◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro15.11.2024

Țara surâsului de cleștar

Unul dintre cele mai frumoase lucruri în viață sunt călătoriile. Milioane de oameni de pe mapamond experimentează sau au experimentat această sublimă plăcere, o chemare tainică care indiferent de vârstă, religie, culoarea pielii sau starea socială ne face să ieșim din confortul zilnic personal și să ne dorim să vizităm orașe și locuri necunoscute, paradisuri naturale ce abia așteaptă să fie descoperite, munți maiestuoși ale căror cărări se cer bătătorite sau marea cu soarele îmbătător și plajele cu nisip fin și vegetație luxuriantă făcându-ne să uităm de sine și să visăm la povești nespuse încă.

Toate aceste dorințe și poate și altele la care nici măcar nu ne-am gândit încă, pot fi satisfăcute dacă dispui de două condiții: sănătate și bani. În această ordine. Există oferte pentru toate buzunarele și chiar cu puțini bani poți să-ți bucuri simțurile sau să te refaci după oboseala, stresul și agitația inerente lumii moderne haotice actuale, dar tot este nevoie de anumite economii pentru ca visele noastre să se transforme în realitate.

De un asemenea vis care s-a transformat într-o realitate de neuitat, am avut și eu parte în anul 2019 când am vizitat o țară caldă și suavă ce zâmbește necontenit și își primește oaspeții cu brațele deschise. O țară nu doar prietenoasă și primitoare, dar pe care vei ajunge să o îndrăgești indiferent de cât de des o vei vizita. Este vorba despre Thailanda.

Rândurile următoare se cer citite ca o dorință a autorului de a își exprima impresiile și gândurile din această excursie așa cum le-a trăit și simțit, ca o mărturie a unei scurte dar intense perioade care l-a marcat, și nu ca o lucrare pretențioasă, științifică sau de documentare, în care să abunde informații exhaustive asupra subiectului.

Să încep așadar cu măsurile stricte și obositoare, dar sigure și eficiente desfășurate de autoritățile vamale pe aeroportul din Bangkok.               Pattaya este o stațiune estivală foarte populară și un obiectiv turistic important al Thailandei. Aici poți să te relaxezi pe plajă sau la nenumăratele cluburi și terase, să guști din plin viața de noapte cu ale sale localuri exotice, să asculți programele muzicale de toate genurile și pentru toate vârstele.

Mâncarea de la terasele special amenajate care se bat (la propriu) pentru clienți este gustoasă și ieftină, cu fructe de mare și pește în abundență și cockteiluri cu gheață din toate fructele exotice la discreție.

De altfe,l pentru mine, aflat pentru prima dată într-o țară asiatică, spectacolul străzii te copleșește prin pitorescul ieșit din comun. Dacă în uriașele, luxoasele și elegantele malluri din Bangkok poți găsi mărci și firme celebre din toată lumea pentru oamenii cu stare, pe stradă se află de vânzare toate produsele posibile la prețuri negociabile convenabile.

Există cărucioare de împins ale vânzătorilor ambulanți săraci, biciclete, cărucioare motorizate, vânzători de bilete ale jocurilor de noroc din Thailanda doar pe jos sau marfa este transportată cu motocicleta și oferită doritorilor. Se comercializează de la fructe și freshuri din fructe, până la mâncare gătită ad-hoc, înghețată, produse de marochinărie, țigări, viagra, haine așezate pe umerașe în cărucioare motorizate, ceasuri, jucării și chiar mături. Bani să aducă! Marfa este așezată fie pe jos, fie pe stinghii, oriunde este puțin loc și vadul este atractiv. Am văzut la Bangkok chiar și un orb care cânta și avea agățată de gât o boxă pentru amplificarea sunetului!

Thaianda, după cum se știe, este una dintre cele mai cunoscute atracții sexuale din lume. O industrie care funcționează, este atent monitorizată de stat și aduce venituri însemnate. Peste tot, la terase, în cluburi, la saloanele de masaj (masajul thailandez este ieftin și doar aici se cunoaște tehnica realizării lui) există fete care te îmbie, a se citi aici acostează, să intri și să consumi (băutură) sau să participi la showul sau masajul respectiv. Ele primesc comisioane în funcție de clienții atrași. Este posibil, bineînțeles, ca băutura să fie „consumată” apoi departe de ochii indiscreți.

