Creștere, maturizare, asumare și zburdare în creația Mihaelei CAZIMIROVICI. Prezentarea volumelor „Corelațiile cuvântului creator” și „Renegarea strigătului”, cu ocazia lansării acestora, București, Cenaclul „Literar ing”, 18 februarie 2019.
Când s-a lansat publicistic, prin anul 2013, la Cenaclul „Literar ing” și în publicația cu același nume, autoarea celor două volume menționate mai sus venea cu prospețimea specifică celor realizați prin alte domenii și care vor să-și umple timpul într-un mod plăcut practicând o literatură de cenaclu ca hobby. Dar, ulterior, ca redactor de revistă, la „Literar ing”, Antim etc., ca redactor de carte, la Editura Amanda Edit., unde a trecut apoi și la activitatea de prefațator, și-a făcut stagiile de creștere și maturizare.
Cartea „Corelațiile cuvântului creator” reprezintă asumarea de care spuneam înainte. Să scrii prefețe despre Dostoievski, Cehov, despre o serie de scriitori consacrați precum Octavian Mihalcea, Ioan Rațiu, Liviu Zanfirescu, Valentin Rădulescu etc., dar și despre debutanta Deea State, și să le găsești ceva în comun, reprezintă un demers literar care nu mai seamănă deloc cu plăcerea umplerii timpului liber, ci aduce mai degrabă 
a schimbare de profesie, fapt care a și fost consemnat birocraticește prin înscrierea autoarei acestei cărți la un doctorat în filologie la Universitatea din București, unde îi doresc mult succes! Am o doză de mândrie, drept mentor al lansării sale, că acum gruparea noastră literară are un trimis la cel mai viu locaș de literatură contemporană, cel de la Facultatea de Filologie din București.
A doua carte, „Renegarea strigătului”, vine, nu ca o renegare, ci ca o dezlegare a cuiva care, după ce a fost încătușat în rigorile vieții de zi cu zi, ale redactărilor și prefețelor, scapă pe câmpul verde al versului liber, neîmpiedicat nici măcar de puncte și virgule, și strigă cu bucurie:
Până mai ieri,
Făcând numai filozofii benigne,
Mai era puțin
Și intram în cădere liberă,
Ratarea, în sensul vorbei,
Îmi dădea târcoale.
Am facut o răsucire unică,
Ajutată de optimismul născut
Și de niște corecții externe.
Jocul speranței,
La ora cea nouă,
Mi-a creat imaginea lumii cele noi.
O dorință simplă
Mi-a adus un alt sens, altă lume.
Totul e deschis pentru azi,
O construcție rapidă
M-a condus pe apa veșniciei.
Nu-s alta,
Sunt chiar eu,
O plecare și atât!
Acum am tihna strigătului.
Este un poem compus, în cea mai mare parte, din titlurile poeziilor din volum.
Nicolae VASILE
Strigătul este rodul unei negări, renegarea strigătului este o renegare a negării, care în cel mai simplu exercițiu de logică binară înseamnă afirmare. Așa este, Mihaela afirmă și reafirmă virtuțiile libertății de a zburda printre cuvinte, printre concepte, speră, și prin viață.
