Reglementarea lucrului la distanţă şi impozitarea muncii transfrontaliere încep să preocupe din ce în ce mai mult pe plan naţional ţările membre UE, dar şi Comisia Europeană, întrucât nu există o legislaţie fiscală unificată specifică pentru lucrătorii la distanţă, iar fiecare stat membru are propriile legi şi reglementări fiscale.
În acest moment, la nivelul Uniunii Europene nu există o legislaţie fiscală unificată specifică pentru lucrătorii la distanţă. De asemenea, potrivit Agerpres, unele ţări din UE au încheiat acorduri speciale pentru lucrătorii transfrontalieri, care locuiesc într-o ţară din UE, dar lucrează în altă ţară, însă aceste acorduri pot afecta locul în care sunt plătite impozitele pe veniturile obţinute de persoanele fizice în cauză. În plus, cetăţenii UE au dreptul de a lucra în orice stat membru al UE, fără a avea nevoie de un permis de muncă, iar acest lucru înseamnă, de asemenea, că se pot muta într-o altă ţară şi pot lucra de acolo de la distanţă, în beneficiul angajatorului din ţara de origine. În ceea ce priveşte nomazii digitali, potrivit unei analize EY România, unele ţări au început să introducă tipuri de vize sau regimuri fiscale speciale pentru aceştia. Acestea pot oferi condiţii fiscale favorabile pentru a atrage lucrători la distanţă din alte ţări.
La toate acestea se adaugă teleworking-ul din străinătate: în timpul pandemiei COVID-19 multe ţări din UE au emis orientări specifice pentru telelucrătorii la distanţă care prestau munca din străinătate. „Pe lângă toate aceste considerente fiscale, nu trebuie neglijate nici alte arii conexe, cum ar fi siguranţa şi securitatea muncii, securitatea şi acoperirea socială (plata contribuţiilor de asigurări sociale şi modul de a beneficia de protecţie şi servicii sociale etc.), aspecte care ţin de dreptul muncii şi condiţiile minime specifice fiecărui stat etc.”, menţionează specialiştii EY România.
Referitor la tendinţe şi propuneri, analiza relevă că există numeroase provocări/întrebări în impozitarea muncii transfrontaliere ce ţin mai ales de alocarea drepturilor de impozitare între ţări.
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 392.995 de angajaţi în peste 700 de birouri în 150 de ţări. Prezentă în România din anul 1992, EY furnizează, prin intermediul celor peste 1000 de angajaţi din România şi Republica Moldova, servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, juridică, strategie şi tranzacţii, consultanţă către companii multinaţionale şi locale.
Foto: pixabay.com
