Sentimentul pe care-l am, în acest moment, urmărind prestația jurnalistică a lui Adrian Rosentzweig – cel care și-a ales, pentru o mai bună primire (sau pentru o mai bună acoperire) duiosul pseudonim Adi Cristi – este dezgustul total. Aș deveni retoric dacă aș începe să-mi pun întrebări de genul: cum e posibil ca, după ce te-ai bătut cu pumnul în piept că ești loial cuiva, față de care doar n-ai jurat credință veșnică, să-l înjunghii mișelește pe la spate, făcând împotriva lui afirmații de o insalubritate vomitivă? Sau: cum e posibil să inventezi lucruri care n-au existat și nu vor exista niciodată, față de un om care te-a respectat și te-a protejat, acordându-ți, în plus, girul încrederii? etc…
Ceva probe avem?
Dar să lăsăm la o parte considerentele de ordin moral și să facem o judecată tehnică, începând cu începutul.
Adrian Rosentzweig , alias Adi Cristi, a preluat ștafeta calomniilor de la colonelul Ion Petrescu, care, obosit, pare-se, de efortul supraomenesc de a folosi mai multe cuvinte decât a învățat în câmpul tactic, a fost lăsat la vatră. Adi Cristi a preluat această ștafetă și a pierdut-o pe drum, căci a intrat pe un teritoriu pentru care n-are nici aplecare, nici expertiză. Adică a dat-o pe pamflet, imaginând, neinspirat și neoriginal, într-o primă rafală de gloanțe chioare, un joc de cuvinte și de sensuri între DDT și DDG. Și poate, chiar așa prețios, pedant și forțat cum este, balansul semantic între explicațiile de dicționar tehnic și definirea tipologică a unui personaj emblematic (Doru Dinu Glăvan, în cazul de față) ar fi fost de acceptat ca inovație stilistică, dacă subsemnatul nu ar fi scris, cu puțin timp în urmă, articolul „DESPRE LIMBRICI”. Păi eu înțeleg că v-a plăcut abordarea, domnule Adrian Rosentzweig, alias Adi Cristi, dar de ce vă grăbiți? Lăsați timpul să mai treacă, să mai uite lumea, că se vede de la o poștă plagiatul!
Dar să facem o analiză pe text. Zice Adrian Rosentzweig , alias Adi Cristi, în articolul „DDG, un nou tip de DDT”, cu o morgă sentențioasă și apocaliptică: „Așa cum oamenii mărunți se simt complexaţi, sunt în stare să se ridice pe tot felul de postamente (vezi cazul lui Nicolas Sarkozy) problema studiilor a fost și încă mai este pentru DDG un handicap insurmontabil. De această dată nici o tribună nu-l poate ajuta, decât impostura crasă ce a început să-l acopere, să-l sfâșie, cum doar Saturn și-a devorat copiii”. Asta cu Saturn m-a dat gata! Domnu’ Glăvan, mai ușor cu devoratul copiilor, că vă vede domnu’ Rosentzweig și vă pârăște la comunitate! (mă refer la comunitatea ziariștilor din UZPR).
