Cu gândul la Basarabia şi Bucovina de Nord
Se toarnă-n suflet ruga ancestrală
Simţim pe frunte stropii de aghiasmă
Se-ntinde, Ţara ca o Catedrală
Cu două lacrimi pe catapeteasmă.
Mihai Viteazul şi Mihai Eminescu
Zodii sfinte înălţară
Aştrii-acestor doi Mihai:
Unu-ntregitor de Ţară,
Altu-ntregitor de grai.
Vremuri haine
Românul cu românu-i frate,
Dar vremurile sunt haine:
Trăind în state separate,
Românul e vecin cu sine.
Curgi Prutule, liniştit!
Vecini, de graniţi separaţi,
Am fost şi vom rămâne fraţi,
Românii neamu-şi vor uita
Atunci când Prutul va seca.
Mihai Viteazul veghează
La Alba, cea cu zid înconjurată,
E-o catedrală cu un turn bătrân
Şi-n vârful lui, în crucea luminată,
Vezi ochii Voievodului român.
Rugă către Brâncuşi
Pe-acest gorjean ce s-a zidit în mit,
Românii-l roagă astăzi să renască
Să ţină dreaptă, înspre INFINIT
COLOANA vertebrală românească.
Aspiraţie
Marghiloman, trimis solie,
Semnă Unirea mult visată;
Ce bine-ar fi ca azi să-nvie
S-o mai semneze înc-o dată.
Restituţio in integrum
Se zice că Ştefan cel Mare
Aflat-a că-i retrocedare
Şi de la Putna cere-ndată
Să i se dea Moldova toată.
Cetăţii Alba Iulia
Această falnică cetate
Trecutul nostru-l duce-n spate
Şi prin istorica Unire
Ne poartă înspre nemurire.
Elis Râpeanu / UZPR
