Dosar România este emisiunea de reportaje, documentare şi anchete a postului TVR 1, care pune telespectatorul faţă în faţă cu istoria cotidiană. La Dosar România, reporteri şi realizatori premiaţi relatează întâmplări în care ne regăsim cu toţii, filmează poveşti care au rămas în umbra evenimentelor zilnice, analizează implicaţii şi consecinţe ale ştirilor de moment sau dezvăluie destine si situaţii-limită.
Pe 5 noiembrie, Televiziunea Româna a difuzat, în cadrul emisiunii Dosar România documentarul “32 de pisici”, semnat de Carmen Kleibel Dobrişan.
Citind titlul, v-aţi putea gândi la absolut orice, doar la Mineriadă nu.
Dar exact despre asta este vorba in filmul lui Carmen Kleibel, despre episodul Costeşti şi despre jurnaliştii prezenţi acolo, între mineri şi forţele de ordine, ca pe un câmp de luptă.
Este povestea celor care, atunci, în perioada romantică a presei româneşti, au servit interesul public şi au prezentat faptele fără părtinire şi fără teamă de adevăr.
La începutul anului 1999, România a fost la un pas de război civil.
20.000 de mineri din Valea Jiului, mobilizaţi de liderul lor, Miron Cozma, au pornit spre Bucureşti. La Costeşti au avut loc lupte dure între ortaci şi forţele de ordine.
În tumultul întâmplărilor şi a tensiunilor de atunci, între mineri şi jandarmi a existat şi o a treia parte implicată: presa.
Ziariştii au fost în prima linie a evenimentelor de atunci.
Dacă mineriadele s-ar preda la şcoală, cea din 1999 ar constitui, cu siguranţă, un studiu de caz.
Documentarul difuzat la Dosar România a dezvăluit episoade inedite din Mineriada din 1999 şi a spus, în acelaşi timp, povestea corespondenţilor de presă, aruncaţi între liniile de front ale unui război pe care, probabil, nu-l va înţelege nimeni, niciodată.
Realizatoarea a adunat mărturii ale Mineriadei din ’99 şi a vorbit cu oamenii de presă de atunci şi de acum.
Cu aceia pentru care imaginile făceau cât mii de cuvinte, iar respectul pentru cuvânt era sacru. Că s-au numit Alexandru Gruian, Tiberiu Patru, Nicușor Beletei, Tania Levcenco sau Carmen Dobrişan, că au lucrat la TVR, la BBC, la posturi locale sau naţionale de radio si televiziune, că au slujit cuvintele cu pixul sau cu aparatul de fotografiat, toţi au învăţat, în acea perioadă, că în momente sociale extreme trebuie să ai curajul de a prezenta faptele aşa cum se întâmplă, nu cum doresc o parte sau alta dintre cei implicaţi.
Lecţia lor de jurnalism, mai actuală astăzi ca oricând, este o lecţie de demnitate si curaj.
Şi, revenind la titlul filmului, să dăm explicaţiile de rigoare: povestea se petrece într-un moment critic al bătăliei de la Costeşti, când minerii nu puteau sparge zidul jandarmilor care, aliniaţi ca într-un baraj uman, păzeau şoseaua care ducea spre Dealul Negru.
Jandarmii aveau ataşaţi de curelele de la brâu câini-lup, iar un miner are o idee geniala,
Se duce în sat, strânge 32 de pisici în doi saci de iută. Localnicii, de partea minerilor, le sacrifică entuziaşti. Pisicile sunt eliberate în faţa jandarmilor. Câinii se reped la pisici, poliţiştii sunt târâţi pe jos, barajul este spart. O poveste demnă de filmele americane…
32 de pisici care aleargă pe dealurile din Costeşti, cu câinii şi poliţiştii împreună, rămâne o imagine puternică, mai ales pentru ziariştii aflaţi, acum 20 de ani, precum pisicile din cei doi saci, între liniile de luptă.
Este metafora pe care o asociază Carmen Kleibel Dobrişan revelaţiei pe care o are acum, când constată că a fost martoră, în urmă cu două decenii, la un moment esenţial al evoluţiei presei româneşti. Nu neapărat spre mai bine. O maturizare care nu prevesteşte nimic bun.
Epoca jurnalismului romantic se sfârşeşte dramatic, pe dealurile Costeştiului.
Nu se ştie dacă au existat victime printre pisici. Ziariştii însă au fost loviţi, înjuraţi, scuipaţi. Maşinile lor au fost făcute zob, cu ei înăuntru.
Un cameraman care filma marşul minerilor a fost spulberat de o maşina al cărei şofer era atent la şirul de ortaci. Toţi au inspirat gaze lacrimogene, mulţi dintre ei au avut probleme serioase de sănătate pentru că se pare că substanţele chimice utilizate erau interzise. Iar ziariştii nu au primit antidot.
Preşedintele Emil Constantinescu nu s-a ferit să declare că i-a fost frică de mineri şi s-a mirat cum cele câteva femei reporter au avut curaj să stea printre beligeranţi şi să-şi facă meseria. Loredana Chimoiu, Carmen Dobrişan, Tania Levcenco sau Adelina Dumitrescu. Alături de bărbaţi curajoşi, reporteri, fotografi, cameramani sau cei de pe carele de reportaj.
Pacea de la Cozia şi luptele de la Costeşti au rămas in uitare, la fel ca si personajele acelor vremuri. Jurnaliştii care au luat parte însă atunci la evenimente, n-au uitat. Şi au continuat să-şi facă meseria.
Ioana Mureşan,
Producător Dosar România – TVR
