Responsabilitatea individuală
DUMNEZEU SĂ-I DEA SĂNĂTATE CA SĂ NE ELIBEREZE ȘI DE RUȘI!
Prin anii 40 și 50 ai secolului trecut, de 1 Mai și de 23 August, cele două mari sărbători comuniste, la defilare – obligatorie pentru toată lumea! – „oamenilor muncii “(sau oamenilor munci – cum mai vedeai pe pancarte!) li se cerea să scandeze lozinci (astăzi am spune sloganuri) spre tribună oficială, de obicei instalată în Piața Primăriei. Tribune oficiale erau montate în capitală și în toate orașele țării. În lozincile acelea nu credea nimeni: nici oamenii muncii și nici conducătorii. Iată câteva dintre ele:
– U re se se (URSS) bastionul păcii e!
– Unde sunt americanii (?), au fugit ca șobolanii! Stalin, Stalin, Stalin!
– Stalin și poporul rus libertate ne-au adus! Stalin, Stalin, Stalin!
Iată ce proclama Imnul României între anii 1953 – 1977, compus de Matei Socor, pe versurile scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu:
“Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor cu poporul sovietic eliberator…”
O glumă, tot din vremea aceea, ne arată care era adevărul și cât de adevărat gândea și simțea omul de rând:
« O bătrânică, auzind numele lui Stalin scandat atât de mult, îl întreabă pe un tânăr:
– Da, cine-i, maică, Stalin ăsta?
Tânărul îi dă un răspuns foarte interesant. Nu-i spune cine este ci îi spune ce a făcut:
– Stalin ne-a eliberat de nemți!
– Ooooh! – Exclamă bătrânica admirativ – DUMNEZEU SĂ-I DEA SĂNĂTATE CA SĂ NE ELIBEREZE ȘI DE RUȘI! »
Soldatul sovietic, în 1944-1945, a înlocuit o ocupație cu alta. Soldatul Armatei Roșii a adus comunismul peste o jumătate de Europă.
Iosif Visarionovici Djugashvili – STALIN
Cine era soldatul Armatei Roșii?
În primul rând, era rusul pravoslavnic – adică, ortodox – muncitor sau țăran, credincios, cu frica lui Dumnezeu. Locuitorii unor localități din Transilvania au avut ocazia să vadă soldați ai Armatei Roșii intrând în casele lor în căutare de… icoane! Când ajungeau în fața icoanei, îngenuncheau și rămâneau așa, în rugăciune, până când stăpânii casei îi chemau… la masă. Erau morți de foame, dar, nu cerșeau și nici nu jefuiau, se duceau la icoane și se rugau!
Soldat sovietic
Desigur, soldați ai Armatei Roșii au fost și de alte etnii – multe, foarte multe – din imensitatea geografică a Uniunii Sovietice din anii aceia: de la baltici, până la caucazieni și siberieni. De diferite religii, creștini ortodocși sau catolici, musulmani, evrei… fiecare, în funcție de individ, nu de etnie!, cu caracterul și comportamentul său bun sau mai puțin bun.
Tot soldați ai Armatei Roșii au fost și numeroșii delincvenți scoși din pușcării și aduși pe front ca să lupte. Nu mai aveau ce să le dea de mâncare, astfel că i-au adus pe front, ca măcar să lupte pentru onoarea uniformei militare și pentru puțina hrană pe care o primeau. Li se oferea o șansă! Având arme, și o oarecare libertate, unii dintre ei se dedau la jafuri, violuri și omoruri. Desigur, nu numai ei! Au făcut-o și alții, în numele lor, unii chiar nefiind soldați ai Armatei Roșii.
Când erau prinși, erau împușcați pe loc.
Părinții celui care scrie rândurile acestea, au asistat la o astfel de execuție. Spuneau că rolul acesta de Poliție Militară îl îndeplineau niște femei îmbrăcate în uniforma Armatei Roșii. Și erau foarte aprige! Când aveau dovada că nemernicii într-adevăr comiseseră o nelegiuire, strigau ceva în rusește, scoteau pistolul și le zburau creierii!
Dar, foarte mulți nu au fost prinși!
ASTFEL DE FAPTE ale unor indivizi au ruinat prestigiul Armatei Roșii și al soldatului sovietic.
Raport semnat de S. Lovin, intendentul Legiunii de Jandarmi Hunedoara, 
în 18 septembrie 1944 asupra crimei săvârşite asupra femeii Nistor Petruţa, din comuna Brănişca, care nu s-a lăsat violată de soldații sovietici/Sursa: Adevărul de Hunedoara, 23 februarie 2017
EUGEN HAC / UZPR
Vor urma:
Soldatul sovietic eliberator – uneori, a căutat icoane (II): decimarea și umilirea Armatei Române -responsabilitatea colectivă a elitelor militare și politice ale Armatei Roșii.
Soldatul sovietic eliberator – uneori, a căutat icoane (III): spolierea României. Concluzii pentru zilele noastre.
