Palatul ASTRA, inaugurat în vara anului 1905. „Să-i fie un bastion, din care nu cu armele ucigătoare, ci cu armele ştiinţei, să-şi apere acest focular cultural”.
„Nicicând nu s’a întrunit pe acest pământ, din un prilej pur cultural, o societate românească mai mare şi mai aleasă de cum au fost miile de vizitatori din toate ţările locuite de poporul nostru, întruniţi de astădată la Sibiu, şi nicicând acest popor nu s’a prezentat în condiţiuni mai impunătoare ca un element etnic superior, ca un factor important de civilizaţiune şi ca o naţiune înzestrată cu o vitalitate şi cu însuşiri şi talente mari, cari îi garantează un viitor frumos şi un loc distins între popoarele din Orientul Europei”, spunea Iosif Sterca-Şuluţiu, preşedintele Asociaţiunii ASTRA despre evenimentul găzduit de Sibiu în urmă cu 114 ani. În 19 şi 20 august 1905, Sibiul a devenit centrul cultural al tuturor românilor, odată cu Serbările de la Sibiu, un eveniment care a însemnat Adunarea Generală a Asociaţiunii ASTRA şi inaugurarea Muzeului Asociaţiunii, prima clădire de acest fel ridicată pe teritoriul Transilvaniei Austro-Ungare.
Casa Naţională, cum era numită, este în continuare una dintre cele mai frumoase clădiri din centrul Sibiului, acum sediul actual al Bibliotecii Judeţene ASTRA, o instituţie care găzduieşte colecţii valoroase de carte, manuscrise, documente, fiind vizitată de mii de cititori.
Încă de la deschiderea Muzeului, reprezentanţii ASTRA sperau tocmai acest lucru, ca zidirea lor să fie un zid de apărare, dar nu prin intermediul armelor, ci al culturii şi al cărţii.
„Iar neamului românesc, căruia în numele Asociaţiunii pentru literatura
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
română şi cultura poporului român îi predăm acest palat, să-i fie un bastion, din care nu cu armele ucigătoare, precum îşi apărau odinioară cetăţenii pe acest loc averea şi viaţa, ci cu armele ştiinţei, sub paza legilor, în linişte, departe de zgomotul zilei, în nobila emulaţie cu celelalte muzee patriotice, din generaţie în generaţie să-şi apere acest focular cultural, unde se vor păstră relicviile trecutului şi creaţiunile sufletului românesc. Aşa să fie”, spunea acelaşi Iosif Sterca-Şuluţiu.
Inaugurarea Muzeului Asociaţiunii ASTRA a fost pregătită ca un eveniment amplu, ce a presupus atât manifestări culturale, teatrale, muzicale, cât şi o mare expoziţie etnografică şi inaugurarea primei scene de teatru româneşti, ridicată de Asociaţiunea ASTRA cu sprijinul Societăţii pentru Fond de Teatru. Ideea ridicării muzeului i-a aparţinut lui Corneliu Diaconovici, prim secretar al Astrei şi autor al primei Enciclopedii Române.
Bastion de cultură pe locul fostului bastion de luptă
În anul 1897, la Mediaş, Adunarea Generală a Asociaţiunii ASTRA a decis zidirea Muzeului şi a lansat un concurs de proiecte pentru arhitectura construcţiei, la care s-au înscris 26 de concurenţi. Planurile lor au fost înaintate Reuniunii arhitecţilor din Viena, pentru a selecta proiectele bune şi pentru a propune Asociaţiunii premierea celor mai bune trei planuri.
Cel mai bun proiect a fost cel al lui Aladar Baranyai din Zagrabia, după planurile căruia a fost realizată clădirea, arhitectul care a coordonat lucrările a fost Gustav Maetz, iar inginer Iosif Schusching. De coordonarea întregului proiect s-au ocupat protopopul Nicolae Togan, Dr. Ilie Beu şi Iosif Sterca-Şuluţiu, sculptura Iosif Schneider din Sibiu, pictura Iohann Hofrichter fiul, din Reichenau Bohemia, lucrările de tâmplărie Emil Petruţiu din Sibiu, pictorul I. Kautz din Viena a furnizat cortinele şi culisele scenei, firma Korting din Budapesta a fost furnizorul caloriferelor, iar Fritz W. Elges al mobilierului şi al draperiilor, în vreme ce parcul din curte a fost aranjat de grădinarul A. Foerstl din Sibiu.
