La inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.R.), în după-amiaza de 16 septembrie a.c., la celebrul Han al lui Manuc, acolo unde s-a semnat, în 1812, cedarea Basarabiei către Imperiul țarist, așadar un complex arhitectonic cu valoare istorică, aflat în Centrul Capitalei, a avut loc o amplă dezbatere publică având ca temă: „23 august 1939, între trecut și actualitate”. Au fost prezenți, din partea UZPR, ambasadoarea Iuliana Gorea-Costin, membru în Consiliul Director și Miron Manega, vicepreședinte.
La 23 august 1939 a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop sau Tratatul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, prin șeful guvernului și ministrul de externe al U.R.S.S., Viaceslav Molotov, și ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin, la Moscova. Prima parte a Tratatului, semnată pe 19 august 1939, presupunea existenţa unui acord economic între cele două state. Cea de-a doua parte, semnată pe 23 august 1939, conţinea un pact de neagresiune pe o perioadă de zece ani, în care era stipulat că fiecare semnatar promitea să nu-l atace pe celălalt.
Dezbaterea publică a fost deschisă de Doru Dinu Glăvan, Președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care a făcut prezentările, nominalizându-i pe participanții cu lucrări: dr. Constantin Corneanu, istoric și președinte al Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I.Brătianu”; dr. Ludmila Rotaru, de la Asociația Sylabus, Republica Moldova – cercetător; conf. univ. dr. Octavian Țîcu, cercetător, coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, ex-ministru și ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova; Prof. dr. Oleg Panfilov din Georgia. Au urmat prelegerile celor nominalizați.
Dr. Ion Constantin, care a prezentat lucrarea „Pactul Ribbentrop-Molotov și anexarea Poloniei, prima victimă a celui de-al Doilea Război Mondial”, consideră Pactul „cea mai sinistră alianță politico – diplomatică a secolului XX”, ale cărui consecințe se resimt dureros și în zilele noastre din punct de vedere politic și geostrategic. El a prezentat apoi în detaliu evoluția conflictului, momentele sale importante, precum și consecințele acestuia. În finalul expunerii sale, dr. Ion Constantin a făcut referire la ajutorul acordat de România poporului polonez, subliniind sacrificiul polonezilor angajați în conflictul cu Germania hitleristă, Polonia fiind, din acest punct de vedere, a patra putere care a avut un rol important la înfrângerea mașinii de război germane.
Dr. Constantin Corneanu a prezentat comunicarea cu tema „România, Pactul Molotov-Ribbentrop și implicații geopolitice”, relevând faptul că istoriografia rusă respinge ideea conform căreia Pactul este cauza actualei situații încordate geo-strategice din regiune. Dar, cum a subliniat vorbitorul, ocuparea de către Uniunea Sovietică a teritoriilor românești (Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța) s-a făcut cu acordul marilor puteri învingătoare în al Doilea Război Mondial. Vorbitorul a expus câteva considerente ale acestui Pact, aducând dovezi istorice privind abandonarea țării noastre de către marile puteri.
Dr. Ludmila Rotaru a vorbit celor prezenți despre trasarea frontierelor dintre R.S.S. Moldovenească și R.S.S. Ucraineană în 1940, în manieră tipic sovietică. Deși a trecut o perioadă destul de lungă de la terminarea celui de al Doilea Război Mondial, încă se vorbește despre consecințele unui pact care s-a semnat între două state revizioniste, pentru că și Germania, și Uniunea Sovietică urmăreau în acea perioadă revizuirea sistemului Tratatelor de la Versailles. Acest aspect a reieșit clar din conținutul Pactului de neagresiune în care s-a pus accent pe pedepsirea acelor state care erau creația Tratatului de la Versailles. Ludmila Rotaru a subliniat că, așa cum Kievul a ridicat problema Peninsulei Crimeea, similar ar trebui ridicată la nivel internațional și problema Basarabiei. Asistăm la un proces de deznaționalizare și chiar de epurare etnică în regiunile românești din componența Basarabiei, care au fost atribuite Ucrainei. Una dintre cele mai franjurate granițe din spațiul european este granița dintre Republica Moldova și Ucraina. „Dacă nu ne protejăm etnicii din zonele devenite ucrainene – a spus vorbitoarea – riscăm să pierdem aceste părți istorice definiv sau să nu mai avem deloc populație românească în această regiune”.
