În zilele noastre moderne se aude din ce în ce mai des despre șamanism și practicile sale. Tot mai mulți tineri dornici de tot felul de experiențe inedite își planifică excursii în Nepal, Finlanda, Siberia sau Africa tribală tocmai ca să întâlnească un șaman „adevărat” și să participe la ritualurile lui.
Șamanii sunt considerați un fel de vraci sau vrăjitori tribali care comunică cu spiritele, având, totodată, capacitatea să practice telepatia, să dirijeze vise, să ghicească gânduri sau chiar să treacă sufletele morților în lumea de dincolo.
Nedespărțit de tobă, care este instrumentul principal în ritualurile sale, acesta folosește auto-hipnoza ori anumite droguri din plante halucilogene care-l ajută să „cadă” în transa care-i „permite să comunice cu duhurile” sau chiar cu divinitatea.
Credeam însă, până nu demult, că această „religie”, chiar dacă mai există în anumite colțuri ale lumii, nu poate influența cu nimic omul creștin de astăzi și nu se mai crede în practicile ei până când o cunoștință care a participat de curând la o astfel de ceremonie șamanică mi-a mărturisit: „Susțin că a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea, deși nu țin minte prea mare lucru, decât faptul că am avut tot felul de halucinații și am simțit la un moment dat că sunt pe pragul dintre viață și moarte. Și-n timp ce șamanul a „intrat” într-un fel de transă, noi ceilalți am cântat niște cântece ciudate și apoi am consumat un anumit drog dintr-o nu știu ce plantă care a fost gătită în timpul ceremoniei special pentru noi și care este folosită pentru proprietățile ei vindecătoare…”.
- Și ce fel de vindecare ai simțit?, o întreb oarecum curioasă.
- Nu știu exact ce a vindecat, dar m-am simțit vindecată!
Iată și mentalități demne de filmele cu desene animate. N-am nimic împotriva experiențelor inedite, dar să te avânți spre unele despre care nu știi absolut nimic, consumând ierburi sau droguri care te pot ucide, cred că e infantilism. Iar aceste practici vrăjitorești nu cred că au vindecat pe cineva vreodată. Pentru că șamanul care mai înseamnă și: cel care vede-n întuneric, nu cred că are ceva în comun cu lumina și nici cu Dumnezeu, ci, așa cum i se descifrează și numele, doar cu întunericul.
Doina DABIJA / UZPR
