Cartea lui Geni Duță „Împlinirea Scripturilor” este la început o confesiune a unui suflet cuprins de frământări, în care smerenia lui Hristos este uimitoare, suferind chinuri, batjocură, pălmuiri, necazurile temniței, ridicarea crucii și greutatea ei. Autoarea ne convinge că viața e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să știm a o trăi în chipul cel mai vrednic. Ne îndeamnă să urmăm pașii Domnului, să fim cu iubire față de semenii noștri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine și la ură prin dragoste.
„O filozofie greu de aplicat… (spune autoarea). Nici astăzi sau poate, cu atât mai mult astăzi, după mai mult de 2.000 de ani, nu am învățat să fim îngăduitori cu aproapele nostru, căci încă nu reușim să pătrundem în străfundurile spuselor Lui. În degringolada lumii moderne, agitată și agresivă, trecem pe lângă simboluri fără să le înțelegem, chiar dacă facem uz de ele și le afișăm ca sloganuri.‘‘,
Concluzia citată pare a fi justificarea pentru următoarele scrieri din acest volum, în care aduce în prim–plan simboluri ale creștinității, tradiții, obiceiuri dar și legende culese „dintr-o lume creată din nimic”, așa cum crede autoarea.
Din dorința autoarei de a transmite un „conținut cultural de-a lungul istoriei, păstrând identitatea unei comunități”, scrierile din „Împlinirea Scripturilor” sunt pline de simboluri. Crucea în scrierile lui Geni Duță este un simbol al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, fiind în același timp simbolul prin care Isus Hristos s-a jertfit pentru a salva omenirea. Este elementul care se interpune între profan și sacru, între ispita și piosenie. Iată, crucea, aparat al torturii, devine în aceste scrieri, simbol al suferințelor interioare și al polarității. A fi bun, a fi rău nu își găsește soluția decat prin cruce. Din punctul de vedere al autoarei pe cruce se absolvă păcatul omenirii, păcatul strămoșesc, transgenerațional. Cu alte cuvinte, sunt absorbite conflictele interioare. Ele își găsesc soluția prin cruce, prin suferință, prin travaliu și agonie, semn că omul s-a desăvârșit.
Simbolul crucii este completat în aceste scrieri de busuioc, care în limba greacă înseamna rege și se spune că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Busuiocul este asociat atât cu rolul plantei din punct de vedere terapeutic, ca element care completează obiceiurile și traditiile românilor dar, cel mai important cu un element sacru, planta biblică cu efecte purificatoare, a cărei frunze sunt pașapoarte în trecerea spre Paradis.
Un alt cuvânt-cheie care apare ca un simbol al scrierilor din această carte este Bunavestire, o sărbătoare a bucuriei dar și un moment de învățătură a smereniei și răbdării, pe care Geni Duță o consideră un reper al creștinității dar și una dintre rădăcinile poporului român.
Se poate observa că autoarea aduce contribuții fundamentale în dezvoltarea filozofiei religioase, evidențiind valențele și adevarata bogăție a simbolurilor creștine, punându-le în contrast cu simbolurile din viața profană, și anume folclor, tradiții, roluri.
Cartea lansată la Bookfest este o lucrare științifică, deoarece această scriere nu se bazează doar pe opinii personale, ci pe o întreagă activitate de cercetare, reușind o transpunere din Noul și Vechiul Testament și alte surse verificate, ușor de înțeles și lecturat pentru toate categoriile de cititori.
Dincolo de toate simbolurile și scrierile religioase, într-o perioadă „în care nu exista nici Vreme, căci nimic și nimeni nu o măsurase și nu o numise Timp”, Geni Duță devine purtătorul de cuvânt al tradițiilor, obiceiurilor, legendelor și miturilor, tot în context religios, în speranța că praful uitării nu se va așterne peste hârtia care povestește.
O enciclopedie a înțelepciunii creștine „într-o lume creată din nimic”, un periplu care naște întrebări – „Coincidențe? Inspirații? Sau tulburătoare adevăruri ascunse sub mantia metaforelor? ”. Vă lăsăm să descoperiți lecturând acest volum.
Prof. drd. Maria Petrescu / UZPR București