Galeria SENSO se redeschide cu IPOSTAZE TULBURĂTOARE, expoziţia artistei Ana Ştefania Andronic BUZU

După o pauză impusă de pandemia coronavirus, marţi, 12 ianuarie 2020 se redeschide Galeria Senso, cu expoziția artistei Ana Ștefania Andronic BUZU, intitulată IPOSTAZE TULBURĂTOARE.

Expoziţia a fost curatoriată de regretatul critic de artă Doina Păuleanu, Doctor în Istoria Artei, plecată dintre noi pe 23 decembrie 2020.

Galeria SENSO este situată pe Calea Victoriei nr. 12C, (colţ cu strada Lipscani), parter și etajul 1.

Expoziția va rămâne deschisă până pe 25 februarie 2021.

Acest eveniment este susținut de FILDAS Art şi Catena Grup prin Programul CATENA pentru ARTĂ.

Programul de vizitare a Galeriei SENSO: marţi – duminică, orele 12.00 – 19.30, cu respectarea măsurilor şi regulilor de acces impuse de autorităţi în contextul pandemiei COVID-19.

Membră din 2014 a Uniunii Artiştilor Plastici, Ana Ștefania Andronic BUZU a urmat cursurile de grafică de la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” şi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti – Facultatea de Arte Plastice, unde l-a avut îndrumător pe Mircia Dumitrescu. A ales secţia de Grafică, pentru că era fan al desenelor animate încă de pe băncile „elementarei” şi a descoperit în profesorul Mircia Dumitrescu un îndrumător plin de înţelegere pentru “fandacsiile” discipolilor săi. Din 2010 până în prezent a fost protagonista mai multor expoziţii personale (de artă digitală, de design vestimentar, de artă decorativă) şi de grup, în țară și în străinătate. Expoziţiile personale din ultimii ani, precum şi participările la târguri internaţionale ale Anei Ştefania Andronic BUZU „au investigat noi modalităţi de expresie în pictura figurativă, evoluând spre un decorativism complex, impregnat de simboluri şi sugestii grafice”. 

”Ana Ștefania Andronic este un grafician care a ocolit cu grijă tentațiile vieții contemplative, opuse temperamentului ei deschis și energiei creatoare debordante care o stăpânește; s-a integrat, asemenea tinerilor din generația pe care o reprezintă, în trepidațiile și animația generatoare de bruiaje a vieții active, căreia a ajuns să-i descifreze atât de bine resorturile, încât le acceptă cu interes lipsit de crispare, cu bună dispoziție, detașare și umor”  – Dr. Doina Păuleanu, Director Muzeul de Artă Constanța (1948 – 2020)

Galeria Senso este un spațiu privat destinat prezentării, stimulării și promovării artei contemporane. Situată Centrul Vechi al Bucureştilor, Galeria Senso organizează periodic expoziții însoțite de materiale promoționale de o calitate deosebită. Tot aici sunt prezentate în detaliu lucrările artiștilor aflați în portofoliu, clasificați în cele cinci secțiuni principale: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă și bijuterie contemporană.

Site-ul încorporează platforma unui magazin online și oferă posibilitatea achiziționării operelor de artă la un ”click” distanță.

Mai multe informații regăsiți pe: www.galeriasenso.ro 

„Aducem arta mai aproape de tine – este deviza galeriei, în numele căreia ne-am propus să facem o selecție cât mai reprezentativă de autori și opere. Expozițiile organizate la Galeria Senso fac parte dintr-un program complex, deschis cu generozitate tuturor – Catena pentru Artă – prin care sperăm să se manifeste, autentic și original, o vocație culturală asumată!  Vom continua să organizăm și în 2021, cu același succes, evenimente de referință în peisajul cultural al Bucureștilor, atât cât de vor permite vremurile actuale” – Galeria de Artă SENSO, București.

