Camilian Demetrescu este artistul care a creat mai mult în exil decât în propria țară. A fost pictor, sculptor, scriitor, istoric de artă, dar mai ales un maestru spiritual care a luptat mereu spre transcendență și sacru. Faptul că era presat în perioada comunistă să devină informator al Securității și nu a acceptat sub nici-o formă să-și schimbe felul de viață și caracterul frumos, l-a determinat să caute orice ocazie pentru a-și părăsi țara pe care o iubea din străfunduri. El este una dintre personalităţile care au dat exilului românesc o strălucire cu totul aparte, atât în sfera de exprimare a artelor frumoase, cât şi în aceea a publicisticii.
Artistul s-a născut în 1924, pe 18 noiembrie, la poalele munţilor Bucegi (la Buşteni, chiar în gara Buşteni) într-o familie de români extrem de credincioși, în special mama, care și-a dorit mult pentru fiul ei să devină preot. Numele de botez al copilului a fost Paul Constantin, dar ca artist semna cu prenumele tatălui, ofițer, decedat la vârsta de numai 36 de ani. Ambii părinți i-au insuflat copilului dragostea pentru aproapele și pentru Dumnezeu, i-au călăuzit din copilărie pașii pe drumul adevăratei înțelegeri a slujirii lui Dumnezeu. Educația lui nu făcea casă bună cu ideologia comunistă și de aceea , cu străngere de inimă, a plecat din țară și nu s-a mai întors niciodată. Soția sa, Mihaela, spunea într-un interviu acordat lui Giuseppe Sergio Balsama următoarele: „Cine l-a cunoscut știe ce a însemnat exilul lui Camilian. A trebuit să scriu o carte ca să cuprind cei 21 ani, în care nu a fost o zi lăsată de Dumnezeu în care să uite de ce s-a exilat, dar şi ce datorie are faţă de cei rămași în țară, alternând articolele de denunț al regimului cu orele în atelier sau la masa de lucru studiindu-şi maeștrii.»A fugit în Occident, în 1969, și s- a instalat în Italia, unde a solicitat azil politic și a creat o operă formidabilă, de sculptor, pictor și restaurator. Și-a povestit „destinul” în volumul Exil.
Camilian Demetrescu a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, frecventând, în paralel, şi cursurile facultăţilor de Medicină şi de Filosofie. Anterior se orientase spre o carieră militară. A absolvit Liceul Militar din Târgu Mureș dar dragostea pentru artele frumoase simțită din copilărie a învins. Începând din 1950 şi până în 1969, artistul a traversat o perioadă de intensă activitate, afirmându-se atât în sfera artelor plastice (ca participant la numeroase expoziţii din ţară şi din străinătate), cât şi printr-o intensă activitate publicistică pe teritoriile criticii de specialitate, devenind director al revistei Arta. În 1966, la Editura Meridiane, se producea un strălucit debut editorial, cu un volum intitulat Culoare – suflet şi retină. Cartea s-a bucurat de o elogioasă primire în presa de specialitate, fiind inclusă în bibliografiile unora dintre facultăţile de artă.
În România e puțin cunoscut. În schimb Occidentul îl omagiază și comemorează mereu. „Era un om de credință” își amintește emoționat ambasadorul României în Italia, George Bologan, care îl cunoștea personal pe Demetrescu. „De multe ori, când îl întâlneam, vorbeam despre libertate, despre ce putea oferi Italia, cu tradiția ei democratică, României. Cred că Panteonul românilor iluștri s-a îmbogățit după moartea acestui mare binefăcător al umanității”.
Expozițiile sale din Italia și străinătate, începând din 1969, s-au bucurat de aprecierea cunoscătorilor, însă din 1977 se consacră cu profundă pietate şi credinţă artei de inspiraţie religioasă, devenind un artist de excepţie în lumea de azi, un filosof al penelului, vizionar şi înflăcărat de valori perene, purtător al unui mesaj esenţial pentru contemporanii săi şi pentru viitorime.
