„Națiunile insulare din Pacific, amenințate de creșterea oceanelor, a datoriilor și a tensiunilor geopolitice, vor putea să se apere doar dacă donatorii internaționali acceptă condiții mai echitabile pentru finanțarea vitală a dezvoltării și dacă cei mai mari poluatori ai lumii își intensifică în mod masiv contribuția la combaterea haosului climatic”, spune secretarul general al ONU, care s-a întâlnit pe 22 august 2024 în Insulele Samoa, cu rezidenți dezrădăcinați de creșterea nivelului mării și de eroziunea coastei. Cu acest prilej, domnul Guterres a spus că insulele Pacificului au refuzat să fie victime ale schimbărilor climatice. Dar, planurile lor ambițioase de a rezista acestei „amenințări existențiale pentru milioane de oameni” au fost suspendate, din cauza lipsei de finanțare promisă. Luptăm din greu pentru justiția climatic, dar nu vedem banii necesari și de aceea solicităm reforma instituțiilor financiare internaționale, astfel încât nevoile de finanțare ale țărilor, precum cele din Pacific, să fie mulțumitoare”, a declarat ulterior șeful ONU în timpul unei întâlniri cu presa la Casa ONU din Apia, capital Insulelor Samoa.
Gesturile pozitive ale națiunilor bogate față de țările în curs de dezvoltare sunt insuficiente pentru a compensa șocurile economice produse de dezastrele natural, cauzate de schimbările climatice, a insistat domnul Guterres, amintind angajamentele Fondului Națiunilor Unite pentru pierderi și daune, convenite în 2022, în timpul Conferinței Națiunilor Unite privind schimbărilor climatice (Conferința COP27), desfășurată în Egipt. Țările dezvoltate s-au angajat în 2021 să dubleze finanțarea pentru adaptarea la schimbările climatice față de cele 100 de miliarde de dolari pe an, convenite încă din 2009, a amintit secretarul general, menționând totodată că această potențială sursă de venit, care ar putea schimba jocul, nu a obținut suficient sprijin din partea finanțatorilor: „Avem nevoie ca toate țările să-și onoreze angajamentele de finanțare pentru climă iar înțelegerile convenite să ofere un rezultat financiar solid”. De asemenea, șeful ONU a descris modul în care samoanii au suportat în mod repetat șocurile climatice, inclusiv tsunami-ul mortal din 2009, care a făcut cel puțin 192 de morți: „Am văzut oameni care și-au mutat casele în interiorul insulelor. Am văzut oameni care au insistat să se întoarcă și să reconstruiască. Am văzut enorma hotărâre a oamenilor de a lupta, nu numai împotriva impactului tsunami-ului, ci și împotriva impactului creșterii nivelului mării, furtunilor și cicloanelor. Am văzut un zid care protejează un sat de mare; în 20 de ani, din cauza tsunami-ului, a creșterii nivelului mării și a furtunilor puternice, acest zid a fost deja reconstruit de trei ori. Multe țări în curs de dezvoltare, cum ar fi Samoa, care sunt, de asemenea, în prima linie a crizei climatice, trebuie să se împrumute de la creditorii internaționali la rate mai mari decât cele mai sărace națiuni ale lumii, lăsându-le în imposibilitatea de a accesa fondurile de care au nevoie pentru a se ajuta.
Ca să poată aborda această inegalitate structurală istorică în finanțele internaționale, ONU a colaborat cu micile state insulare în curs de dezvoltare (SIDS) la elaborarea unui nou indice al venitului național – Indicele de Vulnerabilitate Multidimensională (MVI) – astfel încât și statele insulare să poată avea acces la fondurile importante, necesare dezvoltării durabile: „Solicităm comunității internaționale să se asigure că, atunci când instituțiile financiare internaționale au de-a face cu țări precum Samoa, MVI să fie luat în considerare pentru a permite furnizarea de finanțare concesională pentru proiectele necesare atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă protejează-și populațiile împotriva schimbărilor climatice”, a observat domnul Guterres.
Secretarul general și-a reiterat, de asemenea, dorința de a vedea cum micile state insulare, precum Samoa, să aibă acces la aproximativ 80 de miliarde de dolari finanțare necesară pentru dezvoltare, legată de Drepturile Speciale de Tragere, care pot fi acum canalizate prin intermediul membrilor Fondului Monetar Internațional (FMI) către băncile multilaterale de dezvoltare pentru împrumut. Aceste noi surse de venituri sunt cruciale pentru țări precum Samoa, care au pierdut venituri vitale din turism din cauza pandemiei de Covid-19 și care „nu au primit sprijin din partea comunității internaționale. Când ne uităm la Samoa, înțelegem ce înseamnă acesta și continuăm să luptăm pentru ca acest lucru să fie recunoscut de comunitatea internațională”, a conchis numărul unu al ONU.
