„Lunar pentru minte, inimă și literatură”, Cadran(ul) (jurnal mureșean) arată și în al său număr 8 (august), care e ora în cultura mureșeană, fără a-și pierde racordul la pulsul național.
Ca publicație care apare sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista „Cadran” și-a însușit unul dintre dezideratele Uniunii, acela de a spori vizibilitatea organizației, de a-i face cunoscute acțiunile sale. În acest sens, în sumar sunt incluse communicate despre Ședința Consiliului director, despre apariția numărului 18 al revistei Uniunii, precum și despre lansarea cărții lui Corneliu Vlad, „Cavalerii noilor apocalipse”.
Bogat ilustrat este evenimentul cultural cel mai important în luna august în spațiul mureșean, chiar dacă acesta s-a derulat virtual, „Festivalul de Literatură Religioasă CREDO”, ajuns la ediția a XX-a.
E prezentată o succintă istorie a Festivalului și sunt prezenți o parte dintre laureații acestei ediții, cu creație poetică ori cu recenzii la cărțile premiate.
Revista omagiază două personalități remarcabile: Dumitru Fărcaș și Onufrie Vințeler, ca modele culturale de care are nevoie cultura română.
La rubrica „Interviu”, Liliana Moldovan întreabă și Gina Moldovan răspunde, fără complexe provinciale, fără orgolii.
Evenimente culturale de rezonanță din această perioadă de interdicții sunt remarcate ca parte a unei necesare „pandemii culturale”: „Zilele Miron Cristea”, simpozionul „Tradiție și credință la Lunca Bradului”, „Sărbătoarea tuberozelor” ș.a.
Semnerează și în acest număr, jurnaliști ai UZPR-ului, filiala Mureș: Nicolae
Băciuț, Gheorghe Nicolae Șincan, Răzvan Ducan, Daniela Gifu, Cristina Sava, Florin Bengean, Gabriella Costescu, Vasile Luca, dar și colaboratori statornici: Liliana Moldovan, Cosmina Marcela Oltean, Andreea Liliana Suciu, Viorica Feierdan ș.a.
Editorialul semnat de Nicolae Băciuț, e o prefață la marcarea Zilei Limbii Române, cu un accent personal: „Ziua Limbii Române trebuie sărbătorită în fiecare zi, prin felul în care o vorbim, prin felul în care o nemurim noi, cei care credem că ne putem mântui prin limba în care ne-am născut și în care visăm”.
NICOLAE BĂCIUȚ
