Mai bine 1.200 de medalii având chipul lui Mihai Eminescu încrustat la vârste diferite,în sute de ipostaze și valoroase stilizări artistice, între care și un unicat creat de marele sculptor Ion Irimescu și medalii din metale prețioase lucrate în toată Europa, reunite într-un inedit și unic „arsenal” cultural, se află expuse, pe panoplii, nu într-un muzeu cunoscut, ci într-un apartament modest de pe strada Energiei din municipiul Bacău
Mai sunt expuse medalii realizate, în timp, de școli, universități din țară și de peste hotare, de biserici, unități militare, instituții culturale, prefecturi, primării.
Cea mai mare și valoroasă colecție din lume de medalii comemorative dedicate poetului nepereche este rodul fascinației pentru viața și opera uneia dintre cele mai mari personalități ale neamului românesc etalate de un cvasianonim dar exemplar colecționar băcăuan, Relu Zanfir Stoian.
Fost salariat la Aerostar Bacău, „uzina care îți trimite gândul prin ceea ce realizează, aparate de zbor, către zările eminesciene”, după cum își caracteriza locul de muncă cel care a cultivat timp de aproape 20 de ani în apartamentul său chipul stelar al marelui om de cultură român, colecționarul Relu Stoian s-a dus să se întâlnească în eternitate, în urmă cu patru ani, cu idolul său.
A rămas, „poate pentru eternitate” speră familia sa, „o colecție unică ce poate face cunoscută și valorifica vizual, chiar pe mapamond, într-o manieră deosebit de accesibilă publicului, genialitatea lui Eminescu”, punctează Vilică Munteanu, directorul filialei băcăuane a Arhivelor Statului, cel care și-a propus să scoată la lumină, printr-o reprezentativă expoziție, „această comoară culturală”.
După cum afirmă soția sa, Relu Stoian a început să colecționeze „cu frenezie” chipul lui Eminescu în 1989, anul în care se împlinea un veac de la trecerea în veșnicie a poetului.
„La câțiva ani de la căsătoria noastră, Relu a început să se apropie din ce în ce mai mult de Eminescu. Acolo unde auzea că este o medalie ce-l arăta pe poet pleca imediat după ea. A dat foarte mulți bani pentru a strânge cele mai frumoase și neobișnuite medalii eminesciene. Uneori știam cât costă, alteori nu. Abia acum îmi spun colegii de serviciu și de numismatică la ce costuri se ridică o asemenea colecție. Mi-a părut bine, căci era o pasiune frumoasă și, sper, utilă pentru cultură”, declară Anișoara Stoian, care are grijă deosebită, în continuare, de inedita și valoroasa colecție.
Camera în care își petrecea Relu Zanfir Stoian mare parte din timpul liber cu Eminescu este încărcată atât de amintirea „materială” a chipului poetului național, dar și cu medalii redând surorile și frații lui Eminescu, Aglae, Harietta, Matei, Șerban, Nicolae, Iorgu. Se mai găsesc acolo medalii cu Aron Pumnul și Ion Sbierea, profesorii de limba română ai învățăcelului Mihail Eminovici la Gimnaziul din Cernăuți, cu marii săi cunoscuți Creangă, Maiorescu și Caragiale sau redând chipul chinuitoarei sale iubiri, Veronica Micle, cu orașul său de suflet, Iași, cu mormântul din cimitirul Bellu.
Sunt medalii și plachete din aur, bronz aurit sau platinat, argint, bronz, din aluminiu, tombac, cupru-nichel.
Sculpturi în lemn și covoare redând chipul lui Eminescu, tablouri diverse sugerând opera marelui poet, cărți importante din și despre creația ori destinul eminescian completează valoroasa colecție de medalii.
„O asemenea colecție își are locul într-un muzeu”, spune, îndreptățit, fiul celui care a alcătuit inedita comoară spirituală.
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău „s-ar mândri să o aibă în posesie pentru a o valorifica public”, spune Mariana Popa, directoarea instituției, precizând că aceasta s-ar adăuga colecției de medalii eminesciene donate în anii trecuți de colonelul în rezervă Ioan Dogaru.
Numai că aceea a colonelului este doar o „firimitură” în comparație cu valoarea și mărimea a ceea ce a adunat Relu Stoian, a spus directoarea muzeului băcăuan, care speră să poată găsi resurse financiare menite să adauge colecțiilor instituției valoroasa, dar încă puțin cunoscuta colecție din apartamentul din municipiul Bacău.
„Atunci, publicul va descoperi și alte moduri de a-l cunoaște pe Eminescu. Prin ochii, mintea și creația unor artiști care își imprimă opera în metal. Dar va descoperi și rodul unei pasiuni ce poate oferi cercetătorilor noi unghiuri de analiză despre Eminescu”, a precizat prof. univ. dr. Ioan Dănilă de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Cornel Cepariu / UZPR
