Ioan Vasiu: Unde și când ați început să lucrați în media?
Anca Florea: Eram studentă la medicină… la doi pași de radio. „Răspundem ascultătorilor”, emisiune de succes pe atunci, avea nevoie de colaboratori, am aflat de la Ion Ghițulescu, prin nepoata lui… care a constituit un grup (insuportabil ) de vesel, de fete și… iată-ne în radio. Unde n-aveau reporteri vara… și așa a început totul. Mi-am terminat facultatea și mi-am văzut de stomatologia mea. Uneori, însă…
I.V.: De ce ați ales radioul și televiziunea și nu presa scrisă?
A.F.: Din întâmplare. Scriam de când mă știu. Radio…TV… au fost locurile în care am dus cuvintele.
I.V.: Dintre radio și televiziune, care v-a rămas mai aproape de inimă?
A.F.: Asta e ca întrebarea aia: pe care dintre copii îl iubiți mai mult?…
I.V.: Ați ocupat de-a lungul anilor și posturi de management și de comunicare. Vă rog să detaliați puțin acest segment din biografia dumneavoastră.
A.F.: Sunt lider din vocație, să zicem. Cine a simțit, asta m-a invitat să fac. A început Felicia Meleșcanu, fie-i memoria binecuvântată. Ea mi-a dat să conduc o ditamai redacție de știri TVR Internațional. Atunci mi-a fost cel mai greu. Era tv și eu veneam din radio. A urmat Gelu Tofan, fie-i veșnicia ușoară… Tofan Grup, comunicare internă… 12.000 de angajați… ziar intern etc. Pe urmă am fost în CA al SRR… apoi am condus o televiziune nouă… 300 de oameni… am fost consilierul unor miniștri… director la Circ un an, de curând, un an fabulos… A fost frumos. Încă mai este…
I.V.: După părerea dvs., în ultimii 30 de ani s-a schimbat ceva în bine în televiziunea de la noi?
A.F.: Tehnic da, uman nu.
I.V.: Ce premii ați obținut, ca jurnalist, în decursul anilor?
A.F.: Premiul național pentru umor… cu un an înaintea lui Florin Călinescu. Acesta merită reținut… am început să uit lucrurile minore.
I.V.: Cu ce vă ocupați acum?
A.F.: Sunt consilierul unui manager cu sute de vieți în grijă.
I.V.: Nu simțiți nevoia, uneori, să reveniți la radio sau la televiziune?
A.F.: Uneori mi se făcea dor. M-am străduit să nu-mi mai fie. Poate am să scriu iar… am publicat trei cărți și n-am mai vrut. Nimeni nu are nevoie de cărți…
I.V.: Mai putem spune în prezent că presa este a patra putere în stat?
A.F.: Da. O putere ocultă. Sau o putere angajată. Sau o putere la ordin. Nu-s sigură că vorbesc despre presă când o descriu așa… și râd singură… Toate părțile dețin adevăruĺ absolut. E greu să ai putere fără echilibru. Fără libertatea reală a cuvântului. Așa și picamerul poate fi a patra putere…oriunde.. Dar zic să avem răbdare. Și să iubim puținii oameni de presă reali!
I.V.: Dacă ați putea da „roata vieții” înapoi, ați mai alege profesia de jurnalist?
A.F.: Domnule reporter, știți dumneavoastră ceva? Se dă „roata vieții” înapoi? Nu de alta, dar să fug, să mă ascund. Ajunge o viață odată. Data viitoare mai vedem…
Interviu consemnat de Ioan Vasiu / UZPR