Zice mai departe Adrian Rosentzweig , alias Adi Cristi, cu aceeași impostație de Casandră masculină: „Zbaterea de astăzi a DDG, cel care și-a regizat singur meciul despărțirii de oamenii onești, nu va face decât să-i sape inevitabilul mormânt, în fața căruia legea își va trimite judecătorii să decidă. Noi vom continua să vorbim deja despre nelegiuirile pe care Doru Dinu Glăvan le-a făcut, antrenând în ele și foarte mulți oameni decenți, cu bune intenții, dar foarte ușor de prostit. De vină nu sunt oamenii prostiți, cât mai ales impostorul, cel care profită de buna credință a celor care îi întind mâna. Dar, atenție, nu toți cei prostiți sunt și nevinovați, căci am descoperit, între timp, un grup organizat de infractori, ce au pus la cale marea escrocherie, cu nume de cod: DDG!”… Cine sunt „oamenii prostiți”, domnule Rosentzweig? Cei care au venit la Adunarea Generală din 8 septembrie, adică grosul și crema jurnaliștilor români? Serios?… Dar „oamenii onești” de care s-a despărțit Doru Dinu Glăvan, în regie proprie, cine sunt? Dumneavoastră? Colonelul Adrian Fulea? Colonelul Ion Petrescu? Colonelul Benone Neagoe? Ceilalți colonei din așa-zisul Consiliu Director și din celelalte pseudo-structuri ale UZPR?… Dar „grupul organizat de infractori, ce au pus la cale marea escrocherie, cu nume de cod: DDG”?… Ceva probe, avem? Că nume văd că nu dați… Și nu vă e un pic jenă de Caragiale, că-i copiați stilul bombastic al lui Cațavencu?…
„Un sfertodoct fără școală” care a făcut școală în radio
Următoarea rafală de gaze e intitulată „DDG „telectualul” care „sare calul” și este dedicată exclusiv studiilor lui Doru Dinu Glăvan, respectiv faptului că acesta nu are studii universitare. Problema nu este însă a lui Doru Dinu Glăvan, ci a lui Adrian Rosentzweig care are, se vede treaba, complexul de superioritate al omului cu facultate, motiv care-l face să regurgiteze toate frustrările acumulate, în boluri otrăvite de spută și fiere: „Statutul UZPR nu permite însă membrilor săi să nu aibă studii superioare decât dacă ar avea notorietatea lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, dar nicidecum de talia firavă, de efemeridă, a lui Doru Dinu Glăvan. Uau! Efemeridă! Dar, apropo, dacă ar veni Eminescu, cu lipsa lui de diplomă universitară și cu doar șase-șapte ani de practică jurnalistică, să se înscrie în UZPR, l-ați primi, domnule Rosentzweig?…
Mai departe: „Este ca și cum în fruntea obștii jurnaliștilor, a acelor ”câini de pază ai societății”, ar sta un Chihuahua, un DDG caricaturizat sau chiar metamorfozat într-o mâță (fie ea și desprinsă din cântecul „la popa la poartă / stă o mâță moartă”) pe care acum tot încercăm să o aruncăm dintr-o curte în alta”… La o asemenea răbufnire de ură patologică, nici nu știu cum să reacționez. Dar ce v-a făcut DDG, domnule Rosentzweig? V-a luat nevasta? V-a ucis copiii?… Îmi fac semnul crucii și merg mai departe: „Titulatura pe care a avut-o (încep să cred ilegal), de președinte al UZPR, i-a făcut pe unii să nu bănuiască faptul că au în față un sfertodoct fără școală”.
Da, „un sfertodoct fără școală” care a făcut școală în radio. Nu mimați că nu știți cine a fost și ce a însemnat vocea lui Doru Dinu Glăvan în media radiofonică, domnule Rosentzweig, că vă faceți de râs în fața breslei. Spre deosebire de dumneavoastră, Doru Dinu Glăvan chiar a fost o vedetă, în sensul strict al cuvântului. Pe când, de Adi Cristi (sau de Adrian Rosentzweig ) cine a auzit? Adevăratul Chihuahua sunteți dumneavoastră și asta nici Dumnezeu n-o poate schimba, oricâte vocalize ați face în spațiul online confiscat, de la UZPR, de „oamenii onești” pe care-i invocați.
Gura lumii
Mă sperie iresponsabilitatea toxică a invectivelor lui Adrian Rozentzweig (alias Adi Cristi) care, recunosc, pot otrăvi chiar și mințile unor oameni echilibrați, dacă nu au informația necesară. Aceste comentarii nu se bazează însă pe nimic serios. Doar pe bârfe, calomnii, injurii, antepronunțări, unele enunțate în premieră chiar de Adrian Rozentzweig. Care – mă întreb – ce-ar zice, dacă eu aș lua, ca suport de argumentație, unele comentarii publice făcute în presa online ieșeană, la unele articole ce i-au fost „dedicate”? De pildă, acesta: „Studentii si cadrele didactice din Universitatea Apollonia precum si intreaga comunitate studenteasca din Iasi se solidarizeaza cu dorinta domnului rector Vasile Burlui de a-l exclude pe asa-zisul asistent universitar Adi Cristi, din cadrul institutiei sale, pentru grave si profunde abateri: fraudarea examenelor, pretinderea unor sume de bani pentru promovarea studentilor, hartuirea sexuala a unor studente, instigari de tip mafiot, incitarea si practicarea sexului in grup in prezenta sa, orgii sexuale la care participa, ca instructoare, si sotia sa, Ana Partenie, eterna concubina si versata amanta a poetului Cassian Spiridon, care a si angajat-o la Asociatia Scriitorilor din Iasi. Acesti indivizi perversi si extrem de periculosi au savarsit fapte abominabile pentru care e necesara o pedeapsa corespunzatoare” (Nichifor Vlasceanu, 2014-10-28 10:49).
