Dacă mai era nevoie de încă o dovadă că, în umbra luptei cu Covid-19 și a isterizării la scară de masă a populației pe acest subiect, înfloresc nedreptatea ilegalitățile și abuzurile, iată că o avem! Mă refer la judecătorii care, însușindu-și fără crâcneală ordonanța procurorului, au decis să schimbe încadrarea persoanei care a atacat-o cu pietre pe colega noastră de breaslă Mirela Vaida, aflată pe platoul unde realiza emisiunea ,,Acces direct’’. Procurorul și, imediat după el, instanța considerând că nu a fost vorba despre o tentativă de omor, ci numai despre distrugere de bunuri și ultraj împotriva bunelor moravuri, așa încât plângerea Mirelei Vaida a fost clasată, iar cercetările vor continua pe aceste coordonate. Cu alte cuvinte, făptuitoarea, abia ieșită dintr-un spital în care se afla datorată unor grave afecțiuni psihice, nu a greșit decât prin aceea că, înainte de a arunca unul dintre patru bolovani cu care venise la purtător, nu i s-a adresat Mirelei Vaida cu o formulă de politețe de genul: ,,Sărut mâinile, doamna Mirela, îmi dați voie să vă crăp capul?’’
Cam asta ar fi situația sau, măcar, asta reiese din cele declarate de către însăși Mirela Vaida despre făgașul pe care va continua cercetarea cazului. Declarații care, până la ora asta, nu am știință să fi fost infirmate pe canale oficiale. În schimb, vă invit să citiți pe paginile de social media motivele pentru care procurorul nu consideră că a fost vorba despre o tentativă de omor. Eu le-am citit și vă mărturisesc fără rezerve că rar mi-a fost dat să întâlnesc asemenea raționamente șubrede și atât de aberante contra-argumente în baza cărora procurorul a decis clasarea plângerii Mirelei Vaida. Pe bună dreptate stau și mă întreb: ce trebuiau să mai facă făptuitoarea, eventual și persoana care a însoțit-o, pentru ca domnul procuror și apoi jurații să aprecieze că sunt, totuși, întrunite elementele probatoare pentru a le încadra faptele la tentativă de omor?
Până atunci, vă rog să mai rețineți faptul că pentru acești onor împărțitori de dreptate- parcă așa li se spune, nu?- nu contează nici cât negru sub unghie că o persoană cu grave afecțiuni psihice și cu o declarată voință de a comite o crimă zburdă liberă ca pasărea cerului și nici că,aproape scăpate de o sancțiune pe măsura faptelor lor, individa și complicea sa reprezintă, efectiv, un mare pericol social. Să fi avut, oare, în vedere, domnul procuror și onorata instanță, înaltele exigențe morale ale progresismului și, de aceea, să se fi ferit să comită o discriminare pe motiv de diagnostic, așa încât, dacă le-ar fi condamnat pentru tentativă de omor le-ar fi îngrădit libera circulație într-o societate deschisă? Cât privește ,,distrugerea’’ la care mai fac vorbire domnul procuror și completul de judecată, bag seama că aici s-ar încadra , în primul rând, gestul atacatoarei de a-și lăsa de izbeliște țoalele înainte de a da buzna în studio, fiindcă altfel nu îmi aduc aminte să se fi înregistrat și alte pagube sau, mă rog, distrugeri demne să le rețină augusta atenție.
Scriu aceste rânduri amar-ironice, deși mărturisesc că îmi este foarte greu să îmi stăpânesc indignarea și revolta față de o asemenea decizie care numai a ideea de justiție și de apărare a dreptului fundamental al omului, dreptul la viață, nu aduce. Oare chiar să nu își fi dat aceste personaje care a decis ce au decis că, în acest fel, numai că i-au făcut o uriașă nedreptate Mirelei Vaida, cetățean al României Europene, dar au și creat un periculos precedent, așa încât- Doamne apără-ne și ne păzește!- mâine poimâine alți scelerați îți pot da cu piatra în cap fără ca pentru asta să fie pasibili de pedeapsă, atâta vreme cât și alții au făcut așa ceva și fapta lor nu a fost încadrată ca tentativă de omor. De unde și zicerea care circulă tot mai des și deloc întâmplător și cu această ocazie: ,,ferește-mă, doamne, de o asemenea justiție, că de restul mă apăr și singur!’’
Lucrurile se complică și mai rău dacă ținem seama că, recent, Mirela Vaida a avut-o ca invitată la emisiunea sa exact pe persoana care i-a fost complice agresoarei. Prilej cu care a putut afla nici mai mult nici mai puțin decât că, de fapt, a fost vorba despre… o confuzie, fiindcă nu Mirela Vaida ar trebui să fie fost ținta atacului. Situație în care cred că trebuie să ne punem niște foarte apăsate semne de întrebare asupra modului în care a decurs, pe etape, cercetarea cazului. Începând, bineînțeles, cu modul în care s-a dat curs plângerii pe care Mirela Vaida a înaintat-o poliției.
Am, așadar, toate motivele să înțeleg indignarea și temerile colegei mele de breaslă, Mirela Vaida, și să mă declar pe deplin solidar cu ea. Așa cum cred că trebuie să se simtă oricare dintre noi, cei care încă ne încăpățânăm să mai credem că numai o justiție corectă, profesionistă și cinstită poate să ne garanteze dreptul la viață, la securitatea personală și colectivă. Cu atât mai mult cu cât- repet și întăresc- această mare nedreptate care i s-a făcut Mirelei Vaida nu mai este, de multișor poveste, un fapt izolat, ci încă o dovadă a modului abuziv și profund incorect în care procedează unii procurori și judecători, altminteri personalități emblematice ale acelei categorii de magistrați cu care ne-a pricopsit justiția ultra reformată de la Monica Macovei cetire. Personaje pe care fețe grele de peste mări și țări nu contenesc să le aplaude și să le aprecieze. (Nu dau, nume fiindcă nu vreau, după aia, să fiu acuzat că jignesc magistrați neaoși propulsați în înalte funcții ale justiției comunitare.)
A propos, domnilor suporteri ai (in)justiției deformat/refomate, aveți știință despre cum au procedat procurorul și jurații în cazul Mirei Vaida? Și, dacă nu e cu bănat, care este părerea dumneavoastră? Le dați și lor o coroniță de merit? Sau- mai bine mai târziu decât niciodată-, vedeți și dumneavoastră în ordonanța procurorului și în decizia judecătorilor în cazul despre care am discutat încă un motiv cât se poate de serios pentru a nu susține desființarea SIIJ?
Șerban CIONOFF
