Pe data de 15 noiembrie 2024 am avut onoarea de a fi invitată la o manifestare artistică deosebită, anume la Festivalul Iulia Hașdeu, ediția a V-a, ai cărui organizatori au fost Asociația Culturală UNESCO ,,Iulia Hasdeu”, în parteneriat cu Centrul Metropolitan de Cultură ,,Ioan I. Dalles” și cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Am asistat la un program cultural-artistic de excepție, organizat în memoria celei ce a fost copilul geniu, care a uimit o lume toată, IULIA HAȘDEU, organizatoare fiind cunoscuta actriță – doamna Claudia Motea. Plăcut impresionată, am îndrăznit să scriu aceste rânduri despre minunea cu numele de Iulia Hasdeu.
Născută la București, la 14 noiembrie 1869, unica fiică a savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei Faliciu, Iulia Hasdeu a primit prenumele de Iulia de la distinsul său tată, ca un omagiu suprem adus mamei acesteia, dar și ca tribut al contopirii mistice dintre mamă și fiică. Cu o minte sclipitoare, învăţând limba franceză de la vârsta de 2 ani, micuța Iulia scrie la vârsta de doar 4 ani, iar la vârsta de 7 ani crea nuvele; la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani ea cunoștea cinci limbi străine, a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București.
Plecată la studii la Paris de la 16 ani, a fost prima româncă ce a studiat la Sorbona, uimindu-și profesorii cu talentul său. A studiat la École pratique des hautes études și a urmat cursuri de pictură cu pictorul Diogène Maillart. Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, opera Iuliei Hasdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a ocupat de postumitatea literară a unicei sale fiice. A scris preponderent poezie, de limbă franceză, dar și piese de teatru, povești și povestiri. Pe când se afla la Sorbona, au apărut primele semne ale tuberculozei. În ciuda stării de sănătate, Iulia a continuat să scrie. Ultima sa creație a fost poezia „Moartea”. La 29 septembrie 1888 Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 18 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu, unde, tatăl său a construit „Micul Templu”, întru neuitare.
O lume întreagă a întristat atât plecarea la cer a copilului geniu cu destin tragic, cum și drama părintelui îndurerat. Iulia Hașdeu a continuat să uimească şi după moarte, când în urma încercărilor disperate ale tatălui său de a îi contacta spiritul au apărut fenomene paranormale inexplicabile. Se spune că, la şase luni de la moartea Iuliei, în martie 1890, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu a primit un semn, ceea ce l-a determinat să recurgă la spiritism. Se mai spune că, între anii 1894-1896, Iulia i-ar fi transmis tatălui, prin ședințele de spiritism, planurile după care acesta a ridicat un castel: Castelul de la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu. Nu s-a resemnat, însă, niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe.
Copilul geniu al culturii românești s-a remarcat prin aportul deosebit în literatură, pictură și muzică, ce l-a adus în timpul scurtei sale vieți pentru România.
