A impresionat în mod extrem de neplăcut, gestul junelui deputat USR, Iulian Bulai, care a scris, pe pagina sa de Facebook, cum că, dacă ar fi trăit în zilele noastre, Mihai Eminescu, ,,ar fi semnat pentru’’, adică s-ar fi numărat printre susținătorii sloganurilor pe care le scandează frenetic și le promovează cu ardoare el și băieții lui. Care sunt aceste sloganuri cunoaștem cu vârf și îndesat , așa că nu are rost să le repet. Nu pot, însă, să nu menționez, ca pe o culme a aberației și a lipsei de măsură, că Iulian Bulai și-l revendică aliat, pe Eminescu, în sprijinul marotei sale: reformarea radicală a TVR,SRR și CNA!
Iată de ce nu pot să fiu de acord cu cei care apreciază că, odată ce a trecut ziua de 15 ianuarie, subiectul și-a pierdut interesul, iar comentariile pe seama sa nu își mai au rostul. Dimpotrivă, ca gazetar și ca membru al UZPR, uniunea de creație a breslei noastre al cărei geniu tutelar este Mihai Eminescu, eu cred și susțin că trebuie să discutăm, în mod deschis și fără reticențe, despre această ieșire care, prin gravitatea sa, nu poate fi considerată doar ca gest al unui imberb teribilist…
Două sunt, în principal, motivele pentru care consider necesară discuția. În primul rând, faptul că o asemenea asimilare forțată(folosesc, desigur, un termen elegant) a fost lansată, de către Iulian Bulai, în ziua de 15 ianuarie. Ziua de naștere a Luceafărului poeziei românești, zi simbol pentru conștiința neamului, Ziua Culturii Naționale. Zi pe care nimeni nu are dreptul să o invoce ca pretext de propagandă politicianistă, indiferent de doctrina de la care se revendică. În egală măsură, este vorba despre calitatea pe care- mai mult sau mai puțin întâmplător- o (mai) deține Iulian Bulai, cea de președinte al Comisiei de cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților. Calitate care trebuia să îl oblige pe înflăcăratul agit-propagandist să își cumpănească foarte atent susținerile. După cum, această calitate, nu i-a dat dreptul să îl tutuiască pe Eminescu. Gest pe care argoul celor cu care, de data asta, Iulian Bulai se aseamănă rușinos de mult, îl numește ,,se trage de șireturi cu el’’.
De aceea, nu este de mirare că, imediat după ce Iulian Bulai și-a postat aberația, pe canalele social media, s-a stârnit o avalanșă de mesaje. Mesaje care, în covârșitoarea lor majoritate, îi sancționează drastic ieșirea, dintre care, deloc întâmplător l-am ales pe acesta: ,,Dacă trăia azi, Eminescu murea de ciudă când vedea că unul ca tine este președintele comisiei de cultură a Camerei Deputaților’’.
Aceasta este reacția iubitorilor de cultură, a celor pentru care Mihai Eminescu este și va rămâne precum l-a numit Tudor Arghezi: ,,Sfântul prea curat al versului românesc’’. Reacție care nu trebuie să ne mire, ci, dimpotrivă, trebuie să ne bucure și să ne încurajeze. Mă miră, în schimb, ușurința (ca nu spun mai rău) cu care personalități ale vieții noastre culturale, cu alte ocazii foarte vocale și intolerante, de data aceasta au trecut peste gestul lui Iuian Bulai. Deși, dacă mă gândesc mai bine, poate că nu ar trebui să ne mai mirăm prea mult, cunoscut fiind faptul că H.R.Patapievici- model declarat al unor anumite medii culturale și artistice, ca și al junilor globalisto-sorosisti, progresiști nevoie mare, din rândul cărora face parte și Iulian Bulai- a afirmat că Mihai Eminescu este ,,cadavrul nostru din debara’’ și ne-a somat să scăpăm de el dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană. Ei bine, uite că a trecut mai mult de un deceniu de când suntem membrii ai marii familii a Europei Unite, iar steaua lui Eminescu ne veghează și ne călăuzește!
După cum, iarăși, era de așteptat, una dintre întrebările care a revenit în discuție a fost aceasta: ,,Ce ar fi spus Eminescu dacă ar fi trăit și ar fi citit postarea lui Iulian Bulai?’’ Întrebare la care răspunsul îl putem afla, fiind de ajuns să recitim poema ,,Ai noști tineri’’. Eventual, să schimbăm ce ar fi de schimbat. Ca de pildă, în loc de ,,Ai noștri tineri la Paris învață’’, să scriem ,,Ai noștri tineri de la Soros învață’’ .Și așa mai departe, până ajungem la strofa finală, care își păstrează intact textul și mesajul: ,,Ș-aceste mărfuri foarte ușurele/Ce-au uitat pân*și a noastră limbă,/Pretind a fii pe cerul țării: stele’’.
Așa a scris Mihai Eminescu în anul 1876 și altceva nu văd ce ar mai fi de spus…
Șerban CIONOFF
