Atriul într-un temporar irevocabil. Prezentarea volumelor „Atrium” (de Victoria–Maria Pripon) și „Temporar irevocabil” (de Alexandru Pripon)

Miercuri, 7 august, cu ocazia deschiderii „Târgului de Carte, Folk și Poezie”,  ediția a III-a (7-14 august), la Căminul Cultural din 2 Mai a avut loc LECȚIA DE POEZIE numărul 650, marcă înregistrată „Excelența la Apollon”. În cadrul evenimentului au avut loc mai multe lansări de carte, dar, din motive subiective, mă voi opri asupra a două dintre ele. Redau, mai departe, un text pe care l-am lecturat în prezența unui public sosit din diferite colțuri ale țării, dornic de cultură și iubitor al cărților:

Îmi revine deosebita plăcere de a vă prezenta, în câteva cuvinte, cele mai recente volume scrise de către două persoane foarte dragi mie, dar și doi scriitori de excepție: Victoria-Maria Pripon și Alexandru Pripon.

Victoria-Maria Pripon este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, din Buzău, specializarea filologie bilingv limba engleză și membră a Ligii Scriitorilor din România. A început să scrie poezie de la șapte ani, iar primul său volum, publicat ca urmare a obținerii premiului Editurii Alpha MDN la Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, a fost lansat în 2019. De-a lungul timpului, a câștigat numeroase distincții la competiții naționale și internaționale de poezie și proză, cea mai recentă fiind aceea obținută la Festivalul-Concurs Internațional de Poezie, Proză și Grafică „Nicolae Dabija – Tăcerea răstignită”, ediția a IV-a, organizat de Academia Internațională de Literatură și Artă, Societatea Culturală Apollon-România și Consiliul Mondial Român, unde i-a fost acordat Premiul I, secțiunea „Juniori”.

„Atrium” este cel de-al șaselea volum al poetei, prozatoarei și, nu în ultimul rând, al jurnalistei Victoria-Maria Pripon, care, la aproape cincisprezece ani, dă dovadă de o maturitate deosebită în gândire, jucându-se cu metaforele și folosind un limbaj ce denotă maturitate și o vastă cultură literară. Titlul cărții ne duce cu gândul la atriumul roman, care, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, era o „curte interioară a caselor, înconjurată de un portic acoperit”, precum și la cele două despărțituri superioare ale inimii. Cred că nu întâmplător a fost aleasă această denumire de către autoare, întrucât, odată ce începi să răsfoiești cartea de față, versurile se duc, într-adevăr, direct spre inimă, după cum remarcăm în poezia „Atrium”: „Terenul e o constantă, / O povară, / Schimbarea începea acum, / Ziua de ieri va fi transferată / Întru mâine, / Vara e busola și iarna e harta / Ce duce spre atrium”.

Se observă faptul că autoarea apreciază mult cultura și limba latină, presărând, din loc în loc, poeme cu titluri precum: „Ego non sum (Eu nu sunt)”; „Ad portas (La porți) – referință la expresia «Hannibal ad portas»”; „Ave – referință la salutul «Ave Caesar, morituri te salutant», rostit de gladiatorii care urmau să lupte în Colosseum”; „In absentia vitae (În absența vieții)”, printre poezii cu titluri foarte inspirate, precum „Izolați către lămpi de orizont”: „Nu sunt aici, / Nu mă visez / În altă parte, / Ci, oriunde m-aș afla, / Aș veni din nou la voi. […] Vin prin ramurile mistuite, / Fețele ce râd / Se încruntă din nou, / Nu merităm / Să ne amintim / Momentele frumoase, / Ne clădim propriile vieți / Fără alți oameni, / Izolați către lămpi de orizont”.

Finalul încoronează cu adevărat opera (după cum spuneau romanii, „Finis coronat opus”), după cum ne demonstrează și ultima poezie regăsită în „Atrium”, intitulată „Cercuri”: „Optzeci de pagini / Arămii asuprite / Sub un cer păgân / Sunt ornamente / În atrium. / Drumul se întoarce / Către roți de metal. / Îmi ești fereastră / A infinitului strânsă / Între perdele / Fără pământ. // Soarele e aorta erorii, / Peste punți de nori / Cutreierând castelele / Cercurilor umbrite”.

Oare ce poate fi mai frumos decât să îmbini cuvântul Domnului cu literatura de calitate? Asta face Alexandru Pripon, preot la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Buzău, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și organizatorul concursurilor de creație literară „Nașterea Domnului – prilej de bucurie sfântă”, „O, mamă, dulce mamă” și „Lăsați copiii să vină la Mine!”, ajunse la a treia ediție și dedicate tuturor copiilor care caută, cu pași timizi, să se afirme pe tărâmul poeziei și al prozei.

La fel ca fiica sa, Alexandru Pripon a debutat ca urmare a câștigării premiului I la Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, la 23 de ani distanță, cu „Războiul cuvintelor”, apărut în colecția „Autograf” a Bibliotecii Județene „Vasile Voiculescu”, din Buzău. Până în acest moment, a publicat zece volume de autor, atât proză, cât și poezie.

„Temporar irevocabil” a apărut la editura Betta, București, în 2023 și cuprinde poezii în vers alb, dar și unele cu formă fixă (rondel), abundând în metafore și imagini contradictorii, pe care le-a combinat într-un mod deosebit, astfel născându-se o reală simfonie a frumosului.

Poemul care dă și titlul volumului,  „Temporar irevocabil”, reprezintă o (re)întoarcere la stilul care l-a consacrat în 1996: „nomazi purtați pe drum / de un acasă prezumtiv, / ne vindem necunoașterea / samsarilor de etern / cu speranța unui sfârșit cuminte. // iar ceea ce nu o să urmeze / va fi consemnat / în catastifele unui / temporar irevocabil.”

Eul liric mărturisește cititorului „Sunt nisip”, într-o „Prelungă ofilire”, „Până când moartea ne va despărți”, de „Un prea curând trecut” , iar „Rostul nostru aici” este „Însăși speranța”, pentru că „Atunci, nu acum” vom avea „Finaluri diferite” (toate acestea sunt titluri regăsite în volumul despre care vorbim).

În „Poemul final”, autorul își regăsește pacea interioară: „pornesc spre vârtejul rămânerii / în apropiere, / dar nu sunt eu / cel care îmi va rosti / poemul final”.

Cuvintele acestea pot părea părtinitoare, deoarece, vă repet, este vorba despre două persoane foarte dragi mie (fiica mea și soțul meu), dar vă invit să lecturați volumele „Atrium”, respectiv „Temporar irevocabil” și să constatați că, dincolo de orice sentiment, desigur, subiectiv, nu veți regreta nicio secundă experiența lirică pe care v-o propun.

Alina Ane-Maria Pripon