Deunăzi, intrând într-un magazin de confecții, am dat nas în nas cu Maxi, vechiul meu prieten. Era cu tânăra sa nevastă. Mititica ținea morțiș să își înnoiască garderoba înaintea sărbătorilor de iarnă. Era o cochetă! Nu suporta să poarte o rochiță, o hăinuță sau un pantalonaș mai mult de trei ori.
Bietul Maxi! Consoarta îi transformase casa în depozit de „vechituri”. Dulapurile erau ticsite de mulțimea țoalelor de abia îmbrăcate și a cutiilor de pantofi încălțați doar o dată. Pentru ca mititica să nu rămână nici cu un metru în urma schimbătoarei mode, amicul cheltuia o avere în fiecare an. Dar nu îndrăznea să se opună dorințelor ei costisitoare. N-avea niciun argument.
De cum m-a zărit, Maxi m-a invitat la ei, la cină. Voia „să ude” noua hăinuță de blană pe care tocmai i-o cumpărase soției, „să nu se rupă”.
Am acceptat cu plăcere și, la ora stabilită, am sunat la ușa lui. Menajera m-a condus în sufragerie, unde Maxi m-a întâmpinat cu un pahar de whisky în mână. Mititica întârzia, căci avea multe haine de probat. Când în sfârșit ni s-a alăturat, părea coborâtă din vitrinele marilor case de modă.
În timpul mesei, discuțiile s-au învârtit în jurul confecțiilor și încălțămintei, a textilelor, blănurilor și pielăriei, a colecțiilor de toamnă – iarnă. Nu știu ce mi-a venit și, la un moment dat, am adus vorba despre un recent studiu al Agenției Europene de Mediu.
„Dragilor – le-am spus gazdelor mele – până să citesc acest document n-am bănuit nicio clipă că hainele de pe mine îi pot face atât de mult rău planetei.”
Văzând că le-am captat interesul, am deschis o pagină de internet pe smartphone și am început să citez:
„Potrivit studiului, consumul de textile al populației europene este – după alimente, locuințe și transporturi – al patrulea mare factor de presiune asupra mediului. În anul 2017, doar pentru consumul de îmbrăcăminte, încălțăminte și articole de uz casnic al unui locuitor din Uniunea Europeană s-au folosit aproximativ 1,3 tone de materii prime și 104 de metri cubi de apă. Aproximativ 85% din aceste materiale și 92% din cantitatea de apă folosite pentru producerea lor au fost consumate în alte regiuni ale lumii.
Același grup de produse provoacă (după alimente) a doua cea mai mare presiune asupra utilizării terenurilor și, de asemenea, o cantitate considerabilă de poluare chimică a pământului și apei, inclusiv poluare cu microfibrele din plastic degajate prin spălare.
Studiul mai arată că producția de îmbrăcăminte, încălțăminte și textile de uz casnic pentru europeni a provocat 654 kg de emisii echivalente de CO2 pe cap de locuitor al UE, ceea ce face ca textilele să fie a cincea cea mai mare sursă de emisii de CO2 legate de consumul privat. Aproximativ trei sferturi din aceste emisii au avut loc în afara UE.”
În timp ce citeam, Maxi a pus repede mâna pe creion și hârtie și a început să calculeze. După ce a tras linie și a adunat, a privit-o îngrozit pe nevastă-sa, de parcă ar fi văzut un monstru. S-a ridicat în picioare și arătând cu degetul spre ea, a exclamat cu voce tremurândă: „Tu, cu garderoba ta blestemată, ai poluat planeta! Tu ești cauza încălzirii globale! Iar eu, inconștientul, am finanțat catastrofa din propriul buzunar.”
Speriat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile, m-am ridicat rapid de la masă și, scuzându-mă că am o treabă urgentă, am șters putina.
Abia după un an m-am reîntâlnit cu Maxi. Era singur. De cum m-a zărit, m-a luat în brațe și m-a spus: „Ioane, nici nu știu cum să îți mulțumesc. Dacă nu erai tu, se duceau naibii planeta și toată averea mea.” Apoi, mi-a povestit că nevastă-sa a înțeles, în sfârșit, cât rău i-a făcut omenirii prin consumul ei exagerat și a convenit să nu își mai schimbe garderoba de trei ori, ci doar de două ori pe an.
La finalul destăinuirii, am exclamat emoționat: „Oh, ce sacrificiu măreț! Nevastă-ta e o adevărată sfântă!”.
Ion Tița-Călin
Foto: pixabay.com