Se spune că într-o familie, când se naște o fată este sărbătoare, deoarece la maturitate, prin aceste ocupații, poate să-și întrețină întreaga familie. Femeile thailandeze sunt educate pentru a-și sluji cu supunere, grijă și mult devotament bărbații, de aceea sunt căutate de turiștii străini care se și căsătoresc cu ele, apreciind mentalitatea diferită față de femeile din țările proprii.

Showurile erotice atrag un număr impresionant de turiști, imaginația și fantezia fiind lăsate să se exprime firesc și natural de tineri actori talentați. De asemenea și showurile așa-zișilor lady-boy (bărbați care prin operații și tratamente hormonale au devenit femei) sunt la fel de cunoscute, explozia de muzică, dans și culoare uimind și provocînd spectatorii prezenți. Nu doar bărbații pot deveni femei, și femeile, apelînd la aceleași moderne și inovative mijloace, cu timpul își schimbă înfățișarea și sexul și devin bărbați. Și pot să vă spun din proprie experiență că aceste transformări sunt într-adevăr reușite, bărbații proveniți din femei fiind doar ușor efeminați, iar celebri lady-boy devin femei superbe, înalte și suple, singurul lucru care le trădează originea fiind corzile vocale.

Revenind la Pattaya am avut și noi ocazia de a urmări cu viu interes talentul, grația și experiența unui show de lady-boy renumit. Am fost și la un spectacol erotic pentru a cunoaște mai bine specificul țării. Prețul de intrare a fost pipărat, însă se putea rămâne în sală și după terminarea showului care se repeta. Am fost frapat de autocarele de chinezi continuând să vină neîncetat și de reacția spectatorilor chinezi înșiși, care erau mereu agitați și se mutau cât mai aproape de scenă. Despre astfel de spectacole am vorbit deja în prezentarea mea, completez doar că și spectatorii aflați în primele rânduri erau invitați pentru a participa la desfășurarea lor.

Beneficiind de o gamă largă de oferte de petrecere a timpului liber, am vizitat câteva muzee care ne-au impresionat. Mă refer la Muzeul de Artă Budistă, cu o generoasă colecție de artefacte ale diferitelor dinastii din interiorul țării și alte obiecte din spațiul asiatic, Hello Van Gogh, un muzeu dedicat lui Van Gogh și impresioniștilor francezi aparținând unui împătimit de artă chinez, în care prin efectele speciale media tablourile prindeau viață și puteau fi urmărite mișcările diferitelor personaje și ale altor elemente pictate, și Art in Paradise, un alt muzeu interesant cu efecte 3D ale imaginilor pictate, dintre care se remarcau sala cu animale și vestigii antice și cea cu picturi celebre ce au încântat numerosul public vizitator. Am observat că și pe mobil existau aplicații ingenioase, care puteau fi folosite în spațiile expoziției.

O altă atracție din Pattaya a fost imensa grădină tropicală Nong Nooch. În prețul plătit la intrare am avut inclus un spectacol de dansuri tradiționale și o plimbare de douăzeci de minute cu elefantul. În grădina tropicală existau peste tot figurine cu animale sălbatice ca și animale preistorice dispărute – dinozaurii. Bine conservată, curată, am putut întâlni și mici temple care ademeneau turiștii. În incintă se putea face plimbarea și cu trenulețul.

Cât privește vizionarea spectacolului a fost o experiență nouă, în care se prezentau scene din istoria și mitologia Thailandei, însoțite de scene de luptă și dansuri tradiționale. Trebuie spus aici că dansurile tradiționale fac parte din cultura poporului thailandez și însoțesc cotidianul locuitorilor acestei țări.

Plimbarea cu elefantul a fost și ea inedită, având posibilitatea pentru prima dată să mă bucur de mersul legănat și greoi al îndrăgitelor pachiderme. Fac precizarea că trebuie să fii atent și să te ții bine de spinarea animalului, altfel riști să cazi și să te accidentezi.

