă jucată pe primul teatru din piatră construit vreodată.
Cu siguranță experiența aceasta este una magică! Ghidul ne-a povestit că, pe timpul verii, de mai bine de o jumătate de secol, teatrul antic găzduieşte spectacole live, în cadrul Festivalului Atenei, unde sunt prezentate opere greceşti clasice, precum şi spectacole de muzică şi dans, având şi acum o acustică imbatabilă. Personalități contemporane au concertat pe această scenă de-a lungul anilor cum ar fi Demis Roussos, Pavarotti, Sting…
Antichitatea greacă a lăsat lumii o moștenire desprinsă din mitologie și încărcată de legende.v„Orașul de sus” așa cum se traduce din greacă „Acropole”, se mai numea și „Stânca sacră” a Atenei, pentru că, rând pe rând, acest vârf de stâncă aproape plat, a fost gazdă pentru regi, loc de venerație pentru zei și sfinți, a fost cetate, centru religios, iar acum, este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale lumii.
Visam demult să ajung aici, și încercam să conștientizez și să mă bucur de privilegiul acesta. Mă sprijineam de un măslin și făceam efortul de a mă concentra asupra informațiilor pe care le primeam de la ghidul nostru, dar prin toți porii simțeam energia și vibrația pietrelor din jur. Ghidul ne-a arătat în depărtare priveliștea încântătoare, Dealul Muzelor (Philopappou), al cărui vârf era dominat de Monumentul lui Philopappos, prinț și consul roman din regatul Commagenei. El și-a trăit o parte din viață la Atena, pentru că țara lui a fost anexată de Imperiul Roman, iar el a devenit cetățean și consul roman al regiunii ateniene. Chiar dacă și-a pierdut tronul, s-a simțit mereu ca un mare monarh, a finanțat multe proiecte arhitectonice grandioase, în orașul care îl adoptase. Acest Deal al Muzelor, l-am putut admira și noaptea, pentru că era luminat și se putea vedea în toată splendoarea lui, de la balconul camerei din hotelul în care am fost cazată.
Revenind la subiect, cu ani mulți în urmă, am citit „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Îmi amintesc bine că era împărțit în două volume: „Zeii” și „Eroii”. Astăzi, aceste două părți se suprapuneau, se clarificau și se defineau în mintea mea, undeva între mit și realitate. Era aproape palpabil totul, pipăiam istoria, o gustam! Soarele prietenos se ivea pe fondul albastru cu nuanțe de cerneală de după coloane, pietre, statui, porți… și patina pe o stâncă neagră – Areopagul, ca un pinten aflată puțin mai jos de Acropole.
Areopagul, (stânca zeului Marte) era stâncă pe care, în Antichitate, se adunau bătrânii cetății, pentru judecată; un tribunal penal în aer liber. Instituția Areopagului datează din sec. VII î.Hr. și la un moment dat, a deținut aproape toată puterea politică în Atena, dar, în timp, rolul acesteia a fost preluat de Adunarea cetățenilor și a rămas să funcționeze doar ca tribunal penal, ocupându-se, în mod deosebit, de judecarea cazurilor de trădare, omucidere, incendierea măslinilor și chestiuni religioase. Membrii săi erau bărbați mai în vârstă, care trebuiau să fi îndeplinit înainte funcția de arhonte (magistratul suprem al cetății). Ei se întruneau pe stânca Areopagului și judecau, în aer liber, pricinile aduse înaintea lor, așezați pe scaune săpate în piatră. In facultate, făcusem o adevărată pasiune pentru dreptul roman, iar acum, aveam ocazia să dau frâu liber imaginației, să înțeleg cum funcționa sistemul lor juridic. Totul era fascinant, eram impresionată!
Dar, cum istoria sacră s-a împletit dintotdeauna cu cea profană, am aflat că tot acolo, pe acea stâncă, a predicat Sfântul Pavel, când a venit să propovăduiască Evanghelia. Exista și o placă de metal prinsă de stâncă, pe care a fost gravat textul din Biblie al cuvântării ținute de el. Textul este, evident, în limba greacă, dar doritorii pot căuta și găsi toate informațiile despre șederea Apostolului la Atena. Abia ne-am făcut loc să coborâm scările prin mulțimea de turiști care nu ratează ocazia de a se imortaliza în faţa grandioasei intrări, de a face un scurt popas şi de a se bucura de impresionanta privelişte asupra Mării Egee, mai exact a Golfului Saronic.
Ieşirea din Acropole se face prin Poarta Beulé, o construcţie din epoca romană, care poartă numele arheologului francez care a descoperit-o în secolul al XIX-lea. Amplasată în partea de vest a sitului, este o intrare cu două turnuri de flancare din anul 280 î.Hr., care a fost legată de Propilee printr-o scară largă de marmură construită în timpul domniei împăratului roman Septimius Severus.
Ca o concluzie, Atena trebuie descoperită la pas, pentru că, așa cum vă spuneam, este plină de legende, iar eu în doar două zile, abia mi-am făcut o idee despre ce frumuseți și vestigii ascunde acest oraș mirific al Greciei antice.