  ANA ȘTEFANIA ANDRONIC BUZU

Referinţe critice

”Absolventă a Universității Naționale de Arte București în anul 2006, Ana Ștefania Andronic este un grafician care a ocolit cu grijă tentațiile vieții contemplative, opuse temperamentului ei deschis și energiei creatoare debordante care o stăpânește; s-a integrat, asemenea tinerilor din generația pe care o reprezintă, în trepidațiile și animația generatoare de bruiaje a vieții active, căreia a ajuns să-i descifreze atât de bine resorturile, încât le acceptă cu interes lipsit de crispare, cu bună dispoziție, detașare și umor. 

  Aceasta este cauza pentru care artista nu-și pune problema fluxurilor informaționale care sufocă și neliniștesc, ci doar constată că acestea există, încercând să găsească și să dea formă aspectelor preponderent pozitive pe care le presupune sistemul contemporan de valori. Da!, își spune tânăra care semnează Buzu, suntem sufocați, manipulați, agasați, agresați, dar este bine să știm, chiar și distorsionat, ce se petrece în lume (deși a citit de mult Cartea Cărților și a înțeles că nimic nu este nou sub soare), găsind din mers utilitatea imediată a comunicării și din experiența culturală acumulată, posibilitatea de a o valorifica. Ba chiar, cu o imaginație care se folosește de abilitatea, melodicitatea, flexibilitatea, expresivitatea liniei și de atuurile de necontestat ale culorii, artista se distanțează uneori de cotidian, fiind însoțită de ecouri, șoapte, cuvinte, expresii, fractalii, detalii, de nori și de vijelii, de aripi și fluturi, de creaturi reale sau fantastice, alături de care contemplă fluxuri și refluxuri ale cunoașterii și ale istoriei. Am putea găsi chiar tentații ale unui viitor previzibil în parcursurile liniare sau în suprafețele de culoare deduse logic din mișcarea continuă care ignoră însă gravitația și lasă semnelor posibilitatea de a levita. În această etalare, metamorfozele sunt nu numai posibile, ci chiar probabile, iar pasiunea combinatorie a artistei nu are nici granițe autoimpuse, nici limite de netrecut. 

  Există serii de desene cu arhitectură liniară atent construită; apăsate, rigide sau ușoare, drepte sau ondulatorii, hotărâte, lirice sau ironice, tentate de arabesc sau de hașură, de trasee figurative sau abstracte, în formă deschisă sau de cuib, dar aflate într-o ierarhie cu semnificație precisă, liniile își asociază laviul, pata de culoare sau detaliul mărit sub lupă; această rețea are o bază, asemenea fondurilor din pictura de tradiție, pentru realizarea căreia Ana Ștrefania Andronic utilizează un eșafodaj de goluri, de trasee în spațiu sau de câmpuri cromatice care primesc recuzita descrisă, sugerând permisiunea, refuzul sau chiar logica acestor proliferări.

  Altă serie de lucrări ale artistei se referă cu grație și puritate, transmise printr-o cromatică intensă și clară, la alte probleme acut contemporane, cum ar fi pierderea unor obiceiuri sănătoase, excesele de toate ordinele, pericolul la care este permanent supusă ordinea lucrurilor; o radiografie internă a fiecărei acțiuni își găsește căile specifice de investigare; rezultatul este, aproape de fiecare dată, un vârtej, o mare de semne, o geografie inventată, cu crevase stranii și înălțimi pe măsură, cu dezlănțuiri în cascade care sapă fiorduri adânci, dar și cu necesare zone de liniște și calm. Aparent pândită de haos, lumea creată de imaginația artistei are o organizare riguroasă; câte o oprire din tălăzuirea diurnă (este nevoie de lumină pentru a vedea toate detaliile desenate) presupune structuri deplin cristalizate, în care nevoia noastră de cunoaștere plasează obiecte cu substrat figurativ, iar dorința artistei de a se confesa include, cu scris mărunt și citeț, câte o constatare sau un îndemn”.  – Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, fost Director al Muzeului de Artă Constanța (1948 – 2020)

