Moto:,,Vă mirați cum că minciuna astăzi nu vi se mai trece?’
Mihai EMINESCU
Luând seama că oamenii serioși și mediile de presă stabile și credibile nu le mai acordă atenție, ce altceva mai aveau să facă ,,puciștii cu epoleți’’ -care au confiscat, prin niște rapturi de cea mai joasă speță, pagina web, sediul, cheile și ștampila UZPR, după care l-au constrâns pe președintele statutar ales al uniunii,Doru Dinu Glăvan, să se autosuspende (?!)- decât să se retragă pe paginile lor, care sunt și câtă audiență mai au,iar,de acolo, să împroaște cu noroi în stânga și în dreapta. Ținta lor predilectă rămânând, însă, tot Doru Dinu Glăvan, pe care Adunarea Generală Extraordinară a UZPR din 8 septembrie, l-a reconfirmat în funcție.
Ca bun creștin ce sunt, firește că nu mă bucur de răul nimănui, nici măcar al celor pe care, judecându-i după fapte, îi socotesc a-și binemerita sancțiunea morală a obștii, dar uite că, în ultimele săptămâni avem tot mai multe și mai convingătoare dovezi că detașamentului de comando nu i se mai iau de bune scornelile. Altminteri nu mi-aș putea explica de ce așa-zisa lor adunare generală nu s-a bucurat de mediatizare, fie și numai cât să nu se spună că nu a fost deloc băgată în seamă. Mă rog, dacă ar fi să mă ghidez după spusele unor oameni serioși și cu bun simț, ar trebui să iau în calcul și faptul că aceia care au regizat sus-menționata încropeală au avut mari, foarte serioase probleme cu întrunirea cvorumului și numai cu chiu cu vai, au pus de o prezență cât de cât salvatoare. Ceea ce, după cum se știe de-acum, nu a fost cazul Adunării statutare a UZPR din 8 septembrie, unde, alături de delegații cu drept de vot desemnați de către filialele uniunii, ni s-au alăturat peste 120 de jurnaliști de incontestabilă ținută din toate generațiile. Alături de noi fiind și reprezentanți marcanți ai presei militare care au făcut, și cu acest prilej, dovada seriozității și a probității lor.
De parcă astea nu le erau de-ajuns, iată că încep să iasă la lumină afaceri nu tocmai curate în care sunt implicați protagoniștii puciului, ca și unele vedete propulsate de către aceștia în diverse funcții fictive.(Propulsate ar fi doar un fel de zice, fiindcă, în realitate, unele dintre aceste personaje sunt pur și simplu manipulate de acești trăgători de sfori, pescuitori specializați în ape tulburi.) Spre corecta informare a cititorilor recomand stăruitor pagina,,Certitudinea.ro’’, realizată de confratele Miron Manega unde, sub genericul ,,Galeria <<Puciștilor>>’’, bătăiosul și tenacele gazetar a început un palpitant serial care poate da fiori reci unor anume cunoștințe ale noastre.
În această situație, firește că orice om de bună credință, care nu are nici de ce și nici pentru ce să se ascundă, ar fi ieșit în spațiul public și ar fi produs documente, dovezi, care să îi dovedească nevinovăția. Numai că, iată, unul dintre cei direct și grav vizați de cele scrise de Miron Manega a ales calea cea mai urâtă și mai nedemnă. Aceea a aruncatului cu înjurături și cu porecle, dar-culmea!- nu pentru confratele nostru ci, din nou, tot spre Doru Dinu Glăvan. Mă refer, în mod direct, la cele publicate pe pagina gestionată de Ion Petrescu-pardon, de analistul militar Ion Petrescu!- unde în loc să dea un răspuns la obiect informației că ar fi obținut, în anumite condiții, peste 300.000 de euro din spațiile oferite, ca răsplată a jertfei patriotice, de la Primăria Iașiului, în mandatele lui Constantin Simirad și George Nichita, cel vizat, adică dl Adi Cristi își ridică poalele în cap și sloboade o Niagară de oribile ziceri. Spurcăciuni care pe orice om cu cei 7 ani de acasă l-ar face să treacă strada de rușine și de teama de a nu fi văzut pe același trotuar cu lansatorul de insanități. Lucrurile se complică, însă, mult mai mult atâta vreme cât este vorba despre Adi Cristi, jurnalist și scriitor ieșean, pe care puciști l-au investit în funcția de așa-zis președinte a unei UZPR fantomă.
S-a spus de atâtea ori și iată că se adeverește și de această dată că omul, indiferent de vârstă sau de statut social, își dovedește adevărata fire, caracterul, educația și, de ce nu?, inteligența în momente de ananghie și de mare supărare. În ordinea cronologică a ieșirii la rampă au fost mai întâi Ion Petrescu, apoi Adrian Fulea, după care a venit rândul lui Benone Negoe, iar, acum, al lui Adi Cristi. Lista rămânând, poate, deschisă știută fiind deviza speciei: ,,Calomniați, calomniați, tot rămâne ceva!’’
Și noi, naivii, care credeam că vom asista la o polemică de idei, la o confruntare de proiecte, fie și dacă îi avem ca pretinși adversari pe acești puciști, cu epoleți dar fără harul construcției.
Drept pentru care un punct și mă iscălesc, nu înainte de a-i da, pentru a câta oară?, dreptate fratelui meu de bohemă studențească, neuitatului baladist George Țărnea: ,,Cade chinorozul măștii când te razi’’.
Șerban CIONOFF