Sau: „O jigodie ordinara infecteaza atmosfera intelectuala a Universitatii Apollonia, duce in deriziune tot ceea ce e valoros in cultura ieseama. Imoral si amoral, acest pervers periculos, trebuie exclus din toate functiile pe care le-a dobandit prin frauda si numai frauda. Adi Cristi reprezinta nulitatea absoluta intr-un perimetru cultural si intelectual asa de special cum e Iasiul. Domnule Rector, vom sesiza toate forurile administrative, politienesti si juridice spre a clarifica situatia acestui ins josnic si fara scrupule, care, de 20 de ani, cariaza cultura literara si spirituala de la noi” (Nicodim Vacarescu 2014-10-27 12:10)
Sau acesta: „Domnului Rector Vasile Burlui. / Comunitatea studenteteasaca din Iasi va roaga staruitor sa excludeti din corpul profesoral de la Universitatea Apollonia pe pseudointelectu alul si infractorul Adi Cristi care si-a dobandit, numai prin abuz si frauda, toate diplomele pe care le are. Este un element nociv, libidimos, incult, pervers si fara discernamant critic, care aduce grave prejudicii in invatamntul Universitar din Iasi” (Nicoleta Vadoian 2014-10-27 10:14)
Vedeți, domnule Adrian Rosentzweig , alias Adi Cristi, cum e gura lumii? Vedeți ce caracterizare vastă v-a făcut? Te-apucă groaza când citești: „fraudarea examenelor”, „pretinderea unor sume de bani pentru promovarea studenților”, „hărțuirea sexuală a unor studente”, „instigări de tip mafiot”, „incitarea și practicarea sexului în grup în prezența sa” „imoral și amoral”,„pervers periculos”,„pseudointelectualul”, „infractorul”, „element nociv”, „libidimos”, „incult”, „fără discernământ critic” etc. Eu, însă, nu-mi permit să dau credit unor asemenea excesive „antepronunțări”, cu nimic mai prejos decât cele proferate de dumneavoastră împotriva lui Doru Dinu Glăvan. Nu pot, pentru că nu e corect. Dar un pic de reflecție tot le acord, căci locuțiunea „fără discernământ critic”, de pildă, mi se pare judicioasă. Dacă or fi și celelalte?…
Ce tare e bănățeanul!
Mergem mai departe, la „DDG și nemurirea de carton”, care debutează interogativ, retoric și ipocrit: „De unde atâta încrâncenare în acest spațiu ce ar fi trebuit să fie unul al detașării, necesar reflecției, analizei comprehensive a realității, fără de care nici un demers jurnalistic nu poate să stea în picioare? Lipsa de credibilitate acționează asemenea metastazei, devastând tot ce-i iese în cale”. Așa este și era cât pe ce să mă înduioșez de spiritul autocritic al d-lui Rosentzweig , alias Adi Cristi, dar m-am dezumflat instant la următoare frază: „Și Doru Dinu Glăvan a atins acest prag critic al pierderii încrederii în tot ceea ce a reușit să întreprindă, în tot ceea ce a reușit să-și treacă sub numele său, sub semnătura sa”. Și eu care credeam că Adrian Rozentzweig se referă la propria persoană & Comp! După care continuă, într-o potriveală perfectă cu ce credeam eu: „De ce asistăm astăzi la una dintre cele mai penibile rupturi între oameni care altădată au nutrit același respect cuvenit meseriei pe care nimeni nu o practică din dispoziție, ci doar din blestemul de a se confunda cu nevoia de a fi la dispoziția cititorului, ascultătorului, privitorului?”. Păi de ce, domnule Rosentzweig? Nu cumva din cauza puciului? Nu cumva grație divizării UZPR-ului, pe care „camarazii” dumneavoastră au produs-o?…
