Probleme și soluții privind cuantumul indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006, cuvenită cu 1 septembrie 2024

Probleme și soluții privind

cuantumul indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006,

cuvenită cu 1 septembrie 2024

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Cuprins:

1. Problema în discuție

2. Evoluția reglementărilor

3. Legea trebuie interpretată şi aplicată atât în litera, cât şi în spiritul ei

3.1. Interpretarea şi aplicarea actelor normative „în litera legii”

3.2. Interpretarea şi aplicarea actelor normative „în spiritul legii”

4. Abuzul de drept săvârșit prin acordarea indemnizaţiei din pensia cuvenită titularului până la 1 septembrie 2024 și NU din pensia cuvenită titularului începând și cu 1 septembrie 2024

5. Cauze, posibile, care au generat neajunsurile în discuție

6. Soluția de rezolvare

7. Surse documentare de bază

7.1. Surse documentare de bază

7.2. Surse documentare cu relevanță la problema în discuție

1. Problema în discuție

Începând cu pensiile cuvenite pentru luna septembrie 2024, beneficiarii indemnizaţiei în baza art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, au primit indemnizația la nivelul a 50% din pensia cuvenită unei luni anterioare datei de 1 septembrie 2024 și nu la nivelul pensiei cuvenită luni septembrie 2024, ceea ce este nelegal, așa după cum voi demonstra prin cele de mai jos.

Prin art. 1, alin. (3) și alin. (4) din „Legea nr. 8 din 11 ianuarie 2006, republicată, privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică”, se prevede (sublinierile îmi aparțin):

„(3) Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată.

(4) Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie.”

2. Evoluția reglementărilor

Până la 1 septembrie 2024, indicatorul „punct de pensie” a stat la baza calculării pensiilor, prin „Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice”.

Prin Legea nr. 263/2010 se prevede:

„Art. 94. (1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.”

Precizarea nr. 1. Până la 1 septembrie 2024, stabilirea pensiilor s-a făcut în baza Legii 263/2010, pe baza indicatorului „valoarea unui punct de pensie”.

Începând cu 1 septembrie 2024, Legea 263/2010 a fost abrogată prin „Legea nr. 360 din 29 noiembrie 2023 privind sistemul public de pensii”.

Prin Legea nr. 360/2023 se prevede clar, precis și la modul imperativ că:

„Art. 83. (1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referinţă.”

Precizarea nr. 2. Începând cu 1 septembrie 2024, stabilirea pensiilor se face, în baza Legii 360/2023, pe baza indicatorului „valoarea punctului de referinţă”.

Precizarea nr. 3. Începând cu 1 septembrie 2024:

2) stabilirea cuantumului pensiei și a oricăror drepturi care decurg din aceasta, se face numai și numai:

2.1) în baza Legii nr. 360/2023 și

2.2) pe baza indicatorului „valoarea punctului de referinţă”;

3) noțiunea de „valoare a punctului de pensie” nu mai există, ea fiind înlocuită cu noțiunea de „valoare a punctului de referință”.

Comparativ, prevederile art. 1, alin (4) din Legea nr. 8/2006 se prezintă astfel:

Precizarea nr. 4.

Continuând cu modificarea pensiilor după alte criterii mult mai raționale, precum sunt cele ale contributivității, respectiv pe baza „valorii punctului de referinţă” etc., precum s-a făcut începând cu 1 septembrie 2024, dar valoarea punctului de pensie rămâne nemodificată, precum a rămas neschimbat după 1 septembrie 2024, se ajunge în situația în care indemnizația în discuție să scadă cu până la 75%, deci cu mult sub cât se dispune clar, precis și la modul imperativ prin art. 1, alin. (3) Legea nr. 8/2006, ceea ce este nelegal.

Exemplul următor este edificator în acest sens.

Sunt și pensionari care au chiar pensii dublare (mărite cu 100%) după 1 septembrie 2024, și aceasta deoarece au avut ani mulți de muncă și a intervenit acea suplimentare pe criterii de stabilitate.

Un pensionar avea, până la 1 septembrie 2024, pensia de 2.000 de lei, iar indemnizația de 1.000 de lei.

Acest pensionar, după 1 septembrie are pensia de 4.000 de lei, iar indemnizația i-a rămas tot de 1.000 de lei.

Deci, în loc de indemnizația cuvenită, de 2.000 de lei (de 50% din pensia de 4.000 de lei, conform art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006), primește efectiv 1.000 de lei, adică numai 25% din pensia de 4.000 de lei.

Prin indemnizațiile acordat după 1 septembrie 2024 (de 50% din pensiile de până la 1 septembrie), efectiv și în mod real NU mai au aplicabilitate prevederile art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006 prin care se dispune că „Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării”, ceea ce constituie un act de gravă încălcare a legalității.