La aproximativ 9 km. de Pattaya se află insula Koh Larn, unde am ajuns plătind o șalupă de mare viteză din port și unde am înnotat în marea caldă și primitoare. A fost singurul lucru demn de menționat la această excursie, insula aflându-se într-o totală neorânduială, arătând ca un șantier murdar și dezordonat.

În altă zi ne-am îndreptat spre orașul Ayutthaya, unde se află vestigiile celei de-a doua capitale siameze (în vechime statul se numea Siam) după Sukhotai, fondată în anul 1350 și distrusă de birmani în secolul al XVIII-lea. Ne-au impresionat construcțiile vechi, unice în istoria umanității, a complexului regal din acea perioadă. Ele se numesc Stupe și Pagode și au forme ciudate, fiind înalte și construite în trepte. Unele s-au păstrat neobișnuit de bine și au rezistat vicisitudinilor trecerii timpului.

A urmat vizitarea pieței plutitoare din localitate, o destinație culturală și comercială a provinciei Phra Nakhon Si Ayutthaya. Piețele plutitoare sunt întâlnite doar în Asia și constau dintr-un eșafodaj din lemn construit deasupra apei, unde se comercializează produse tradiționale.

După plimbarea pe apă cu ambarcațiuni tradiționale thailandeze, turul pieții și câteva mici cumpărături, am servit prânzul cu ghida care ne-a însoțit, eu preferând să mănânc ca de obicei fructe de mare cu orez.

Ziua s-a încheiat cu un spectacol cu actori ilustrând un capitol din bogata istorie a Thailandei, o veche legendă în care eroismul, curajul și dragostea nemuritoare se întrepătrund pentru a marca destinul țării. Scenele de luptă au fost corect și veridic interpretate, iar povestea de iubire a actorilor principali a emoționat prin profunzimea sentimentelor transmise.

Religia ocupă un loc important în viața oricărui popor, Thailanda nefăcând excepție. După cum bine se știe religia dominantă este budismul, formată în jurul personalității prințului indian Siddhartha Gautama, și mai târziu a lui Buddha, ascet și gânditor care a obținut iluminarea prin credința și meditația neîncetate transmise discipolilor care i-au răspândit învățăturile. Locul de rugăciune al budiștilor este templul, unde se aprind bețișoare parfumate și se pun monezi în vasele așezate în incinta acestuia pentru realizarea dorințelor.

Am fost surprins să întâlnesc peste tot mici temple, de unde nu lipsesc portretele suveranilor actuali sau ale foștilor suverani, foști suverani care au transformat țara în regatul modern și civilizat de astăzi. Portretele actualilor suverani moștenind tronul în anul 2019 odată cu decesul fostului rege se pot vedea pretutindeni, poate pentru că se încearcă o promovare mai eficientă și apropierea de popor a noului rege, încă relativ necunoscut pentru marea masă a populației.

În fața micilor temple construite în toată țara am întâlnit oameni credincioși, rugându-se cu evlavie și fiind pătrunși de sentimentele credinței izbăvitoare.

Pentru că încă nu am părăsit Pattaya, mi-am bucurat și recules sufletul în fața unui templu mai mic și mai modest, unde anumite statui ale lui Buddha erau acoperite cu foițe de aur, și al unui castel impozant și grandios construit din lemn în anul 1981 de artiștii thailandezi din perioada contemporană Rattanakosin, și înfățișând sculpturi ce îl transformă în cea mai mare operă de artă thailandeză. Ele redau învățături morale și etice ale filozofilor din antichitate.

Deși am avut ocazia până acum în viață să întâlnesc destule construcții celebre care mi-au îmbătat simțurile, prima senzație la vederea acestui uluitor castel a fost tăierea respirației. Și celelalte religii (creștinismul, islamismul, iudaismul sau hinduismul) au capodoperele lor, însă această bijuterie arhitecturală demonstrează încă o dată că dintotdeauna prin geniul puterii materiale s-a zămislit inefabila frumusețe spirituală nepieritoare.