”Informație rapidă, mișcări sociale și artistice ultra-rapide,  avansul rapid al tehnologiei. Un adevărat tsunami de informație  care se repede spre noi. Totul se întâmplă acum! Informație vizuală și informație text…. Știri și graffitti-uri,  videoclipuri și gadgeturi, videograme și revolte. Un flux continuu, un val de necuprins cu neuronii sau cu ochii sau cu sufletul, din care extragerea/retragerea individuală devine, pe zi ce trece, mai puțin probabilă. Afluxul de informație devine bruiaj, își pierde valoarea estetică și valoarea informațională – un ,,zumzet” constant care alterează fluxul sinelui. O ceață care alterează perspectiva si atenuează și știrile false, și avansurile medicinei, și ultimele trenduri din modă. Redusă la „motion blur”, percepția se retrage înspre interior, înspre fantezii și fantasme pe care încă nu le-a influențat mediul exterior, dar acesta este pasul următor, etapa următoare: bruiajul exterior se internalizează. Cât și ce rămâne din vise și visuri?” – Cristi Mărculescu, critic de film 

  ”Ana Ştefania Andronic este o tânără artistă cu un imaginar inepuizabil, greu de clasificat, care poartă ludicul formelor şi pe cel al logosului, într-un spaţiu al magiei plutitoare. Fastul oniric, cu sonurile şi reverberările întoarcerii în timp, senzaţiile, aromele şi candorile plăsmuind metafore sunt prezente peste tot, gravând, uneori inefabil, alteori cu un lirism inchietant, o lume care funcţionează după legile unei scenografii proprii. Elementele care compun această lume fabuloasă au pentru artistă două căi diferite de agregare a realului: una limitată la fastul detalierii şi alta compulsivă, a plutirilor narative. Amândouă arată un artist înzestrat cu capacitatea de-a percepe lumea ca pe un joc fără sfârşit de histrionisme încântătoare şi de cifruri într-o continuă ebuliţie scripturală. Imaginarul a devenit un itinerariu mundan şi celest; personajele, obiectele, vegetalul, peisajele, suferă parcă de un impas temporal. Au fost extrase din memoria culturală şi acum sunt redate fie într-o stază a aşteptării, fie într-o desăvârşire a urcuşurilor şi a încântărilor. Poveştile se întrepătrund, iar pendularea între experienţe culturale şi revelaţia şi exacerbarea visului au vraja unei pelicule de film rulată fără oprire. Gnomi, spiriduşi, omuleţi extratereştri par a bântui plini de energie, înhămaţi la spectacolul vieţii şi al deşertăciunii, universul. Un univers pe care Ana Ştefania Andronic îl scrie inconfundabil, în volume desenate cu simplitate duios-minimalistă şi cromatică păstoasă, în compoziţii de un lirism tonic. Animale cu trup şubred, incert, fragilizat, nori intersectându-se cu obiecte casnice, fragmente de aştri, veşminte, obiecte magice, peşti, ape, zăpezi, copaci, construcţii cu excrescenţe vegetale, pe toate artista le veghează, armonizându-le. Parfumul unei rodii o trimite pe artistă cu gândul la capodopera lui Tarkovsky Andrei Rubliov. Astfel, miticul fruct devine într-o suită de lucrări, DiaFonii, un personaj confesiv, purtător de simbolistică spirituală, cu o genetică profund culturală.

  Absolventă a Universităţii Naţionale de Artă, Secţia Grafică, îndrumător Mircia Dumitrescu, începând din 2010, artista a expus lucrări în galerii de prestigiu din ţară şi din străinătate, bucurându-se de aprecierile publicului şi criticilor. A fost, de asemenea, prezentă la experimente artistice din Germania şi din România, la târguri de artă, a realizat comenzi de artă decorativă pentru sedii de instituţii şi pentru primul CineCafe (Senso). La ArtSafari (Bucureşti, 2014), a expus cu brio câteva lucrări. Tot din 2014 este membră a U.A.P., Secţia Grafică.

  Decorativismul experimentat în ultimul timp, cu torentul lui vegetal de forme şi de cromatici, arată că „traumele” naraţiunii au nevoie, din când în când, de o nouă gestică invazivă a imaginarului.

  Am revăzut-o pe Ana Ştefania Andronic în atelierul ei din inima Bucureştiului, acolo unde pregăteşte în acest început de an două expoziţii care vor fi, cu siguranţă, primite cu mare interes de public şi critică. – Iolanda Malamen, “Naraţiune şi metaforă”, revista “Luceafărul”