De altfel, o viziune generos ecumenică, izvorâtă din meditaţia pe marginea uneia din enciclicele lui Ioan Paul al II-lea, şi-a găsit expresia strălucită în proiectul monumental având drept temă reconstrucţia Corpului lui Hristos într-o singură Biserică: Hristos care ţine în mâna dreaptă Basilica “Sfânta Sofia” din Constantinopol şi în mâna stângă Catedrala „Sfântul Petru” din Roma.
În 1990, la Roma, i se conferă Premiul Internaţional „Labirintul de argint” (atribuit anterior scriitorului Jorge Luis Borges, teologului Julien Ries, filosofului Augusto del Noce), iar în 1991 – Premiul Internaţional „La Pleïade”, acordat de Fundaţia „Adenauer” şi Parlamentul Italian. În anul 2000 preşedintele României îi conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer, pentru contribuţia deosebită adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume.
După evenimentele din 1989, Camilian Demetrescu constituie în Italia „Comitetul Pro România”, organizează transporturi de ajutoare (TIR), publică în două ediţii Biblia tradusă de Gala Galaction, pe care o răspândeşte în ţară. Consacră în Muzeul Memorialului de la Sighet un monument vizionar intitulat Învierea, Resurrezione, dedicat prizonierilor politici – o mare cochilie din care renaşte gândul liber pe care nici o închisoare nu-l poate înăbuşi. Se adaugă volumul de eseuri autobiografice intitulat „Exil. Încercările labirintului”, apărut în 1997, conferinţele de la Şcoala de la Sighet şi cele de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, un documentar monografic care i-a fost consacrat de TVR, seria de desene comentate intitulată „Dragonul şi utopia”, care urmăreşte firul utopiilor, de la Platon până la utopiile de azi, şi mai ales Expoziţia retrospectivă organizată la Bucureşti în 2000 din iniţiativa Ministerului Culturii şi Cultelor; toate acestea l-au impus definitiv pe Camilian Demetrescu în peisajul cultural românesc”.
La 6 mai 2012, a dispărut dintre noi acest mare artist şi intelectual, o mare conştiinţă şi un nepreţuit prieten, pictorul şi gânditorul Camilian Demetrescu, care s-a stins din viaţă în vila sa de la Gallese, provincia Viterbo, din Italia. Este o pierdere inegalabilă pentru cultura românească şi pentru cea europeană, cum este şi o pierdere de neînlocuit pentru noi, românii pe care i-a onorat cu calda sa prietenie şi încredere.
Fostul președinte al României, Emil Constantinescu, apreciază că „prezenţă caldă, profund spiritualizată, Camilian Demetrescu a dăruit multora dintre noi privilegiul unei prietenii fără rezerve, care ne-a dat curaj în cele mai grele ceasuri ale istoriei recente. Absenţa lui ne e cu atât mai dureroasă nouă, celor rămaşi orfani de luminoasa lui prezenţă. Am însă convingerea că privirea lui senină şi înţeleaptă ne ocroteşte şi azi de undeva, din înaltul pe care gândul şi opera lui nu au încetat să ni-l vestească”, încheie cu regret Emil Constantinescu.
Spre onoarea sa, Muzeul Brukenthal din Sibiu i-a consacrat, anul acesta, o retrospectivă. Spre onoarea ei, Editura Vremea a publicat, recent, un album-jurnal, Camilian Demetrescu.
Zilele acestea a apărut în România volumul În apărarea sacrului, semnat de Marilena Rotaru și realizat, grafic, de Silvia Colfescu. Acest album a fost prezentat, vineri, 15 noiembrie, ora 18, la Cluj, în sala Iuliu Hossu a Catedralei greco-catolice, în prezența celor două doamne și a părintelui Cristian Langa, vechi prieten al familiei Camilian Demetrescu. Vor fi difuzate și fragmente video.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