Dr. Octavian Țîcu a prezentat lucrarea cu titlul: „Republica Moldova la 30 de ani de la independență: percepții şi interpretări asupra Pactului Hitler-Stalin”, lucrare care a avut două componente: modul în care Pactul Molotov-Ribbentrop, consecințele sale și moștenirea au permis Republicii Moldova să se desprindă de fosta U.R.S.S., și percepțiile și interpretările în spațiul public și politic de la Chișinău asupra acestui act. Vorbitorul a arătat că cetățenii Republicii Moldova împărtășesc trei viziuni diferite față de o realitate neviabilă care durează de 82 de ani. Primul curent, de orientare intelectuală și academică, cu ecouri în țară și în exterior, este curentul unionist. Al doilea curent îl reprezintă stataliștii, care sunt de două feluri: pro-europeni, care consideră că viitorul Republicii Moldova este în Europa, ei fiind sprijiniți de la București, susținând că aceasta este calea de unire în proiectul European, și euro-asiatici, care văd o construcție politică în care este implicată Rusia, cu unirea Transnistriei, într-un proiect federativ, bilingv și cu prezența Armatei Rusești pe timp de 30 de ani. Al treilea curent este cel reprezentat de transnistreni, care au o viziune diferită de celelalte două. Octavian Țîcu a făcut și trista observație că, în România, idealul unirii nu se regăsește, din păcate, decât în programul a doar două partide, dar nu în acela al partidului aflat la conducere, și nici a celui mai mare partid de opoziție.
Prof. Dr. Oleg Pamfilov, publicist, autor si coautor a peste 57 de volume, autor de scenarii de film și numeroase articole publicate în diverse ziare și reviste, laureat al unor premii internaționale printre care și Marele Premiu al Festivalului Internațional „Chipul credinței” (1993), Cavaler al Ordinului de Onoare, Georgia, a susținut o scurtă comunicare intitulată „23 August 1939 – între adevăr și propagandă”. El a susținut teza că 23 august 1939 a fost un experiment monstruos, dar și o oportunitate pentru propaganda sovietică, de a preamări esența ideologiei bolșevice, instituite de Lenin. Cenzura avea grijă să scoată în relief doar lucrurile favorabile regimului și să le interzică pe cele neconvenabile. „Din secolul al XV-lea și până în prezent Rusia a avut peste 90 de războaie – a spus vorbitorul. Toate erau războaie de expansiune, de ocupație, cu excepția celui de al Doilea Război Mondial, în prima sa parte. Sensul propagandei actuale este de a ține populația rusească în adorație pentru Putin”. La 2 aprilie 2021 ministrul apărării din Rusia a interzis accesul la arhivele anilor de război, extinzând perioada de interdicție până în 1939. Timp de câțiva ani doar 10% din arhive au putut fi studiate, dar în 2014 accesul s-a îngreunat, iar în 2021 s-a luat decizia de a le închide. „Propaganda este mai periculoasă decât armele, a spus în încheiere Oleg Pamfilov, fiindcă acestea omoară un număr de oameni, pe când propaganda ucide mai multe generații”.
A vorbit apoi ambasadoarea Iuliana Gorea-Costin, care a prezentat cartea „Istorii antisovietice”, scrisă de Oleg Pamfilov, tradusă în limba română și editată luna aceasta de Editura „Cartier”. Deși se numește „Istorii antisovietice”, cartea tratează mai mult despre mentalitatea rusească, mentalitate care a fost preluată și de regimul sovietic. Vorbind despre autor, recenzenta a arătat că acesta, deși rus, a copilărit și a învățat în limba tadjică, apoi limba persană, având astfel posibilitatea să compare felul de a fi al acestor populații care au venit în contact cu rușii.