Din acest exemplu se înțelege foarte bine ce înseamnă a căuta „spiritul legi” și a aplica o prevedere legală neclară „în spiritul legii”.

Concluzia care se desprinde din aceste prevederi legale este următoarea:

În condițiile prevederilor legale, în vigoare începând cu 1 septembrie 2024:

1) aplicarea prevederii alin. (4)  din Legea nr. 8/2006, republicată, prin care se dispune că „(4) Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie.” NU mai are aplicabilitate deoarece,

2) prin Legea nr. 360/2023, art. 83 se dispune clar, precis și la modul imperativ: „(1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referinţă.”

Interpretarea, „în spiritul Legii nr. 360/2023”, a prevederile art. 1, alin. (4)  din Legea nr. 8/2006, republicată, are următorul sens:

(4) Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de referinţă.”

3. Legea trebuie interpretată şi aplicată

atât în litera, cât şi în spiritul ei

 Pentru a se înțelege cât mai bine problema în discuție, trebuie văzut și articolul subsemnatului intitulat „Legea trebuie interpretată şi aplicată atât în litera, cât şi în spiritul ei”.

Orice persoană, care este însărcinată cu aplicarea legii, ştie, sau ar trebui să ştie, că legea trebuie interpretată şi aplicată atât „în litera legii”, cât şi „în spiritul legii”.

3.1. Interpretarea şi aplicarea actelor normative „în litera legii”

„Litera legii” exprimă forma materială, vizibilă, grafică a legii, care este aceeași sub privirea tuturor oamenilor.

„Litera legii”, fiind palpabilă, materială, vizibilă, unică şi cu un singur sens într-un text al unui act normativ (alineat, articol etc.), este aceeaşi pentru toţi, este obligatoriu să aibă aceeaşi interpretare de către toate persoanele care aplică prevederea legală respectivă.

Spre exemplu, prevederea art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006, prin care se dispune că „Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării”:

1) are aceeași formă materială, vizibilă, grafică pentru toate persoanele care citesc acest text de lege;

2) în lipsa oricăror prevederi legale, care să abroge sau să modifice acest text de lege, fiecare persoană care îl citește înțelege un singur lucru, acela că „Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării”.

Nimeni nu are dreptul să dea o altă interpretare acestui text de lege în lipsa oricăror prevederi legale care să-l fi abrogat sau care să-l fi modificat.

3.2. Interpretarea şi aplicarea actelor normative „în spiritul legii”

Orice neajuns dintr-o prevedere legală „în litera legii” (care nu este reglementată de litera ei) obligă, pe cel care trebuie să o aplice, să apeleze la „spiritul legii”.

La „spiritul” legii trebuie să se apeleze numai atunci când cel care aplică legea întâlnește o prevedere (din legea respectivă) care nu este reglementată clar și precis de litera ei, adică numai în cazul prevederilor legale care sunt insuficient reglementate, neclare, confuze, susceptibile de interpretări diferite, chiar contradictorii.

Când legea este neclară în litera ei, atunci, şi numai atunci, trebuie să ne raportam la spiritul care a născut legea, la sensul dorit de legiuitor, adică la ceea ce a fost în intenţia legiuitorului să reglementeze prin aplicarea legii respective.

Căutarea „spiritului legii” este definită ca fiind căutarea „sensului dorit de legiuitor”, adică a afla „ceea ce a vrut să reglementeze legiuitorul” prin emiterea actului normativ în discuţie (supus interpretării).

Cu toate că „în litera legii”, prevederile art. 1, alin. (3) din Legea nr. 8/2006 sunt clare, precise și la modul imperativ, nelăsând loc la nici o altă interpretare, apelând și la analiza „în spiritul legii” a prevederii legale în discuție, interpretarea este una singură: pentru anumite categorii de persoane, bine definite în lege, legiuitorul a dorit și a stabilit că „Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării”.

Așa după cum am mai arătat, cntinuând cu modificarea pensiilor după alte criterii mult mai raționale, precum cele ale contributivității etc., precum s-a făcut începând cu 1 septembrie 2024, dar valoarea punctului de pensie rămâne nemodificată, precum a rămas neschimbat după 1 septembrie 2024, se ajunge în situația în care indemnizația în discuție să scadă cu mult sub 50% cât se dispune clar, precis și la modul imperativ prin art. 1, alin. (3) Legea nr. 8/2006, ceea ce este nelegal. Aici intervine interpretarea „în spiritul legii” a prevederilor art. 1, alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 8/2006, al căror sens este următorul:

„(3) Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată.

(4) Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de referinţă.”

Nici din punct de vedere al analizei „în spiritul legii”, nimeni nu are dreptul să dea o altă interpretare acestui text de lege în lipsa oricăror prevederi legale care să-l abroge sau să-l fi modificat.

Modul în care se stabilește pensia, fie pe baza „punct de pensie”, fie pe baza „valorii punctului de pensie”, nu influențează cu nimic prevederea prin care se dispune că „Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării”.