Mai departe, „conaționalul” colonelului Petrescu devine subtil și analitic (mă rog, încearcă!): „Dacă ar fi să încercăm detașarea, când vorbim despre DDG, am putea să construim o imagine reală a celui care a dorit să ne reprezinte mai mult chiar decât ne-am dorit-o noi, în cele din urmă. Dacă ar fi să explicăm această agresiune, cu siguranță că am ajunge să definim violul”. Dar cum ați fi dorit să vă reprezinte? Ca și până acum? Fără statutul de „uniune de creație și de utilitate publică”, fără Eminescu ziaristul ca reper profesional al breslei? A, da, uitasem, dumneavoastră nu sunteți „obsedat de Eminescu, ca Doru Dinu Glăvan”, cum ați afirmat la Vidraru (în lipsa președintelui, evident, care avusese un accident vascular cerebral și n-a putut veni), dumneavoastră aveți doar frustrări. Vom vedea mai încolo ce fel de…
În altă ordine de idei, mi-a atras atenția următoare frază: „Dacă ar fi să explicăm această agresiune, cu siguranță că am ajunge să definim violul”. Păi, ce faceți, domnule Rosentzweig, iar mă plagiați? Mi-o luați și pe asta cu violul? E adevărat, eu vorbeam acolo (în textul „inspirator”, adică) de viol în grup și mă refeream la Consiliul Director, pe când dumneavostră văd că vă referiți, răstălmăcindu-mă, la Doru Dinu Glăvan care ne-a (sau v-a) violat pe toți! Ce tare e bănățeanul! Sau, poate ați vrut să mă parafrazați? Păi faceți-o la vedere, domnule Rozentzweig, așa cum fac eu, prin titlul acestui articol, nu umblați cu dedesubturi aluzive și subversive. Suntem ziariști, ce naiba!
Slăbuț, domnule Rosentzweig, slăbuț!
Finalul textului e un ghiveci sui generis de pamflet, amenințare și pledoarie pro domo, năclăite, toate, într-un fel de pântecăraie metaforică acută: „Fiind o fire greu de stăpânit, un fel de vehicul uman care și-a avariat direcția, DDG nu a tras pe dreapta pentru o serioasă revizie tehnică la spitalele de specialitate, ci a continuat să constituie un veritabil pericol public pentru cei pe care a reușit să-i înregimenteze într-o altfel de uniune, în general a pseudo-ziariștilor, aduși la București într-o vineri neagră rău de tot (n.r. neagră pentru cine?), pentru a vizita monumentul DDG, aflat încă în mișcare. Dar despre asta vom mai vorbi, căci timp avem și nici de subiecte nu ducem lipsă. Toate la timpul lor. Poate că partea de jurnaliști profesioniști respectabili (plecați de acasă după îndemnizația de jurnalist și nu pentru DDG) își vor da singuri seama (sau citindu-ne pe noi) în ce haloimăs au nimerit, cerându-ne ajutorul, sprijinul și, nu în ultimul rând… prietenia. (Poate. Dar poate că nu. Sau poate își vor da seama de fariseismul și impostura pucistă a celor care se fac vinovați exact de ceea ce este acuzat Doru Dinu Glăvan). Acestora le spunem astăzi că nu la ușa lui DDG ar trebui să bată, căci acolo nu se dă nimic, acolo se ia doar libertatea, atâta timp cât la noi, ușa este larg deschisă pentru cei care au dreptul să beneficieze de prevederile legii, fără a mai inventa din nou apa din parafrazarea epigramei ”Glăvănel e primul care-a demonstrat / că-n natură / un volum de apă scufundat în vin / e egal cu vinul ce se fură!” Ce a reușit el să organizeze pe 8 septembrie sub porecla de Adunare Generală Extraordinară, vom vedea mâine, căci și mâine este o zi ce va trebui decontată mizeriilor gestionate de glăvanul fără scrupule, atunci când îi este amenințată nemurirea de carton”…
Slăbuț, domnule Rosentzweig, slăbuț! „Monument în mișcare” (DDG), „nemurirea de carton”, ce să zic? Metafore de gimnaziu. Iar parafrazarea epigramei cu Aristotel e chiar apă chioară: inodoră, incoloră și insipidă. Mai lucrați, mai exersați. Iar în privința „glăvanulului fără scrupule”, ați putea face efortul semantic de a explica public ce înseamnă? Înseamnă ceva? Sau este un acces de incontinență verbală gen Rică Venturiano?
