NICOLAE TÎRCOB: ”Actualele conduceri din domeniul presei, la nivel național și local, se străduiesc și reușesc să ridice prestigiul breslei”
REPORTER: – Cu respectul pe care ți-l port, sunt bucuros să constat că ești unul dintre cei mai vărstnici jurnaliști hunedoreni. Câți ani din viață ai dăruit presei ?
NICOLAE TÎRCOB: – Într-adevăr, mă pot considera un favorizat al sorții. Cu îngăduința bunului Dumnezeu am reușit să ajung la o vârstă respectabilă, din care aproape jumătate, respectiv patru decenii fără întrerupere, contabilizate în cartea de muncă, au fost dedicate presei scrise. Menționez că am practicat jurnalismul la același loc de muncă, parcurgând toate etapele meseriei, de la redactor și șef de secție până la redactor șef.
REPORTER: – Ți-ai dorit această profesie sau ai ajuns ziarist din întâmplare ?
NICOLAE TÎRCOB: – Nu pot să spun că, având, să zicem, un mare noroc, ajungi din întâmplare jurnalist dacă nu simți nimic din interior, o anumită chemare. Cum viața este compusă dintr-un șir de oportunități valorificate sau ratate, eu mi-am ales niște repere, unul dintre ele provenind din familie, pe care mi-am dorit să le urmez. Am avut șansa să aleg domeniul învățământului sau administrației, dar n-a fost să fie atunci.
REPORTER: – Cu ce importanți jurnaliști hunedoreni ai fost coleg ?
NICOLAE TÎRCOB: – Aici ar fi multe de comentat deoarece la debut, cu șase decenii în urmă, în redacția ziarului regional lucram atunci aproape 40 de redactori. Apoi, datorită schimbărilor petrecute, s-a ajuns în timp la înjumătățirea efectivului și ulterior chiar la dispariția publicației datorită unor conjuncturi neprielnice și imixtiuni de ordin extern. În rândul foștilor colegi aș menționa nume precum: Gh. Jurcă (acum scriitor stabilit la Alba Iulia), N. Andronache, Ion Mârza, Irimie Străuț, N. Ciobotă, Gh. Comșuța, Ad. Jurcă, Aurel Oargă, N. Badiu, S. Cerbu, T. Istrate, I. Cioclei, V. Neagu, Paul Eugen Banciu (acum scriitor la Timișoara), Aurel David, Ion Manea, Lucia Liciu, Aurel Potopea, ca să-i amintesc doar pe câțiva dintre ei.
REPORTER: – Ai simțit de multe ori cenzura comunistă, suflându-ți în ceafă, înainte de 1989 ?
NICOLAE TÎRCOB: – Am avut abilitatea de a ocoli oarecum capcanele cenzurii. Exista un serviciu special de control al presei, care se conducea după niște norme interne, nefăcute publice. Profitând de relații relativ bune cu cei care lucrau la serviciul respectiv, aveam acces, limitat bineînțeles, la instrucțiunile lor și astfel evitam abordarea temelor ce puteau lăsa loc la interpretări și care să mă plaseze în categoria suspecților de a fi catalogați ca dușmani ai poporului. Ceva mai târziu acel control direct a fost înlocuit cu o altă formă de „verificare”. Și anume, este vorba de prezentarea, înainte de a începe tipărirea efectivă a ziarului, a primului exemplar la un lucrător anume, desemnat să fie de serviciu la secția de propagandă. El își asuma astfel, într-un mod tacit, dacă nu intervenea cu observații, aprobarea pentru editarea tirajului.
REPORTER: – Cu ce diferă presa de astăzi față de presa dinainte de Revoluția din 1989 ?
NICOLAE TÎRCOB: – Diferențele sunt capitale. Înaintre totul era dirijat și trebuia să se încadreze în tipare bine stabilite, prioritate având problemele economice. Campaniile de presă și inițiativele jurnalistice se subsumau realizării planurilor și programelor partidului conducător. Aprecierea și clasificarea presei locale la nivel național se făcea în funcție de rezultatele economice ale județului respectiv. După 1989 presa a devenit liberă și independentă, cel puțin la nivel declarativ, păstrând unele ingerințe politice ale conducerii trusturilor de presă nou formate. În raport de opțiunile și interesele colectivelor redacționale, vedem că presa și-a croit propriul drum, plasându-se la dreapta sau la stânga eșichierului politic. Mi-e greu să apreciez dacă acum mai există vreun ziar care să trăiască numai pe seama tirajului. Devenind dependentă de sursele de publicitate, este evident că presa reflectă preponderent cee ce dorește sponsorul . Consider că nu este însă de invidiat nici soarta ziaristului de azi care este mereu confruntat cu presiunile de ordin financiar.
REPORTER: – Pe care dintre tinerii jurnaliști hunedoreni de astăzi îi apreciezi ?
NICOLAE TÎRCOB: – N. Morogan, Sorin Blada, Cornel Poenar, N. Gavra, Daniel Guță, Elena Incău și alții.
REPORTER: – Dacă ai putea să te întorci în tinerețe ai mai alege jurnalismul ?
NICOLAE TĂRCOB: – Cu toate că în mediul actual se vântură ideea dispariției iminente a presei scrise, mi-ar place să cred că jurnalismului nu i-a sunat ceasul și se vor găsi alte forme de exprimare, la care aș adera, fiind adept al principiului că încercarea moarte nu are. Deci tot spre jurnalism aș înclina balanța.
REPORTER: – De ce crezi că au mai rămas puține publicații tipărite la nivelul județului Hunedoara ?
NICOLAE TÎRCOB: – După 1989 numai la Deva se tipăreau mai mult de 20 de titluri de ziare cu diferite profiluri, selecția naturală a acționat și aici, supraviețuind doar cele făcute cu profesionalism și dăruire, cititorii fiind cei care au ales.
REPORTER: – Mai putem spune acum că presa este a patra putere în stat ?
NICOLAE TÎRCOB: – Îmi place să dau un răspuns afirmativ la această întrebare. Implicarea în marile evenimente contemporane și prezentarea veridică a problemelor existențiale fac dovada locului și rolului jucat de presă în societate.
REPORTER: – Ca membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ești mulțumit de cee ce face această uniune pentru breasla jurnaliștilor ?
NICOLAE TÎRCOB: – Am toată considerația și încrederea că actualele conduceri din domeniul presei, la nivel național și local, se străduiesc și reușesc să ridice prestigiul breslei, spre cinstea și onoarea celor care fac parte din această uniune.
Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR
