O înşiruire de cuvinte bine-cuvântătoare, precum o mie de adevăruri adevărate
· Mereu se adevereşte că omului poţi să-i iei totul, dar nu poţi să-i dai mai nimic împotriva voinţei sale! Astfel stând lucrurile, e tot mai evident faptul că nouă, românilor, nu ne mai vine nici mintea la cap şi nici bunătatea la inimă, din moment ce atât de bine ni se potriveşte spusa inteligentului scriitor englez George Orwell (1903-1950): „Un popor care în faţa urnelor electorale preferă să aleagă politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, atunci acel popor nu este victimă, ci complice”
· Premergător găzduirii Campionatului Mondial de Fotbal, Guvernul şi Preşedinţia Federaţiei Ruse, prin Banca Naţională şi Tipografia Monetară a Statului, au tipărit şi pus la dispoziţia colecţionarilor numismatici din întreaga lume, într-o elegantă prezentare grafică, o bancnotă jubiliară în valoare de 100 de ruble, având reprodus pe una dintre faţete chipul tânăr al celebrului portar rus Lev Ivanovici Iaşin (1929-1990), supranumit „Păianjenul Negru”. De unde şi a mea întrebare dătătoare de sugestii: Pe când românii şi România vor face un gest asemănător, menit să cinstească răsunătoarele performanţe obţinute măcar de două dintre glorile contemporane ale sportului naţional şi mondial: gimnasta Nadia Comăneci şi tenismena Simona Halep!
· O anomalie a firii schimbătoare a omului: De cele mai multe ori răul intenţionat făcut necesită mult mai mult efort decât simplul şi omenosul gest spontan de a face bine. Şi nu uitaţi că bârfindu-te mincinos, prietenii de îndată te uită, pe când duşmanii sinceri niciodată! Şi încă ceva: În lumea asta mare totu-i pe bani, în afară de gratuitatea promisiunilor şi a lăudatului. Exact precum şi spusele autorului basmului „Gulliver în ţara piticilor”, irlandezul-englez Jonathan Swift (1667-1745): „Promisiunile se fac pentru a fi încălcate”
· În vremurile nu prea îndepărtate era la modă următoarea zicală românească din bătrâni: „Să-ţi fie ruşine că n-ai nici măcar pic de ruşine!” Şi nu-i nici de mirare că adevărurile acestor vorbe se potrivesc multora dintre conaţionalii mei români sau neromâni
· Din mărturisirile versificate ale sibianului Ioan Ghip: „Am trimis pe vale gândul/Printre flori, printre albine, /L-am chemat, dar nu mai vine. /Rătăcind aşa hoinar/Cum îl ştiu eu e dus departe/La izvor s-asculte şoapte/Şi urcând mai sus prin codru/Din tăcutele poiene, /Cine poate să-l mai cheme? /Poate ascultă fermecat/Ciocârlia-n slăvi cum cântă/Tril în doru-i ce-o frământă/Poate rătăceşte-n codru/Pe poteci de el ştiute/Basme-n codru să asculte/Poate admiră căprioare/Cu ochi mari, adânci şi negri/Sau ascultă mugind cerbii/Sau, urcată sus la munte/Printre tufe de afine/Şi izvoare cristaline, /Poate stă şi ascultă-n tufe/Trilul de privighetoare/Fermecat de luna plină, când răsare. /Poate doarme pe vreo creangă/Legănat de-o adiere, /Sub luciri de mii de stele. /L-aş chema-napoi să vină/Dar mă tem că-i prea departe/Şi-i dau gândului dreptate”.
Sibiu, octombrie 2018 Ioan Vulcan-AGNITEANUL
