˝Tot ce-i românesc nu piere˝

LAUDATIO Revistă

•  Gabriel CRĂCIUN

Valentin Uban:

Eu am bucuria să îl cunosc pe Gabriel Crăciun, cu care am fost coleg. El are o biografie mai aparte pentru noi, cei de față.

Născut în București, a plecat cu familia într-un sat vrâncean, unde mărturisește, într-o succintă biografie, că profesorul de română l-a învățat să scrie și să facă cele mai frumoase compuneri. Apoi a urmat Academia de Poliție și Facultatea de Drept, a devenit polițist de frontieră la Brăila și Galați, unde a ajuns să conducă un nucleu cu specific militar, după care a venit în București, la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la Serviciul Relații Internaționale, de unde un coleg, la fel de tânăr ca și el, l-a invitat la Revista Grănicerilor, care a apărut în urmă cu 100 de ani.

Gabriel Crăciun și Valentin Uban

Tânărul Gabriel Crăciun a ajuns la revistă secretar de redacție, apoi redactor șef, din 2011 până în prezent și lucrează cu o echipă tânără. Cred că merită să reținem și faptul că acești colegi de viață ai noștri, care o dată se numeau grăniceri, și-au înființat Revista Grănicerilor, care a parcurs mai multe etape succesive, iar în anii ‘90 și-a reluat un vechi titlu 1945 – Frontiera. S-a îmbunătățit, a ajuns de la un mic ziar la o revistă semnificativă, în aproape 40 de pagini color, în care oamenii din branșă își povestesc problemele lor, necazurile, dorințele, proiectele și reușitele.

• Gheorghe ȘINCAN

 Iulia Gorea-Costin:

O revistă poate fi un altar, de unde cuvântul bine scris poate încălzi, poate lumina minți și poate înălța suflete.

Este și cazul revistei Vatra Veche, inițiată de către Nicolae Băciuț și de asociația care îi poartă numele, care și-a propus drept scop susținerea și promovarea valorilor cultural-artistice și profesionale. Apare tipărită pe hârtie, cât și în format electronic, fiind difuzată la peste 16.000 de adrese electronice.

Nicolae Băciuț, Gheorghe Șincan și Răzvan Ducan

Ideea apariției acestei reviste este a lui Nicolae Băciuț, tot mai nemulțumit de felul în care revista Vatra (seria 1971) gestiona fenomenul cultural mureșean, marginalizat, minimalizat, pe de o parte, confiscat pe de altă parte de grupul care gravita în interiorul și în jurul revistei.

 După anii ‘90, Revista Vatra Veche apare ca o reacție la schimbarea de atitudine a revistei Vatra, reluând rubricile cu care s-a impus sub direcția lui Romulus Guga. Această nouă Vatră Veche, susține editorul ei la primul număr, apare din dorința celor care trăind în spațiul mureșean de cultură și civilizație doresc să se regăsească în paginile unei publicații care apare la Târgu Mureș.

În 11 ani de apariție, revista s-a impus în peisajul presei culturale prin atitudinea sa echidistantă, fiind publicate peste 130 de numere și suplimente a 88 de pagini A4, fiecare apariție constituindu-se într-un raft de bibliotecă mărturisitor pentru un loc în timp și oamenii săi. Revista și-a câștigat un binemeritat prestigiu între publicațiile de gen, numeroase personalități ale vieții publice exprimându-se laudativ la adresa revistei.

”Meritați toate felicitările pentru reușită și pentru gândul de a reînvia o revistă care a fost pentru mulți oameni un reper în cultura românească. Aveți o misiune dificilă pe care v-a dat-o talentul și înaintașii, dar îndrăznesc să cred că o să izbândiți. În aceste zile, ani, decenii de suferință ale culturii românești, orice gest de normalitate contează, cu atât mai mult când este făcut într-un mediu cu totul anormal, după cât se vede și se înțelege din timpurile din ultima vreme”, nota Eugen Uricariu.

”Lectura ei este, de fiecare dată, o reală plăcere, o publicație bine alcătuită, interesantă, cu un profil distinct”, susține poetul Horia Bădescu.