Întreaga investiţie a costat 158.426 coroane şi 97 de fileri.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Amenajarea Parcului ASTRA şi construcţia Muzeului au presupus înlăturarea unui zid de fortificaţie, parte a Centurii a III-a, lucrare care a durat şapte luni şi jumătate şi pentru care a fost nevoie de 15.980 de încărcături de care, 125 kilograme de praf de puşcă şi 50 kilograme de dinamită,
„Muzeul acesta e zidit pe ruinile valului şi zidului, care a servit cetăţenilor, începând dela a. 1699, de bastion în contra Turcilor şi altor duşmani externi şi interni. Fortificarea s’a făcut după planul inginerului italian Griovani Marando Visconti. Am văzut planul ce se păstrează în biblioteca baronului Brukenthal. La locul acesta ce se numeşte Soldisch, s’a construit zid dublu, pentru că din partea aceasta eră cetatea expusă atacului, partea dinspre apus fiind încunjurată cu lacuri naturale şi artificiale. În timpul ce noi am zidit acest palat s’a săpat la vreo câţiva paşi de aici un canal adânc, acolo s’au găsit multe schelete de om, şi un sicriu, sigur osămintele ostaşilor căzuţi în luptă”, explica preşedintele Asociaţiunii. Iosif p. 167.
Expoziţia istoriei şi a portului tradiţional
Una din cele mai mari atracţii cu ocazia inaugurării Muzeului a fost Expoziţia istorică şi etnografică ce a fost amenajată în sediul clădirii ASTRA, în sălile de la parter şi de la etajul I.
Expoziţia a cuprins la un loc nenumărate piese de colecţie strânse de pe tot teritoriul Transilvaniei, de aranjarea ei ocupându-se Maria Cosma, preşedinta Reuniunii Femeilor Române din Sibiu şi soţia luii Partenie Cosma, directorul Băncii Albina, alături de Corneliu Diaconovici.
Între documentele expuse aici se numărau unele deosebite, cercularul episcopului Aaron, cu care a deschis şcoalele din Blaj în anul 1754, stindardul sub care a luptat escadronul de husari, 130 feciori, angajaţi şi prevăzuţi cu cai, arme, haine şi toate cele trebuincioase, apoi dăruiţi tot de episcopul Aaron, împărătesei Maria Therezia ca ajutor în răsboiul contra Pruşilor, o tablă de tipar din anul 1761, de pe timpul episcopului Dionisie Novacovici, cărţi vechi, tipuri, documente, potire, prapori, sculpturi, litere donaţiunile de la domnitori din România, zapise, cronice, manuscripte – aşa cum erau descrise de preşedintele Asociaţiunii.
Mare parte din expoziţie era dedicată portului tradiţional românesc şi obiceiurilor din zona rurală, fiind expuse multe obiecte realizate manual de ţărăncile române, costume populare, lucruri de casă, etc.
Primul etaj al muzeului era ocupat cu obiecte etnografice, cele şapte încăperi fiind pline cu ii, ştergare, catrinţe, covoare, ţesături şi cusături, căniţe, blide, mese, laviţe, paturi, cuiere, dar şi fotografii precum şi o colecţie impresionantă de păpuşi îmbrăcate în portul popular românesc. Expoziţia a fost extinsă şi în curte, unde au fost amenajate o stână, dar şi spaţii de locuit specifice minerilor, lucrătorilor în piatră, etc, iar şcoala de fete a Asociaţiunii a amenajat încăperi cu lucru de mână, broderii, dantelării şi alte minunăţii ieşite din truda tinerelor eleve ale şcolii.
Cântece, jocuri, piese de teatru şi horă la Sălişte
Organizatorii au pregătit pentru oaspeţi şi o serată etnografică, care a
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
însemnat un mare eveniment muzical amplu pregătit de compozitorul Tiberiu Brediceanu, ce a reunit cântece şi jocuri populare din toate regiunile Transilvaniei, jocuri ardeleneşti, bănăţene, Romana, Bătuta, Căluşarul, Lugojene, Haţegane, dar şi o şezătoare, în care, într-o odaie amenajată pe scenă fetele torceau, tinerii desfăceau porumb, iar unii dintre ei ascultau doina unui flăcău îndrăgostit.
„Era o frumseţă ca ‘n poveşti să vezi cum flăcăii şi fetele din societatea noastră aleasă se ‘nşiră ‘n horă, fiecare cu costume feliurite şi bogate în cusături şi ‘n podoabe, cum îmbujoraţi la feţe de mîndrie măsoară tactul domol al celui mai frumos joc al nostru” , scria Revista Luceafărul.
ASTRA, cu sprijinul Societăţii pentru Fond de Teatru a amenajat o scenă de spectacole, prima de acest fel din Transilvania. Piesa Fântâna Blanduziei, de Vasile Alecsandri, a fost prima punere în scenă cu acest prilej. Regizorul piesei a fost actorul Zaharia Bârsan, iar actori au fost amatori din Sibiu, iar seara, pe scena teatrului orăşenesc, au jucat piesa Necinstiţii, având-o în distribuţie şi pe actriţa de la Bucureşti, Marioara Voiculescu.
Serbările de la Sibiu s-au încheiat cu un bal la care au participat toţi invitaţii de soi.
Au cuprins şi o excursie la Sălişte, unde „ţărani şi cărturari s’aü încins repede în hora veselă ca într’o înfrăţire sinceră şi înălţătoare”, iar Nicolae Iorga însuşi, „răpit de entuziasmul sincer al celor mulţi, şi-a ridicat cuvîntul şi paharul pentru ţărănime, temeiui de existenţă al neamului nostru” .
Sorana MAIER / UZPR
