Din ce vedem în ultima vreme, se pare că mediocritatea și insuficiența sunt mai importante decât performanța, neștiința și ignoranța mai valoroase decât competența, iar lenea și comoditatea mai de preț ca sârguința.
În favoarea celor dintâi (clar mai multe), celelalte ar trebui puse la index, ascunse sau măcar să stea în umbră, ca să nu deranjeze majoritatea de non valori. Și asta nu doar în funcțiile din administrația excesiv de politizată (situație pe care, culmea! am ajuns să o considerăm normală), ci chiar în școală, locul unde, prin excelență, ar trebui să triumfe valoarea adevărată, munca asiduă, rezultatele excelente și premiile meritate.
Dar, în România de azi, lucrurile stau taman invers. De ce spun asta? Am mai multe motive, dar dau un singur exemplu, cel mai recent perceput de mine, care însă m-a șocat: rezultatele la bacalaureat.
Am căutat pe site-ul edu.ro rezultatele la examenul de bacalaureat din acest an la unele licee care mă interesau. N-am reușit să aflu numele elevilor, pentru că nu se mai afișează public, ci doar cei în cauză își pot afla rezultatele, după un cod de cifre.
De ce asta? M-am întrebat și eu ca și (poate) mulți oameni normali din această țară tot mai anormală. Nu este bine să știe oricine ce note au elevii, la fiecare probă, dacă au fost admiși, respinși, neprezentați? De ce atâta ascundere? Nu cumva, dorind a apăra pe cei slabi, sunt nedreptățiți cei merituoși?
Am găsit un singur răspuns: probabil ca s-ar leza imaginea publică a loazelor care au trecut prin liceu ca gâsca prin apă și nu s-a lipit nimic învățătură de ei. Vezi Doamne, li s-ar cauza prejudicii de nerecuperat, ar fi traumatizați pentru tot restul vieții dacă ar vedea toată lumea „fenomenalele” note obținute la examenul maturității.
Cinismul politicienilor și goana lor după imagine au ajuns atât de grave, încât nu mai vor să fie promovați și aplaudați cei cu rezultate foarte bune la școală, pentru că munca și sacrificiul acestora contrastează evident cu imaginea tot mai șifonată – de profitori și de jigodii care trec barierele (inclusiv cele școlare) pe dedesubt – a celor care au ajuns în fruntea instituțiilor statului și pe care presa îi devoalează (de multe și totuși de prea puține ori) în adevărata lor hidoșenie cultural-profesională.
Mă tem de lucruri și mai grave decât neafișarea publică a rezultatelor la bacalaureat. Poate că măsurile antiCovid vor fi premisa renunțării pentru totdeauna la festivitatea de premiere de la sfârșitul anilor școlari viitori, cu coroniță și strigarea premianților, care e posibil să se facă doar pe email, numai premianții știind că sunt în top. Asta pasămite, pentru a nu leza dreptul la imagine al celor care nu au muncit pe rupte pentru a lua note ce le-ar da dreptul la premiu.
Zguduitor, dar așa se prefigurează a fi lumea viitorului, o lume artificială, în care vor prima doar interesele meschine ale celor pentru care școala e o corvoadă inutilă. Inutilă la orice, de la alfabet și abecedar (înlocuite cu gadget-uri atotștiutoare), trecând prin obținerea permisului auto și sfârșind cu doctoratul sau cu funcțiile bănoase de conducere (toate fiind accesibile celor care știu să se descurce și fără școală).
De ce să te spetești învățând, când ai la dispoziție cuvinte prefigurate pe telefon, ai formule gata să rezolve exercițiile, ai imagini și GIF-uri care să-ți exprime sentimentele? Doar „tocilarii ochelariști” mai învață în ziua de azi, „băieții de băieți” știu că totul se rezolvă cu un telefon (la propriu sau la figurat), pe care-l au în buzunar (ei sau părinții lor).
Și-atunci, de ce să se dea mare cu notele de la bac un astfel de tocilar fraier și să se simtă superior unui „fiu de baștan”, care însă nu a luat mai mult de 2 (doi) la niciuna din probe? De ce să aibă el un ascendent moral asupra șefului său de mai târziu, atunci când tocilarul va fi un biet angajat cu salariu minim pe economie în instituția condusă (cu indemnizații și sporuri de mii de euro) de „picatul” de azi? Nu-i mai bine să nu se mai știe niciodată nimic din ce s-a întâmplat în anii cumpliți de școală? Hai să nu mai avem nici cataloage (cele on-line de-acum pot fi precursoarele unora confidențiale), hai să nu mai dăm nici premii, hai să nu mai mergem nici la școală, că e obositor să te scoli cu noaptea-n cap ca să mergi la cursuri, unde mai trebuie să și înveți, ca să fii pe placul unor sărăntoci de profesori.
Ca dascăl militar și civil, care și-a dedicat toată viața misiunii sfinte de luminare a minților, de instruire și educare a tinerelor generații, mă cutremur în ce lume vor trăi copiii și nepoții mei și ai celorlalți oameni de bună credință din România.
Dorin Ocneriu / UZPR Arad
