Interviu cu pictorul Elian Băcilă
De ce pictați? Cum ați început? Când?
Pictez pentru că am foarte multe de spus și cred foarte mult în ceea ce fac. Știu că într-o zi voi birui pentru totdeauna. Pictura abstractă mi-a transformat nopțile în zile și zilele în nopți. Mulți cred că ceea ce fac e o nebunie, dar pentru mine este o normalitate. E ca atunci când gătești sau faci sex. Vreau să las o urmă pe nisipul eternității, pictura abstractă fiind frumusețea ascunsă a artei iar din numele Elian Băcilă să fac un irepetabil brand. În artă trebuie să șochezi ca să atragi atenția și să fii primul. Legăturile mele cu arta sunt de timpuriu valorizate – bunicul din partea mamei, cel care a urmat cursurile Școlii de Actorie de la Timișoara și unul dintre unchii mei, pictor și sculptor în metal, mi-au insuflat dragostea pentru pictură încă de mic fiind crescut în acest spirit. Pur și simplu am fost îmbăiat într-un ocean de artă. Am început să pictez fiind impresionat de arta preistorică, de primele picturi rupestre realizate de oamenii cavernelor care au transformat peștera într-un sanctuar dar influențat și de codurile de bare imprimate pe produse – acele linii paralele, în alb și negru. La începutul lui 2011 aveam gata primele pânze de mari dimensiuni iar pe 7 octombrie 2011 la Teatrul Mic din BUCUREȘTI am avut primul meu vernisaj, lansându-mă în pictura abstractă – pictura neagră. În prezența familiei și a unui public numeros printre care s-au numărat și actorii Iurie Darie, Anca Pandrea, Eugen Cristian Motriuc, Florin Piersic Jr., numeroși studenți am vernisat într-o atmosferă de mare anvergură mediatică. A fost o zi de 7 octombrie 2011 foarte caldă, de veritabilă vară.
Domnule Elian Băcilă de ce pictați în negru și alb? Viața are totuși mai multe culori. Nu este o limitare a mijloacelor de expresie?
Nicidecum! Motto-ul meu este Lumina vine din întuneric și asta spune multe. De exemplu în prezența negrului orice culoare se aprinde. Dacă pe un perete alb punem un punct negru deja se creează o tensiune. Așadar, am o obsesie pentru negru și autoritatea negrului. Negrul este elegant și nu obosește niciodată, nici în pictură și nici în lumea modei. Am o admirație pentru Coco Chanel și pentru arta ei. Înainte de Coco Chanel lumea purta negru doar în context funebru. Ea a dus negrul pe cele mai înalte culmi Little Black Dress mi se pare un produs genial și revoluționar, atemporal și imortal. Fac pictura abstractă pentru că simt, pentru că este o mare poveste de dragoste, între mine și această pictură a viitorului. Este, de fapt, un sens al existenței, un mod de-a mă elibera. În pictură trebuie să fii foarte sincer ca atunci când faci dragoste. Negrul are o mare putere de seducție. De mic, dintotdeauna am vrut să fac ceva special, ce nu a făcut nimeni. Negrul din picturile mele are o infinitate de posibilități, îmi place să mă joc cu efectele speciale și sunt în căutarea luminii. Pânzele mele din negre, întunecate mă gândesc tot timpul cum să fac să aduc cât mai multă lumină în ele. Prin lucrările mele se poate observa fenomenul optic. Lumina naturală este foarte importantă în procesul de creație iar după ce pânzele sunt gata și urmează să fie expuse, eclerajul este numărul unu adică fenomenul de iluminare artificială puternică – lumină caldă sau rece, după caz. Pentru pictorul de negru și lumină arta abstractă – pictura neagră – este drogul vieții mele. Pictura mea o numesc acțiune, iar ceea ce urmează să se întâmple pe pânză este un eveniment.
Cum pictați? Care vă sunt sursele de inspirație?
Am două ateliere, unul în București și celălalt în Orșova. Pictez cu bidinele, pensule, cuțite de pictură, tehnica preferată fiind în acrilic. Am o predilecție pentru pânzele mamut și de multe ori obișnuiesc să-mi tai pânzele. Efectul este fantastic, având de-a face cu un concept spațial și cu tehnica spațialității. Sursele de inspirație sunt diverse: geologia și structurile geologice, preistoria, arhitectura și muzica sferelor – muzica electronică. Practic eu mă inspir din și de peste tot, pictura abstractă fiind pentru mine pictură concretă.
Cât este artă și cât e marketing în succesul unui tablou?
Practic cele două merg mână în mână, este o legătură intimă între ele și coexistă dar firește totul începe cu arta, cu geneza lucrării, cu marele proces de creație care automat atrage și
a doua componentă, mai ales în zilele noastre. Obișnuiesc să îmi promovez și să-mi mediatizez foarte mult picturile și asta o fac într-un mod alert deoarece este singura cale în drumul spre glorie, spre succes.
Cum arată lumea artelor în Bucureștiul lui 2018?
Este o lume foarte dinamică cu vernisaje, expoziții, licitații de artă și mereu surprinsă în schimbare unde pictura postmodernă merită mai multă atenție, fiind un brand pretențios, de nișă. Pierde din public, dar câștigă în rigoare artistică. În această lume sunt decis să schimb chiar lumea.
Trăim într-o perioadă cu multe evenimente, complexe și tulburi. Ce poate face arta într-o lume în care omul, umanitatea, sunt puse adeseori în paranteză, într-un mod brutal?
Rolul artei este, de regulă, să bucure și să ne lumineze dar totul ține de educație. De aici trebuie să înceapă lucrurile. Salvarea este prin artă pentru că arta înseamnă iubire, dar vremurile în care trăim și arta, de multe ori, pălește la provocările pe care le avem zi de zi, la nivel planetar. Dar rolul nostru, al artiștilor, fie că suntem muzicieni, pictori, actori, coregrafi etc., este să ne împlinim vocația cum știm noi mai bine și mai frumos pentru a umple inimile oamenilor de bucurie și ale viitoarelor generații. Eu știu că asta am de făcut pe tot parcursul vieții mele pentru că asta iubesc cel mai mult.
Ați expus în străinătate? Dacă da, ați fost ajutat de diaspora? Cum?
În străinătate sunt prezent cu lucrări semnate sub nume propriu în colecții private, în mai multe țări, printre care Franța, Olanda, Japonia, SUA. Ajutorul din partea Diasporei, în cazul meu, are șansa să vină doar din viitor. Astăzi este un nou START!
Teodora Marin