După ce am părăsit Pattaya ne-am întors la Bangkok, unde am vizitat alte două temple budiste fascinante prin arhitectură și interioare. Acestea sunt Wat Pho și Wat Arun.

Wat Arun a fost construit în timpul perioadei Ayutthaya cu o istorie de 300 de ani, și Wat Pho a fost înființat în secolul al XVII-lea, în care se află statuia aurită a lui Buddha culcat având 46 de metri lungime și 15 metri înălțime.

Tot în Bangkok se află și Marele Palat Real, un complex de clădiri (săli, pavilioane, grădini, curți, temple sau muzee), unde se desfășoară evenimente oficiale, creat în mai 1782 de regele Rama I și extins de-a lungul anilor cu clădiri noi, iar din 1925 încetând să mai fie folosit de familia regală thailandeză ca reședință permanentă.

Unul dintre cele mai renumite locuri din palat este templul Wat Phra Kaew sau Templul Buddha de Smarald, care are cea mai mare importanță religioasă din Thailanda. Numele de Buddha de Smarald induce în eroare, el fiind de fapt sculptat dintr-un bloc de jad verde descoperit în anul 1434 într-o stupă în Chiang Rai. El se află într-o sală de hirotonisire a mănăstirii regale pe un tron sculptat în lemn și aurit în stil tradițional thailandez.

În ultimele zile am făcut cumpărături pentru cei dragi în mallurile asemănătoare zgârie norilor, unde pe suprafețe impresionante se pot găsi toate produsele la prețuri accesibile, negociate tacticos cu vânzătorii amabili și răbdători.

Menționez că în Thailanda prețurile pot fi negociate, thailandezii dovedind înțelegere și flexibilitate. Țara în general nu este scumpă, iar unele produse, de pildă hainele, încălțămintea și produsele electronice se pot achiziționa la prețuri mult mai mici decât în Europa.

Bangkokul este capitala Thailandei, un oraș cosmopolit și modern cu mulți zgârie nori de forme și înălțimi surprinzătoare sprijinind bolta nemărginită a cerului, una dintre capitalele financiare, economice, politice și culturale esențiale pentru viitorul unui continent în plină ascensiune mondială – Asia.

Este un oraș viu, aglomerat și zgomotos, care pulsează de energie și culoare și în care oamenii îți zâmbesc tot timpul, sunt politicoși și serviabili. Acest lucru l-am observat pretutindeni în Thailanda, locuitorii acestei țări, în pofida sărăciei și a greutăților, dovedind optimism și poftă de viață, fiind demni și debordând de energie, lucruri care nu te pot lăsa indiferent și, de ce nu, pot deveni molipsitoare.

Ar trebui să ne dea de gândit nouă românilor și să reflectăm mai mult asupra atitudinii curajoase și dezinvolte a thailandezilor asupra vieții, servind ca modele pentru combaterea fatalismului și a existenței terne, cenușii, ce apasă fără milă de secole asupra destinului autohton.

Transportul în comun este și el o poveste în sine, mai multe mijloace servind interesele localnicilor și ale turiștilor. Există așadar taxiurile galbene obișnuite, mai scumpe, taxiuri gen Uber pe care le comanzi, motociclete rapide care te pot transporta ușor, adaptate traficului îngreunat, tuk-tukurile motorizate, un fel de riști moderne cu trei roți care circulă mai încet, dar care se strecoară lesne în traficul aglomerat, și nu în ultimul rând, metroul modern cu aer condiționat, construit pe piloane înalte pentru a traversa intersecțiile pline de mașini, și care în fiecare an se mărește cu stații noi.                                                                                                     Călătoria a ajuns la final, dar am rămas cu amintiri plăcute la care mă gândesc și acum cu nostalgie, o călătorie într-o țară care își construiește frumos viitorul, cu economie performantă și oameni ospitalieri, cu una dintre cele mai bune bucătării din lume apreciate în mod deosebit de numărul mare de turiști străini, și cu peisaje minunate rupte din legende străvechi amintind de istoria tumultuoasă a acestor locuri. O nestemată strălucitoare în colierul tezaurului spiritual universal: țara surâsului de cleștar.

 

                                                                                                                                        

       Mihai Tudor

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *