O bucurie, desigur, prin care ni se dezvăluie pas cu pas o poezie clară, lucidă, încărcată de emoție și de sentimente, cu opriri între două bătăi de inimă, în stațiile pe care viața ni le deschide în cale. Copilăria, adolescența, maturitatea, iubirea, natura, Dumnezeu, toate sunt prezente aici, înscrise cu acribia și dedicația unui cronicar adevărat, care dorește să facă nu neaapărat un inventar al vieții, ci al sinelui înrămat în amintire, întru redescoperirea motivației de a merge mai departe. Un volum special, care se face încă de la prima deschidere plăcut ochiului și minții, dar mai ales sufletului. De cele mai multe ori, oamenii nu au curajul de a sta de vorbă cu propria conștiință, ci așteaptă momentul de a descoperi experiențe, sentimente, întâmplări, similare vieții altora. Vă invit să regăsiți în poezia Marioarei RUS, tot ceea ce sufletul cititorului avid de poezie caută. (Gheorghe A. Stroia)
***
Iată ce spune Maestrul Eugen Dorcescu în cuvântul de întâmpinare a cărții:
„S-ar crede, așadar, că eul a avut cândva revelația imposibilului și, apoi, fiecare gest, oricât de mărunt, fiecare mesaj, fiecare inițiativă, oricât de limitată, o reconfirmă. Orice elan se irosește, comunicarea ins-mediu nu eșuează, ci e vidă, căci neputința este acceptată, cu luciditate și împăcare. Or, această asumare a netrufiei existențiale denotă o apreciabilă forță interioară. Eul poetic este solitar în lumea aparențelor, unicul interlocutor indubitabil fiind Divinitatea. Marea, cerul, muntele, pădurea, grădina, anotimpurile, vârstele și întâmplările vieții sunt căutate, sunt întrezărite, sunt contemplate, dar nu pot fi recuperate din neamul timpului și al amintirii. Realitatea este o cascadă învălmășită de himere (7 Grădina mea; 12 Adieri; 29 Arc peste timp; 31 Roadele vieții; 42 Cuvinte; 54 Inima; 60 Tandrețe; 70 Tu, etc.)”.