În încheiere, Doru Dinu Glăvan, amfitrionul evenimentului, i-a dat cuvântul Generalului Mircea Chelaru, prof. univ. dr. și deputat în Parlamentul României. Acesta și-a început discursul anunțînd că a doua zi, va participa la o reuniune a istoricilor români, într-o tabără de istorie de la Maia, lângă Urziceni, unde se va discuta despre „ordinul demnității naționale”, de la care s-au împlinit 80 de ani, ordin istoric și fără echivoc: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”. El a evocat, în continuare, unul din studiile lui Mihai Eminescu, în care acesta explica atitudinea pe care România trebuie să o aibă față de puterea de la Răsărit, continuînd cu analiza coliziunii dintre două mari civilizații: cea euroatlantică cu aceea euroasiatică. Cât privește consecințele Tratatului Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939, Generalul Chelaru a făcut următoarea afirmație: „Dacă nu ar fi existat momentul 28 iunie 1940, România nu ar fi declanșat niciodată un război către Est. Ordinul trecerii Prutului a fost dat pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, teritorii românești strămoșești. Ceea ce s-a întâmplat după aceea este cu totul altceva”. Apoi,vorbind apoi despre „unioniști”, generalul s-a „dezlănțuit”: „Ei vorbesc despre unire, o susțin, dar nu o fac! În 2012, în sala de deasupra noastră, sala trădării de la 1812, Mircea Druc a spus așa: «Nu vorbiți despre iubire… Iubiți-vă ! Nu vorbiți despre Unire… Uniți-vă!». Și adaug eu: dacă Mihai Viteazul doar ar fi vorbit despre unire, nu se mai făcea unirea! Dar, cum îi spunem noi? Mihai Viteazul unionistul? Nu. Mihai Viteazul, Unificatorul! Deci, să trecem și să unificăm ceea ce este al nostru, nu trebuie să ne îndoim de puterea noastră! […]. Noi vorbim aici, ne facem schimburi de idei, simțim treaba asta, trebuie să o ducem și în simbolistică, și în atitudine dar, când să ajungem să producem acțiunea, apare ce? «Ghiocelul»! Dar ce-o sa zică la Bruxelles, dar ce-o să zică lumea de aici încolo? E prea obosită lumea ca să nu accepte faptele împlinite, trebuie să împlinim treaba aceasta […]. Vă rog să îi traduceți domnului Pamfilov (care nu vorbește românește – n.r.) faptul că Putin a ordonat tuturor celor din subordine să eroicizeze toată istoria Rusiei. Foarte bine. Dar, oare, noi nu avem capacitatea de a crea un Minister al Propagandei românismului adevărat, ca să putem să combatem toate mizeriile antiromânești care ni se pun în cap? Nu cumva noi înșine suntem propriii noștri propagandiști antiromâni? Așteptăm să ni se spună ce să facem și cum să facem, pentru a fi «împreună»? […]. Iertați-mă că m-am cam încins, pentru că nu pot să vorbesc netrăind. Unii vorbesc din buze și din vârful limbii, își bagă inima în buzunarul stâng și cu asta-basta. Când vorbești despre Basarabia, despre românism, despre românitate, despre limba română, nu poți să fii decât ce a spus Eminescu: «Sunt român. Și punctum». Trei dintre frații tatălui meu au murit pentru eliberarea Bucovinei și Basarabiei. Dacă faceți săpături veți afla că cel puțin unul din neamul Dumneavoastră a murit pentru patria aceasta: pentru Cadrilater, pentru Basarabia, oriunde… Suntem un neam care avem în spate vână adâncă, daco-română, care știe să lupte pentru țara asta. Nu este doar o replică dată lui Putin, ci este o replică pe care trebuie să ne-o însușim noi, ca o matrice, ca o stare energetică a trăirii viitoare. Așadar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un act criminal și orice act criminal constatat trebuie denunțat. Iar Basarabia și România nu trebuie să ceară aprobarea nici de la Moscova, nici de la Berlin, nici de la Washington pentru a fi împreună. Vă mulțumesc!”.
În aplauzele celor prezenți dezbaterea publică s-a încheiat, continuându-se cu discuții informale între cei prezenți, cu fotografii de grup și individuale.
Tanța Tănăsescu / UZPR