Adunarea Generală și ședința de redacție
Ei, și am ajuns la ultima „producție” a lui Adrian Rozentzweig, intitulată, didactic, „Diferența dintre un panglicar și oamenii serioși”. O colecție impresionantă (de fapt, un depozit) de minciuni, jigniri și calomnii pe care, ca să-l citez, le va deconta cu vârf și îndesat. Căci totul în viață se decontează, nu-i așa, domnule Rosentzweig? Să luăm o mostră: „Nu pot să nu remarc continuarea sub formă de abatere de la statut calificată (n.r. aș fi preferat „abatere calificată de la statut”) a lui Doru Dinu Glăvan, care și-a construit pseudo-adunarea generală extraordinară, fără să țină cont de felul în care se organizează o astfel de adunare pentru a fi statutară. În primul rând, pentru a avea cvorum, a adus o masă de manevră, de umplutură, pentru a ieși la număr din rândul celor cărora el le-a semnat în fals adeverințele, apoi alți așa ziși invitați care să umple cât mai multe rânduri de scaune, să dea bine la fotografie. Apoi a deturnat scopul adunării extraordinare într-o adunare generală de alegeri, care ar fi trebuit să aibă loc de abia 2018. Este ca și cum Parlamentul României, într-o sesiune extraordinară, dacă nu îndeplinește cvorumul aleșilor, provoacă o completare a celor absenți cu cei prezenți din rândul invitaților! Doar Doru Dinu Glăvan mai poate să facă acest exercițiu de stupiditate”.
Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie
„Ședința de redacție” din 2 septembrie
„Pseudo-adunare generală”? „Masă de manevră, de umplutură”? Deturnarea scopului adunării generale extraordinare „într-o adunare generală de alegeri, care ar fi trebuit să aibă loc de abia 2018”? Să lămurim un lucru, domnule Rozentzweig, alias Adi Cristi: dumneavoastră cui adresați aceste orori? Celor care au fost la pseudo-adunarea din 2 septembrie, sau celor care au fost la Adunarea din 8 septembrie?
Dacă vă adresați celor dintâi, nu contează ce le spuneți, căci au fost, numeric vorbind, o cantitate neglijabilă. Dar dacă vă adresați celor din urmă, vă atrag atenția că-i jigniți și-i prostiți în față pe toți. Și au fost cam mulți. Mult mai mulți decât la ședința dumneavoastră de redacție, motiv pentru care nu vă văd bine în spațiul public. Nu mai vorbesc de grosolănia fără margini din această frază: „ pentru a avea cvorum, a adus o masă de manevră, de umplutură, pentru a ieși la număr din rândul celor cărora el le-a semnat în fals adeverințele, apoi alți așa ziși invitați care să umple cât mai multe rânduri de scaune, să dea bine la fotografie”. Domnule Rozentzweig, dumneavoastră sunteți sigur că sunteți în toate mințile? Aveți proprietatea termenilor? Când ați fost ultima oară la doctor?
În final, autorul își dă cu stângul în dreptul: „Noua componență a așa zisului Consiliu Director încalcă într-un mod penibil statutul, astfel încât cei aleși pe 8 septembrie nu îndeplinesc condițiile de vechime impuse de statut, minim cinci ani ca membri ai UZPR!”. Urmează lista „ilegaliștilor”: Mădălina Corina Diaconu, Daniela Gîfu, Miron Manega, Milca Mihai, Băciuţ Nicolae, Văduva Gheorghe, general în rezervă al MApN, Stîngu Vasile Vancea, Dabija Nicolae.
Trecând peste aspectul că „ilegaliștii” au fost aleși de Adunarea Generală (forul suprem al UZPR), să vedem cum stau lucrurile în structurile de „conducere” ale puciștilor:
Bogdan Gamaleţ (membru în „Consiliul Director”): şi-a plătit cotizaţia pe anii 2012, 2013 și 2014. În 2015 şi 2016 nu a plătit NIMIC. Nu l-a dat nimeni afară din UZPR.
Spiridon Maria Casian (membru în „Consiliul Director”): a plătit în 2012 suma de 370 lei, apoi în 2014 – 120 lei. În 2015 și 2016 – NIMIC. Nu l-a dat nimeni afară din UZPR.
Camelia Teodosiu: (Departamentul de Formare și Dezvoltare Profesională al „UZPR”): a plătit cotizaţia doar pe 2017.
Florian Bichir (membru supleant al „Consiliului Director”): a plătit cotizaţia doar pe 2017.