Hidrogenul este mai poluant decât dioxidul de carbon
Directivele de la Bruxelles se bat cap în cap cu datele științifice, care arată că potențialul de încălzire globală al hidrogenului este de 11,6 ori mai puternic decât CO2.
În plus, arderea hidrogenului produce niveluri ridicate de oxizi de azot (NOx), având un impact semnificativ asupra poluării atmosferice, semnalează Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA).
Lumea se îndepărtează periculos de traiectoria necesară pentru a încetini schimbările climatice – concluziile Băncii Mondiale
Țările în curs de dezvoltare – cel mai puțin apărate în fața schimbărilor climatice – au nevoie de 2,8 trilioane de dolari pe an până în 2030 pentru a trece la o economie cu emisii scăzute de carbon și pentru a-și proteja populațiile de efectele schimbărilor climatice. Cu toate acestea, fluxurile globale de finanțare pentru climă se ridică astăzi la 1,3 trilioane de dolari pe an, din care doar o mică parte este direcționată către economiile emergente (https://blogs.worldbank.org/fr/voices/5-leviers-pour-mobiliser-les-capitaux-prives-lutte-contre-le-changement-climatique).
Cu bugetele publice deja sub presiune, sectorul privat va trebui să joace un rol din ce în ce mai important în satisfacerea acestor nevoi, furnizând până la 80% din finanțarea necesară. În prezent, mulți investitori instituționali, bănci și manageri de portofoliu — care gestionează colectiv cca 400 trilioane de dolari în active — încă ezită să se angajeze pe piețele emergente din cauza riscurilor reale sau percepute asociate cu acestea și a lipsei proiectelor capabile să atragă capital. Astări, investițiile climatice pe piețele emergente reprezintă doar o cincime din nevoile estimate.
Africa, cea mai vulnerabilă regiune din lume, primește doar 2% din investițiile globale în energie curată. Potrivit previziunilor, deficitul de finanțare pentru abordarea crizei climatice este de așteptat să ajungă la 2,5 mii de miliarde de dolari. Acest lucru se datorează lipsei de reglementări și transparență adecvate, disponibilității insuficiente a proiectelor „bancabile” și riscurilor investiționale excesiv de mari. Aceste provocări nu sunt de netrecut: băncile multilaterale de dezvoltare și instituțiile de finanțare a dezvoltării pot lucra mână în mână cu guvernele pentru a crea un mediu mai propice pentru investițiile private, care va contribui la impulsionarea tranziției ecologice, la crearea de locuri de muncă și la sprijinirea economiilor țărilor în cauză.
Oceanul Atlantic se răcește cu o viteză record
În perioada iunie-august 2024, trecerea de la temperaturi ridicate la temperaturi scăzute în Oceanul Atlantic ecuatorial, s-a produs cu o viteză record. Acest model emergent de „Niña atlantică” precede tranziția preconizată către un La Niña mai rece în Oceanul Pacific, iar aceste evenimente consecutive ar putea avea efecte în lanț asupra vremii din întreaga lume.
Trecerea la temperaturi mai scăzute în ambele oceane – Atlantic și Pacific – este o schimbare binevenită după mai mult de un an de căldură record pe uscat și pe mare, determinată în mare parte de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră și de un model El Niño cald în Oceanul Pacific tropical, care a apărut la mijlocul anului 2023…
Conform celor mai recente previziuni ale US National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), fenomenul El Niño din Pacific s-a estompat în luna mai 2024, iar între septembrie și noiembrie 2024 este probabil să apară condiții La Niña mai reci decât media. Acest lucru este cauzat în parte de intensificarea vânturilor de-a lungul ecuatorului, care permit apei mai reci să iasă din adâncurile oceanului. El Niño, pe de altă parte, este asociat cu așa-numitele vânturi alizee mai slabe, care reduc ascensiunea apei mai reci. Acest ciclu multianual se numește El Niño – oscilația sudică (ENSO) și este una dintre principalele surse de variabilitate naturală a climei globale.
Ca și în Pacific, în Atlanticul ecuatorial s-au înregistrat condiții Niño neobișnuit de calde în cea mai mare parte a anului 2023, iar temperaturile de la suprafața mării din prima parte a anului 2024 au fost cele mai ridicate din ultimele decenii: „Este cel mai recent episod dintr-o serie de evenimente pentru un sistem climatic care a luat-o razna timp de mai mulți ani”, spune Michael McPhaden de la NOAA.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: pixabay.com