Vântul de septembrie, împreună cu toate aromele și culorile cu care toamna ne încântă, ne reamintesc despre trecerea timpului. Ne reamintim cu drag de prima jumătate a anului în care așteptam cu nerăbdare vacanța, dar ne gândim responsabil și la viitor, la începerea școlii și a facultății, la finalul unui an lung și frumos, dar și la toate planurile și obiectivele pe care le-am stabilit.
Toamna este anotimpul roadelor, atât din punct de vedere culinar și personal, cât și din punct de vedere profesional, pentru că deși reprezintă sfârșitul unui ciclu al naturii și timpului frumos, oamenii se simt ușurați și energici după vacanțe. Deși muntele și marea se întâlnesc rar adunate la un loc, fiecare dintre acestea are farmecul său specific
Marea aduce căldură, liniște și mister. Deși toate peisajele de la mare arată similar, niciodată nu m-aș putea sătura de sunetul valurilor, de imaginea plină de nuanțe de alabastru, de razele soarelui reflectate în apă și de nisipul fierbinte și plin de scoici.
Marea este locul care adună anual mulți oameni din toată lumea, înghesuiți pe faleze și plaje, cu toții admirând tot ce are apa mai bun de oferit: căldură și răcoare, lumină și întuneric, liniște și agitație.
Toate acestea definesc cel mai bine peisajul care ne înconjoară atunci când alegem să ne reîntoarcem la mare.
Muntele este cel care, paradoxal, oferă cel mai puternic soare, dar în același timp răcoare, adrenalină, mister și suspans. Oriunde și-ar îndrepta omul privirea, ar vedea un alt unghi, o altă înfățișare a muntelui. Nimic nu se aseamănă în peisajele de la munte, iar povestea fiecărui loc este impresionantă prin poziție, culoare, încărcătură energetică și însemnătate spirituală.
Muntele este cel care anual înlăcrimează ochi, tratează plămâni, bucură priviri și adună oameni care respectă natura în toată splendoarea ei. Cu un veșnic foșnet al frunzelor și al copacilor și cu un țiuit permanent al urechilor din cauza puterii vântului, muntele aduce liniște interioară prin fiecare centimetru cu care acesta impresionează.
Oamenii ar trebui să aleagă o destinație pentru concediu, raportat la ce au de oferit natura, tradiția și cultura acelui loc. Cazarea e mai puțin importantă, pentru că deși asociem vacanța cu odihna, putem spune că aceasta a fost cu adevărat reușită atunci când revenim acasă mai obosiți decât am plecat.
De ce?
Pentru că asta înseamnă că am explorat tot ce avea de oferit acel loc și că am pus pe primul loc ieșirea din zona de confort și dorința de a evolua, în detrimentul tiparului clasic de vacanță.
Natura ne învață foarte multe lecții, dar poate cea mai importantă ar fi că naturalețea își va spune întotdeauna cuvântul… și că a fi natural, consecvent și neschimbat de trecerea timpului este cea mai frumoasă formă de autenticitate și principala sursă de apreciere din partea oamenilor; bineînțeles, din partea oamenilor potriviți.
Superficialitatea nu ne dă voie să analizăm în profunzime tot ceea ce ne înconjoară și să realizăm cât de mic este omul față de ceea ce a putut crea divinitatea și față de cât de mare este universul.
Iubiți muntele, iubiți marea, iubiți natura… cu tot ce are ea mai bun și frumos de oferit!
Vlad Mulcuțan – Chiș
(gazetanord-vest.ro)
Foto: pixabay.com
