„Femeia- eterna poveste” este o sintagmă extrem de generoasă, pentru toate domeniile de creație. FEMEIA, entitate superioară, individuală, relațională, purtătoare de revelații motivaționale și născătoare de prunci, este proiectul concretizat într-o expoziție de artă contemporană, vernisată la galeriile „REPERAJ”, din Cetatea Oradea. O expoziție modernă, frumoasă, incitantă, plină de provocări, atât pentru artiști, cât și pentru public. Departe de a fi, însă, o expoziție cu tentă feministă.
O temă de antiteză și complementaritate, precum conceptele de Bine și de Rău, manifestate în ciclul vieții, oferind creatorilor posibilitatea de a se juca cu momente și temporalități. Ori de a face recurs la structuri și forme arhetipale, la o feminitate duală, reprezentată prin Lilith și Eva.
Un salt prin milenii, pentru a resuscita, într-o nouă viziune ETERNUL FEMININ, născut odată cu celebra pictură de referință în arta universală, Mona Lisa- GIOCONDA, cu surâsul său misterios, a pictorului italian Leonardo da Vinci, propune un alt mod de reprezentare a femeii. Pornind de la concepte fundamentale de Bine și Rău și simbolurile lor: Lumină și Întuneric. Se face apel la structuri și forme arhetipale, începând cu GENEZA, la primele femei menționate în Biblie. Lilith apare episodic cu o singură referire în Biblie: Isaia 34:14. Conform legendei cabalistice, Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam și Lilith din țărână. Lilith ar fi fost prima soție a lui Adam, dar una nesupusă, răzvrătită. Alungată din Eden, manipulată de Șarpele- Diavol, ea a devenit un demon rătăcitor, o pasăre de noapte, o bufniță. În reprezentări mitologice, bunăoară, la pictorul John Collier, ea apare încolăcită chiar de către șarpele manipulator.
În antiteză, Eva, creată din coasta lui Adam, era o ființă perfectă, prima ființă înzestrată cu liberul arbitru. Dispunând de capacitatea de a alege și a opta, ea declanșează tragedia alungării din rai prin neascultare și încălcarea poruncii lui Dumnezeu, de a nu mânca din pomul oprit, Pomul Cunoașterii, îndemnându-l și pe Adam s-o facă, fiind culpabilă de păcatul originar. Și totuși, ea rămâne prototipul femeii înțelepte, capabilă de iubire. Iar prin încălcarea poruncii divine, ea devine o făptură a Pământului, locul unde cele două concepte fundamentale acționează complementar sau se interpătrund.
Din această perspectivă, expoziția încearcă să răspundă creativ, prin discursuri plastice frustre ori metaforice, adaptate la viziune, concept ori mesaj, numeroaselor întrebări și dileme ridicate de-a lungul timpului printr-o creativitate experimentală, cu accent pe arta feministă a descătușării. Antiteza fiind între două forme arhetipale aparținând genului feminin. Aceste căutări se finalizează în lucrări care nu doar propun, ci dau naștere la alte întrebări. Însuși conceptul egalității între bărbat și femeie este, chiar și în secolul XXI, tributar prejudecăților de tot felul ori efectul direct al deciziilor sociale și politice din societatea modernă. În acest sens, demersul creativ încearcă identificarea lui Lilith, dar și soarta Evei aici, pe Pământ, la diverse vârste și în diferite ipostaze.
Sunt abordări culturale, inspirate de alt gen de opere, consacrate în timp. „Adeneul primordial” și „Femeia- eterna poveste”- Reconstituire Cucuteni de Mariana Achim; „Bunavestire”, după Courbet de Ioan Augustin Pop; „Florile Răului înfloresc oriunde un soare moare”,cu trimitere la celebrul volum de versuri al lui Baudelaire de Vioare Bara; „Așteptându-l pe Godot”, inspirat de teatrul absurd al lui Samuel Beckett, de Adi Judea.
Maternitatea, iubirea, descoperirea de sine, cutumele dar și reprezentări fulgurante, contraste de alb-negru, slab și gras, luminos-întunecat, metamorfozarea, suferința femeii stigmatizată pentru vicii și nesupunere, victimă a prejudecăților, ispășirea pedepsei divine prin muncă și sudoarea frunții, credința, feminitatea duală, scepticismul ca efemeră emancipare, prin existența celor două tipologii, sunt tot atâtea reprezentări plastice, prin care artiștii cu multă experiență ori cei aflați la început de drum : Gyongyi Kerekes Ujvarossy, Andrea Kozma, Tudor Frâncu, Ludovic Zoltan Pongratz, Petru Bara, Eva Dolha,Tereza Matz, Eva Dolha,Monica Nechita, Alma Mihai, Andrei Jurcă, Nada Panait, Meli Jud & Dorel Găină, Maria David, Doina Tătar, Ieronim Moruț,Thomas Becket, Gunter Krentz, Horea Sălăgean, Călin Durgheu Cristina Mureșan, Marilena Asăvoaie, Daniela Bădilă le resuscitează plastic. Sunt exteriorități spontane ori elaborate care respecă regulile compoziționale cu sensuri deschise ori criptate și surprind prin concept, cromatică, exuberantă și prin diversitatea modalităților de expresie. De la cele tradiționale: pictură, sculptură, grafică, la tehnici moderne diverse: printul digital, colajul, instalație, fotografie directă, colaj grafic, modelare, animație, colaj textil, tehnică mixtă. Pictură figurativă și abstractă, sculptură, grafică, instalații diverse, animație, artă digitală, fiind tot atâtea propuneri și concretizari a numeroase aspecte ale unei povești fără sfârșit.
Scepticismul, de exemplu, pare a fi efemera emancipare de la femeia- sclavă a bărbatului, la femeia liberă, stăpână pe sine și pe viața sa. Ori în care emanciparea poate însemna înăși multiplicarea arhetipului Lilith.
O temă grea, dar cu rezolvări artistice remarcabile! Frumoasă și provocatoare folosind expresii artistice deschise, expoziția de la Galeriile „Reperaj”, în organizarea UAP Oradea, cu participarea unui numeros public, la vernisaj, conferă privitorului nu doar șansa întâlnirii cu o estetică interesentă, ci și posibilități nenumărate de decriptarie și înțelegere a mesajelor artistice.
Maria Vesa Aursulesei