Pentru Ana Blandiana, revista Vatra Veche ”e o pepinieră de talente”, în timp ce poetul Dumitru Ichim din Canada consideră că ”în peisajul culturii românești, revista Vatra Veche s-a impus demult prin ținuta academică a publicației, fiecare număr fiind un adevărat florilegiu literar, caracterizat prin diversitatea condeielor din țară și străinătate”.

”La primul număr al revistei câți ar fi garantat perseverența dublată de o muncă polifonică, spunea Camus. Numesc adevăr, cei ce continuă. Iată, așadar treptele adevărului în spirale de trudă magică”, conchide prozatorul Alexandru Jurcan.

Nicolae Băciuț a grupat în jurul său un număr important de scriitori din țară și străinătate, redactori și corespondenți, care se constituie într-o echipă redacțională substanțială, cu redactori colaboratori din largul lumii, din Australia până în California. Directori de onoare sunt academicienii Mihai Cimpoi și Adam Puslojic, precum și pictorul Mihai Bandac.

În echipa redacțională s-a remarcat prin statornicie, continuitate și  devotament părintele dr.Gheorghe Șincan, preot și scriitor deopotrivă, care în calitatea sa de redactor șef adjunct a susținut și susține apariția și promovarea revistei. În același timp, revista a fost pentru Gheorghe Șincan locul în care și-a materializat misiunea sa preoțească, cu texte de învățătură pentru cei care au credință sau caută calea, adevărul și viața.

Preotul Gheorghe Șincan, prin personalitatea sa, a adus un plus de prestanță revistei Vatra Veche, căreia i-a pus chezășie și cele 34 de cărți ale sale, sutele de articole publicate în țară și străinătate în diverse reviste, de la ”Flacăra” lui Adrian Păunescu la revista ”Observator” din Toronto – Canada.

O revistă asemeni unui altar!

• Vasile Teodor BURNAR

Sorin Stanciu:

Probabil că mulți dintre dvs, dacă nu toată lumea, a auzit de revista Matricea Românească. Reprezintă sigur un demers jurnalistic de calibru, așa cum este catalogată de breasla noastră.

Vasile Teodor Burnar

Dar vreau să vă spun că Matricea Românească este un proiect cultural complex și inițiatorul, dar și bravul fochist care întreține acest foc cultural, care se vrea național și este, se cheamă Teodor Burnar.

• Leonard POPA

Cornel Cepariu:

     În urmă cu doi ani și jumătate, inițiatorii Filialei Bacău a UZPR aveau un gând, un obiectiv nemărturisit, acela de a face cunoscut publicului românesc și nu numai ziariștii aflați în provincie, dar al căror talent era evident. Spre surpriza noastră, sub sigla UZPR-ului, iată că recunoașterea a venit mai repede decât ne așteptam și mai puternică.

Dacă anul trecut, colegul nostru Mihai Buznea, fost corespondent al Televiziunii Române, primea aici Premiul pentru Presă scrisă, anul acesta avem doi, unul dintre ei, Dan Busnea, iar cel de-al doilea, mărturisesc eu că face un lucru aproape unicat în România – scoate o revistă sport color, și nu numai asta, el este și un foarte bun coordonator al celor publicațiilor Almanahul Sportiv Băcăuan și Almanahul Filialei UZPR Bacău.

Dar cine este Leonard Popa? Eu cred că nu este fotbalist, atlet sau gimnast din România care să nu-l cunoască. Pentru că el are relații personale cu aceste personalități ale sportului românesc. Adi, așa îi spunem noi, nu vine de oriunde, are în spate ziariști băcăuani de sport recunoscuți, cum ar fi Ștefan Olteanu, cel care  a descoperit-o pe Nadia Comăneci din punct de vedere publicistic. A fost primul care a scris despre Nadia Comăneci și apoi cu tehnicitate, nu numai publicistică, dar și în domeniul gimnasticii, a urmărit evoluția acestei mari personalități românești. Dar are și urmași, un tânăr jurnalist numit Dan Sion, din stirpea lui Ioan Chirilă, adică jurnalistul scriitor de sport. Iată că la noi există continuitate și cred că Adi poate să confirme acum acest lucru!

 Sponsori