Să cunoaștem “ROMÂNIA BALNEO-TURISTICĂ” (II)

-COORDONATE CONCEPTUALE

-EFICIENȚĂ (ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ)

-RESURSE

-OPORTUNITĂȚI

-PERSPECTIVE

1. În sens strict, alăturarea celor doi termeni (turism / balnear) care reprezintă două domenii de activitate, unul turistic şi unul medical, trebuie interpretat ca exprimând o realitate din staţiunile balneo-climatice: valorificarea factorilor terapeutici naturali în domeniul ocrotirii sănătăţii şi asistenţei sociale a populaţiei, concomitent cu valorificarea economică, prin diferite forme de turism intern si internaţional.
2. Turismul balnear este de fapt un termen utilizat după preluarea în administrare de către Ministerul Turismului a patrimoniului staţiunilor balneo-climatice incluzând atât activităţile medicale complexe pentru asigurarea curelor balneare (profilactice, terapeutice şi de recuperare), cât şi activităţile turistice propriuzise pentru asigurarea concediilor de odihnă şi a sejurului de sfârşit de săptămână fără legatură cu activităţile de cură balneară.
3. Staţiunile balneo-climatice sunt, în acelaşi timp şi turistice. Trebuie făcută o distincţie clară între a) activităţile medicale prin cure terapeutice şi de recuperare cu durate corespunzătoare pentru bolnavi cronici cu indicaţii medicale, care se aplică fie în instituţii medicalizate (spitale şi sanatorii de recuperare), fie în hoteluri cu baze de tratament şi asistenţă medicală, şi b) activităţile turistice balneare, destinate unor oameni sănătoşi sau cu diferiţi factori de risc, sau cu unele afecţiuni în trecut, sub forma unor „cure de sănătate” pentru profilaxie primară sau secundară, pe durate diferite, în vacanţe, weekend-uri etc., fără aviz medical, cu utilizarea factorilor terapeutici ai staţiunii.
4. Există şi alte activităţi turistice în staţiunile climatice şi balneo-climatice, fără utilizarea factorilor terapeutici: turismul de odihnă, turismul pentru sporturi de iarnă, activităţi de agrement (ştrand, jacuzzi ş.a.), antrenamente ale unor loturi de sportivi, reuniuni ştiinţifice şi profesionale, expoziţii, concursuri artistice etc., reuniuni sociale sau familiale.
5. Eficienţa social-economică a turismului balnear

Evaluarea efectelor sociale şi economice ale curelor de sănătate şi ale curelor balneare profilactice, terapeutice şi de recuperare din staţiunile balneo-climatice este greu de realizat, pentru că majoritatea acestor efecte sunt indirecte.

Singurele criterii obiective utilizate de societăţile de asigurări de sănătate din multe ţări balneare europene încă din perioada de prosperitate economică de după cel de-al doilea război mondial, când turismul balnear social (inclusiv cel internaţional) a fost practicat pe scară largă, au fost:

-evoluţia indicelui incapacităţii de muncă (numărul anual de zile de concediu medical) după efectuarea unor cure balneare anuale (subvenţionate pentru anumite afecţiuni);

-evoluţia consumului anual de medicamente dupa efectuarea unei cure balneare subvenţionate.

Studii elaborate din Germania, Franţa, Austria, Cehoslovacia, Suedia, ş.a., care au urmărit evoluţia acestor indicatori au raportat reduceri considerabile ale incapacităţii de muncă (de ex. cu 37% într-un studiu pe 700 de cazuri din Germania si cu 37,9% într-un studiu suedez pe bolnavi trimişi la cure balneare în ţări balneare europene), ca şi reduceri semnificative ale nevoilor de medicamente (în studiul suedez pe grupe de bolnavi reumatici sau cu astm bronşic).

6. Avantajele turismului balnear

-Activitate turistică în cursul întregului an, influenţa sezonalităţii şi oscilaţiile sezoniere fiind mai reduse decât la alte forme de tursim.

-Asigurarea unor sejururi medii relativ constante şi mai lungi (12-21 zile) decât în alte forme de turism.

-Atragerea unei clientele stabile, care repetă curele balneare câţiva ani succesivi.

-Coeficienţi crescuţi de utilizare a capacităţilor de bază materială turistică: hotelieră, tratament, alimentaţie, ş.a.

-Încasări medii mai mari pentru pachete de servicii medicate specifice, complexe si calificate pentru curele terapeutice şi de recuperare, care se adaugă celor pentru cazare şi alimentaţie, servicii turistice şi de agrement.

7. Având în vedere directivele recente ale Consililului European privind asistenţa medicală transfrontalieră, care include şi curele terapeutice şi de recuperare, România poate deveni una din ţările europene competitive în domeniul turismului balnear datorită staţiunilor sale balneo-climatice cu factori terapeutici naturali deosebit de valoroşi şi asistenţei medicale balneare de calitate, asigurate de cadre medicale şi tehnice cu experienţă.
8. Țara noastră dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură. Aceștia sunt răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării și constau în:

-climat variat (datorat reliefului foarte variat), cu zone bioclimatice cu efecte terapeutice diferite;

-ape minerale naturale cu diverse compoziții fizico-chimice și efecte terapeutice (izvoare naturale sau obținute prin foraje;

-apele și nămolurile unor lacuri din zona lacustră din Câmpia Română sau din zonele cu masive de sare (ocne);

-emanații naturale de gaze terapeutice (dioxid de carbon – mofete sau HS – solfatarii);

-tratamente în saline (grote subterane în exploatările de sare), ca formă a speoloterapiei.

