Papa Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, a fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. S-a născut în Polonia, pe 18 mai 1920, la Wadowice, părinții săi fiind de origini modeste . Tatăl său, Edmund, era ofițer în retragere, iar mama, Emilia, casnică.
Când avea aproape 9 ani și-a pierdut mama, iar la vârsta de 21 de ani a rămas orfan și de tată. Era în plin război mondial când țara fusese deja ocupată de armatele lui Hitler. A fost un copil cuminte, un spirit liber, ale cărui studii au fost umbrite de ocupația nazistă. A absolvit liceul „Marcin Wadowita” și s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagiellone din Cracovia. În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea Jagiellonă a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice, fiindcă tatăl murise și a trebuit să se întrețină singur.
Wojtyla a avut de suferit în anii ocupației, a prestat muncă forțată într-o carieră de piatră și într-o fabrică de produse chimice . Pe teritoriul țării sale naziștii au construit câteva din cele mai cunoscute lagăre de exterminarea evreilor. Se spune că viitorul papă a văzut fumegând hornurile de la Auschwitz. Abia în anul 2000 a fost făcută publică o întâmplare din acele vremuri întunecate. Când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Țara Sfântă, s-a întâlnit la Memorialul Holocaustului Yad Vashem cu Edith Zierer, în vârstă de 70 de ani. În urmă cu 55 de ani, Wojtyla o găsise pe copila pe atunci în vârstă de 15 ani la marginea unui drum. Ea supraviețuise terorii lagărelor naziste. A luat-o în spate, a dus-o până la următoarea gară și i-a dat de mâncare. Nu s-au mai văzut din 1945, dar s-au reîntâlnit la Ierusalim.
Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia. La 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit preot, la Cracovia. Acest lucru s-a petrecut în secret, fiindcă Polonia intrase deja în altă etapă nefastă a istoriei sale, persecuția comunistă. Tânărul Wojtyla a fost martor revoltat al perioadei când începuse deja o altă luptă împotriva Bisericii, de data aceasta purtată de noua dictatură comunistă din Polonia. Intuind că noul regim duce lumea la pierzanie, mereu le-a cerut guvernanților polonezi să permită populației exercitarea liberă a religiei. Iar Wojtyla a făcut parte de timpuriu din rândul celor care au căutat contactul cu catolicii din Germania și reconcilierea dintre cele două popoare.
La scurt timp după aceea, a urmat ascensiunea în ierarhia bisericească: întâi a devenit profesor, apoi episcop, cardinal în Polonia suferindă, un fiu mândru și umil al țării sale. Fiind remarcat ca preot cu har, a fost trimis la Roma, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea profesorului Réginald Garrigou-Lagrange. În 1948 a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”.
Apoi a fost ales Papă, cea mai înaltă demnitate pe care o poate atinge o față bisericească. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani). A fost al două sute șaizeci și patrulea papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa, în 2005.
Vreme de mai bine de un sfert de veac, el și-a vizitat mereu patria comunistă, unde a îndemnat Biserica să se implice în dialogul social și a sprijinit mișcarea sindicală Solidarnosc. Papa Ioan Paul al II-lea a contribuit în felul său la căderea comunismului în Europa, la prăbușirea Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului. Nu a putut fi oprit nici de tentativa de asasinat împotriva sa, comisă de un atentator turc. Și acela nu a fost singurul atentat organizat împotriva sa. Nu s-a speriat, i-a iertat pe atentatori și a continuat să lupte pentru pace, pentru prietenie și iubire între pământeni.
În calitate de conducător itinerant al Bisericii Catolice, Ioan Paul al II-lea a devenit în lumea întreagă un fel de purtător al mesajului împotriva ideologiilor totalitare. A luat poziție dură față de preoții care aveau simpatii socialiste. A fost militant permanent pentru respectarea absolută a vieții: a respins, în pofida multor critici, avorturile și însămânțarea artificială.
Ca papă, Ioan Paul al II-lea a fost o personalitate marcantă, fiind sanctificat de urmașii săi la Vatican. A fost supranumit Ioan Paul „cel Mare”. A călătorit adesea în Africa, Asia, America Latină, a cerut țărilor nordice să nu le uite pe cele sudice: „Omul trebuie să aibă prioritate în fața capitalului.” În 2002/2003 s-a amestecat în politica internațională, criticând invadarea Irakului pe timpul administraţiei SUA, George W. Bush. Din cauza vârstei înaintate, vocea sa nu mai putea fi tunătoare. Dar mesajul său a rămas incisiv: „Războiul reprezintă întotdeauna o înfrângere a umanității”.
Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat și România. Prin vizita sa în România, a devenit primul papă care a vizitat o țară majoritar ortodoxă. S-au împlinit anul acesta 25 de ani de la vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea, unul dintre donatorii semnificativi pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în valoare de 200.000 de dolari, sumă care a fost folosită pentru achiziționarea clopotelor Catedralei Naționale.
Ileana Mateescu
Foto: radioromaniacultural.ro
