Ofertele de plată a conținutului între companiile de inteligență artificială și editorii de top se succed rapid. Cel mai recent acord, despre care se spune că este cel mai mare, a fost anunțat între OpenAI și News Corp., a lui Rupert Murdoch. „Pactul recunoaște că există o primă pentru jurnalismul premium”, a spus Robert Thomson, CEO News Corp. Japan Times menționează suma de 250 milioane de dolari pentru cinci ani, care include „despăgubiri în formă de numerar și credite”.
Acesta este cel mai recent parteneriat dintr-un val care se derulează în ultima perioadă. Financial Times a încheiat propriul acord cu OpenAI, urmat de Dotdash Meredith, proprietarul unor titluri precum revista People și Investopedia, al căror acord a inclus și o colaborare pe instrumente de publicitate. Alte tranzacții OpenAI sunt cu Associated Press, Axel Springer și Le Monde.
„Punem bazele unui viitor în care AI respectă profund, îmbunătățește și susține standardele jurnalismului de clasă mondială”, susține Sam Altman, CEO OpenAI.
Evoluțiile recente, spectaculoase, ale inteligenței artificiale generative i-au determinat pe unii giganți ai presei să prefere să încheie acorduri cu dezvoltatorii noilor tehnologii. „Fără un acord, ei vor folosi conținutul nostru într-un mod mai mult sau mai puțin riguros și mai mult sau mai puțin clandestin, fără niciun beneficiu pentru noi”, punctează Louis Dreyfus, președintele celebrei publicații franceze Le Monde.
„Răul cel mai mic”
Editorii pot fie să încheie o înțelegere, fie nu – știind totuși că mașina probabil a înghițit deja conținutul lor. Iar OpenAI este doar una dintre companiile care produc modele lingvistice mari.
Observatorii notează că acestor oferte le lipsesc atât transparența, cât și un control etic adecvat.
Poate cea mai mare problemă pe termen lung este aceea că nu poate fi lăsat la latitudinea unor persoane din alte domenii, fără expertiză în mass-media, să decidă care publicații sunt considerate demne de un tratament preferențial în viitorul AI. New York Times, care a deschis process împotriva utilizării nepermise a conținutului spău pentru antrenarea inteligenței artificiale, este un gigant ce nu pare dispus să „aleagă răul cel mai mic”.
Și ce se întâmplă cu micile ziare locale sau cu site-urile web care urmăresc și relatează despre consiliile școlare sau cu revistele de specialitate care fac reportaje despre industrii precum energia sau ingineria? Unde sunt acestea în tabloul inteligenței artificiale generative? „Ofertele personalizate, secrete, cu cele mai mari sau mai influente instituții de știri nu sunt un înlocuitor pentru politicile publice”, scrie Courtney Radsch, director al Centrului pentru Jurnalism și Libertate la Open Markets Institute.
Teodora Marin
(Revista UZP, nr. 34/2024)
Foto: pixabay.com