Până în prezent (19 septembrie 2024, când scriu acest articol), nu există nici o prevedere de lege care să fi abrogat sau să fi modificat această prevedere legală.

4. Abuzul de drept săvârșit prin acordarea indemnizaţiei

din pensia cuvenită titularului până la 1 septembrie 2024

și NU din pensia cuvenită titularului începând și cu 1 septembrie 2024

În doctrina juridică română, abuzul de drept este definit ca fiind „exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale.”

În materie de legislaţie, principiul echităţii constituie unul dintre principiile fundamentale (considerat în ţările dezvoltate ca fiind cel mai important).

Orice reglementare emisă fără respectarea acestui principiu este excesivă, nerezonabilă, fără bună-credinţă și denotă existenţa unui abuz de drept, generând consecinţe negative (unele deosebit de grave) la nivelul întregii societăţi.

Câteva (dintre numeroase altele care se pot da) exemple de prevederi legale edificatoare asupra faptului că o instituţie de stat, indiferent care este aceasta, deci inclusiv Casa Națională de Pensii, săvârşeşte un abuz de drept în cazul în care îşi exercită drepturile sale excesiv, nerezonabil, fără bună-credinţă, cu încălcarea principiilor exercitării sale, în  contradicţie cu menirea sa socială şi economică, prin care se cauzează daune unor pensionari, precum prin acordarea indemnizaţiei din pensia cuvenită titularului până la 1 septembrie 2024 și NU din pensia cuvenită titularului începând și cu 1 septembrie 2024.

1. Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil.

„Art. 14. Buna-credinţă

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.

(2) Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

Art. 15. Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.”.

„Art. 1353. Exerciţiul drepturilor

Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv.”.

Existenţa bunei-credinţe constituie un element important de apreciere privind săvârşirea unui abuz de drept.

În baza art. 14, alin. (1) din Noul Cod civil:

1) acolo unde există bună-credinţă nu poate fi abuz de drept, iar,

2) acolo unde nu există bună-credinţă există un abuz de drept, precum în cazul în care dreptul este exercitat cu rea-credinţă, prin deturnarea acestuia de la scopul economic şi social în vederea căruia a fost recunoscut şi, respectiv, prin încălcarea drepturilor unei alte persoane.

5. Cauze, posibile, care au generat neajunsurile în discuție

Soluția de rezolvare

Calculul greșit al indemnizației în discuție poate avea una din următoarele cauze:

1. Modul eronat de interpretare şi de aplicare „atât în litera, cât şi în spiritul legii” a prevederilor legale în discuție. Personal îmi este greu să cred că aceasta este cauza deoarece, în conducerea Ministerului Muncii, sunt și persoane care elaborează și aplică legile în deplină corectitudine și cu profesionalism.  

2. În condițiile schimbărilor legislative din domeniul pensiilor, în vigoare cu 1 septembrie 2024, care sunt cu adevărat extraordinare, este posibil să nu fi fost prevăzute toate aspectele de reglementat. Spre exemplu, este posibil să nu fi fost actualizat software-ul (programul pe calculator) la noile prevederi de calcul a indemnizației în discuție.

Totuși, în cazul în care Casa Națională de Pensii nu va acorda, așa cum este legal, cuantumul indemnizaţiei la echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului începând cu 1 septembrie 2024, un asemenea refuz, prin abuz de drept, va genera numeroase și însemnate neajunsuri pe plan social, inclusiv procese în justiție:

1) mari consumatoare și de bani publici și

2) în care, în mod sigur, Casa Națională de Pensii nu va avea câștig de cauză.

6. Soluția de rezolvare

Interpretând prevederile legale în discuție, atât „în litera legii,, cât şi „în spiritul legii”, rezultă o singură o singură soluție de rezolvare: în baza Legii nr. 360/2023, cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului începând și cu 1 septembrie 2024 și NU din pensia cuvenită titularului până la 1 septembrie 2024.

7. Surse documentare de bază

7.1. Surse documentare de bază

1. Legea nr. 8 din 11 ianuarie 2006, republicată, privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

2. Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

3. Legea nr. 360 din 29 noiembrie 2023 privind sistemul public de pensii

7.2. Surse documentare cu relevanță la problema în discuție

1. Hotărârea Guvernului nr. 181/2024, prin care au fost aprobate Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.

2. Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 322/2024 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al drepturilor de pensie în aplicarea prevederilor Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare, şi (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor Acordului Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, şi a prevederilor acordurilor bilaterale de securitate socială la care România este parte, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii;

 3. Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 874/2024 privind reglementarea modalităţilor de certificare a copiilor documentelor care atestă vechimea în muncă realizată anterior datei de 1 aprilie 2001 şi a copiilor documentelor care atestă perioadele asimilate, precum şi a existenţei beneficiarilor nerezidenţi.