9. În România se întâlnesc, practic, aproape toate tipurile de ape cunoscute pe plan mondial: ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalino-feroase, feruginoase, arsenicale, clorurate-sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, calcice, radioactive.

Ele sunt recunoscute internațional încă din secolul al XVII-lea, unele fiind premiate la expozițiile internaționale din sec. XVIII-XIX (vezi partea întâi – istoric).

Proprietățile fizico-chimice ale acestor ape minerale le conferă o paletă largă de utilizare balneomedicală, care le permite să fie folosite în toate afecțiunile cuprinse in Nomenclatorul OMS, în cura terapeutică recuperatorie și profilactică.

10. Acest patrimoniu extraordinar de factori naturali explică dezvoltarea în România, încă din secolul XIX şi cu predilecţie în secolul XX, a unui mare număr de localităţi – staţiuni balneo-climatice bazate, în primul rând, pe valorificarea acestor surse de factori terapeutici naturali. Multe au fost modernizate în a doua jumătate a secolului XX şi au caracter de „oraşe balneare”: Băile Herculane, Covasna, Băile Tuşnad, Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Govora, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Sovata ş.a.. Altele sunt staţiuni balneo-climatice dezvoltate în apropierea unor oraşe: Amara, Balvanyos, Băile Felix, Băile 1 Mai, Lacu Sărat. Aceste „oraşe balneare” sunt situate, de obicei, în mediu natural cu calităţi esteto-climatice deosebit de atractive, adevărate „oaze” naturale, cu vegetaţie luxuriantă, uneori cu clădiri de patrimoniu, cu arhitectură de epocă.
11. S-au dezvoltat staţiuni climatice în zonele montane şi subcarpatice ca Sinaia, Predeal, Buşteni, Azuga, Bran-Moeciu, Câmplung Moldovenesc, Cheia, Durău, Gura Humorului, Lacu Roşu, Păltiniş, Pârâul Rece, Poiana Braşov, Semenic, Snagov, Stâna de Vale, Soveja, Timişu de Sus, Voineasa, staţiuni turistice dintre care unele reputate pentru sporturile de iarnă, altele, având caracter de staţiuni balneo-climatice, ca Sinaia, Predeal, Soveja, Voineasa.
12. De asemenea, pe litoralul românesc al Mării Negre s-au dezvoltat în anii ’60 -’70 ai secolului XX numeroase staţiuni noi în zona de nord a Mangaliei: Neptun, Olimp, Cap Aurora, Jupiter, Venus, Saturn, Costineşti, ca şi la nord de Constanţa – Mamaia şi Năvodari, unele dintre ele având şi baze de tratament care le dau caracterul de staţiuni balneo-climatice: Neptun, Saturn. Ele s-au adăugat la staţiunile balneo-climatice cu tradiţie de pe litoral: Eforie Nord şi Sud, Mangalia şi Techirghiol.
13. Există şi numeroase localităţi cu factori terapeutici naturali în care s-au dezvoltat stabilimente balneare care aplică tratamente balneo-climatice, cu funcţionare sezonieră, definite ca staţiuni de interes local.
14. În afara acestui număr semnificativ de staţiuni balneo-climatice, de interes general şi local, ce valorifică factorii terapeutici naturali, în România au fost catagrafiate şi analizate numeroase alte izvoare cu ape minerale, termale (foraje realizate de FORADEX), lacuri saline (unele cu nămoluri), care nu sunt încă exploatate şi reprezintă o rezervă inestimabilă pentru dezvoltarea turismului balnear.
15. Pentru exemplificare poate fi menţionată o bogăţie certă reprezentată de apele geotermale din jurul Capitalei ţării- Bucureşti, îndeosebi cele din zona de Nord, care prezintă o serie de avantaje: este o zonă verde, ecologică, ce cuprinde parcuri şi păduri, lacuri şi staţiunea turistică Snagov, Sanatoriul de Geriatrie Otopeni (clinică a Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”), hoteluri moderne, aeroporturile Băneasa şi Otopeni. Apele respective au temperaturi între 40ºC şi 85ºC, sunt sulfuroase (în jur de 15 mg H₂S/l), au fost captate prin foraje, au fost studiate fizico-chimic şi clinico-terapeutic şi au indicaţii terapeutice asemănătoare cu ape din Băile Herculane, Mangalia, Călimăneşti.
16. Este o oportunitate evidentă pentru dezvoltarea, în zona de Nord a Bucureştiului, a unei zone turistice balneare ce poate ameliora considerabil calitatea vieţii populaţiei capitalei şi din împrejurimi.

Petre Baron  / UZPR