Ion Stavre (Departamentul de Comunicare al „UZPR”): a plătit cotizaţia doar pe 2017.
Dorin Traian Suciu (membru în Juriul de Onoare și Arbitraj al „UZPR”): în 2016, a achitat cotizaţia retroactiv, ca pensionar, pentru anii 2011-2016.
Adrian FULEA (fost Secretar General al UZPR, actual „coordonator de filială teritorială”): a plătit regulat cotizaţia, din 2014, infiltrându-se în conducerea Uniunii, în 2016. În același an, a plătit, retroactiv, cotizația pentru 2012-2013.
Păi, aceștia nu „încalcă într-un mod penibil statutul”? Aici statutul nu e „literă de lege” și „unde-i lege nu-i tocmeală”? Aici nu se aplică ceea ce declamați dumneavoastră, cu aplomb justițiar, anume că „neplata cotizației pe o perioadă mai mare de 12 luni înseamnă excluderea automată din calitatea de membru al UZPR”?
„Instanța obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 420 lei, reprezentând cheltuieli de judecată”
Cât privește „Diferența dintre un panglicar și oamenii serioși”, hai să vedem, conform legii, cine-s panglicarii și cine-s oamenii serioși…
Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie a fost statutară. Ea a fost convocată de președintele UZPR în data de 29 iulie 2017. Ulterior, în 10 august, Consiliul Director a hotărât excluderea lui Doru Dinu Glăvan din UZPR. Deci după ce Adunarea fusese deja convocată, de către Președinte. În data de 31.08.2017, Judecătoria Sectorului 1, la Ordonanța Președințială cerută de Doru Dinu Glăvan, a dat sentința de suspendare a hotărârii Consiliului Director, în privința excluderii lui Doru Dinu Glăvan din UZPR, precum și a efectelor acestei hotărâri, până la lămurirea pe fond a cauzei (Pentru conformitate: „dispune suspendarea efectelor Deciziei nr. 1/10.08.2017 emisă de Consiliul Director al UZPR, sub aspectul suspendării din calitatea de membru al UZPR a reclamantului, până la soluţionarea acţiunii de fond” şi „obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 420 lei, reprezentând cheltuieli de judecată”).
Or, unul dintre efectele acestei hotărâri a fost convocarea, de către Consiliu, a unei alte Adunări Generale (în 2.09.2017). Mai trebuie reamintit că sentința, în cazul Ordonanței Președințiale, este EXECUTORIE și DE ÎNDATĂ. Adunarea Generală din 2 septembrie s-a desfășurat împotriva acestei sentințe. Deci a fost ilegală sau nulă de drept. În concluzie, până la lămurirea pe fond a cauzei, Doru Dinu Glăvan este președintele de drept al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Aceasta este diferența dintre un om serios și niște panglicari.
P.S. Adaug, ca o completare sau ca o concluzie paralelă la textul de mai sus, cuvintele graficianului Nicolae Ioniță din Ploiești, autorul volumului de grafică „Eminescu ziaristul”:
„O gașcă de infractori au furat cheile UZPR-ului, au pus mâna pe ștampila asociației, au pus cuțitul la gâtul președintelui și după ce i-au făcut vânt pe scară s-au autointitulat șefii celei mai importante asociații a jurnalistilor din România. Apoi au anunțat că regulile după care s-au acordat îndemnizațiile de creatori în cadrul uniunii nu mai sunt valabile și că de acum înainte se vor acorda conform legii lor. Cei care urmaseră vechile reguli vor vedea ei ce vor păți…
Statul a acordat aceste îndemnizații întregii bresle. Ei nu sunt de acord. De acum încolo se vor da doar celor din gașca lor și doar după 5 ani în care vor dovedi supunere totală. Asta e! Așa vor mușchii lor. Ce dacă ai peste 80 de ani din care cea mai mare parte ai fost jurnalist și-ți pregătești bagajele pentru o altă lume! Așteaptă 5 ani! Acum n-ai dreptul la îndemnizație! De vină e Președintele, care nu e așa, care nu e pe dincolo și care nu le place lor. Nu-ți convine, scrie acasă!
Poliția se face că plouă, instituțiile statului tac iar ziariștii, adică bresla însăși, par a avea probleme mai importante. În ce țară trăim fraților dacă tâlhăria la drumul mare, în plină zi și la acest nivel este un fapt banal?!”
Miron Manega
